Experiențele unui tânăr de culoare care trăiește în România. „La început, mă luau transpirațiile” VIDEO
0Un tânăr de culoare a făcut un clip în care a povestit cum este să fii o persoană de culoare în România. Tânărul, care trăiește de patru ani în România și este student aici, spune că intenționează să mai rămână cel puțin doi ani în țara noastră.
Un tânăr de culoare originar din Londra a făcut un clip în care încearcă să risipească prejudecățile privind rasismul românilor. Bărbatul spune că trăiește deja de câțiva ani în România și că nu a simțit vreodată ostilitate din partea românilor. Clipul a fost postat pe Youtube.
„După cum vedeți, sunt negru, iar în acest video voi încerca să vă vorbesc despre ce înseamnă pentru mine să trăiesc aici, în România, ca persoană de culoare. Nu sunt cea mai serioasă persoană, astfel că e puțin ciudat pentru mine, e un subiect neexploatat până acum, deci aveți răbdare cu mine cât timp voi încerca să vorbesc despre experiențele mele într-un mod foarte serios”, a început el.
Tânărul admite că experiențele sale în România ar putea fi subiective, dar nu din cauza culorii pielii sale. Personalitatea fiecăruia, sexul și aspectul sunt mai importante decât culoarea pielii, crede britanicul.
„Nu tot ceea ce voi spune este o regulă. Experiențele mele sunt diferite de ale altora din cauza personalității fiecăruia, din cauza sexului, a felului în care arătăm. Toate astea joacă un rol foarte mare în felul în care suntem percepuți și în felul în care experiențele noastre diferă de la o persoană la alta”, a adăugat el.
Apoi, s-a prezentat și a încercat să explice de ce oamenii de culoare pot fi foarte diferiți între ei, la fel cum și culturile de unde provin sunt uneori total diferite.
„Negrul e negru”
„În primul rând, în România negrul este negru. Probabil că vă întrebați: cum adică în România negrul este negru? Evident că negrul e negru în Anglia, negrul e negru în Africa. Lăsați-mă să vă explic. Cel mai bun mod pentru mine să vă explic asta este să vă povestesc ceva despre mine și despre locul de unde provin. Am 22 de ani, m-am născut și am crescut în Londra până la vârsta de 18 ani, apoi m-am mutat aici, unde sunt de aproape patru ani. Părinții mei sunt născuți în Camerun, care este o țară în Africa Centrală. Au plecat de acolo și au venit la Londra când erau cam de aceeași vârstă cu mine”, a continuat el.
A explicat apoi că până și oamenii și cultura din Camerun și Nigeria, țări vecine, sunt foarte diferite. Cu atât mai mult, nu e surprinzător că experiența sa este diferită de cea a majorității românilor.
„Experiențele noastre și felul în care am crescut și culturile noastre sunt foarte diferite, chiar dacă și eu, și ei suntem negri. Experiența, cultura și modul în care trăiește cineva din America, un negru american de exemplu, sunt total diferite de modul în care trăiesc eu și totodată diferit de modul în care părinții mei au trăit viața venind din Africa. Și este, de asemenea, foarte diferită de a cuiva care vine din Caraibe. Sunt diferite tipuri de negri în toată lumea și experiențele noastre, culturile noastre diferă foarte mult. Inclusiv în Africa, diferă mult cultura din Camerun cu cea din Nigeria, chiar dacă sunt țări vecine”, a continuat britanicul.
El a vorbit și despre mentalitatea românilor și a amintit că România e o țară fostă comunistă care și-a deschis granițele abia de trei decenii și unde oamenii de culoare sunt cu mult mai puțini decât în țările din Occident. Nu întâmplător, românii îi cunosc și înțeleg poate mai puțin pe oamenii de culoare, ceea ce nu înseamnă însă că ar fi rasiști:
„De aceea, în mintea mea, negrul nu este doar negru și atât. Însă aici, în România, aceste culturi sunt amestecate. Pot să îmi dau seama de unde provine această mentalitate. România este una dintre ultimele țări foste comuniste și abia recent, de 30-40 de ani au deschis granițele pentru străini, nu doar pentru negri. Ei nu știu foarte mult despre cultura ta și despre felul în care diferă față de cultura altor popoare așa cum o știi probabil tu. De aceea, unul dintre lucrurile pe care le-am realizat venind aici în România este că uneori ei nu știu care sunt diferențele culturale dintre mine, care m-am născut și am crescut în Londra, și o altă persoană care s-a născut și a crescut în America. Pentru mine, este vorba despre două persoane cu culturi total diferite, însă românii, care nu au avut atât de mult contact cu cele două, nu văd diferențe atât de mari între noi. Ceea ce una peste alta nu este neapărat un lucru rău, nici un lucru bun, este pur și simplu o observație pe care am făcut-o.”
„Nu au fost obișnuiți să vadă atât de mulți negri”
Românii nu sunt tocmai obișnuiți să vadă oameni de culoare, comparativ cu cei din țări ca Marea Britanie, spune el:
„Și îi înțeleg, în special pe cei din generațiile mai vechi, care nu au fost obișnuiți să vadă atât de mulți negri, așa cum de exemplu cei mai în vârstă din Marea Britanie au fost obișnuiți. În Marea Britanie nu e nimic ciudat să întâlnești 5-6 negri în drumul tău spre școală. Însă aici este. Poate că nici nu au ocazia să vorbească prea des cu negri și de aceea ajung să creadă că toți negrii sunt din Africa. Oamenii în vârstă nu prea au prieteni de culoare și nu au de unde să știe micile diferențe, nuanțe dintre culturile negrilor de pe întreg globul.”
Britanicul spune că în special românii în vârstă îi privesc de multe ori lung pe oamenii de culoare, însă fără nicio urmă de ostilitate. Motivul ar ține, spune el, de faptul că românii nu văd și nu întâlnesc prea des negri:
„Un alt lucru pe care l-am observat este că oamenii în vârstă din România sunt tentați să se uite puțin mai mult la tine pentru că ești negru. Toți cei care vedeți acest clip video știți că în România nu sunt tot atât de mulți negri câți albi sunt. Și evident că ești tentat să te uiți lung când trec pe lângă tine negri pe stradă tocmai pentru că nu e un lucru obișnuit asta. Dacă țara ar fi fost plină de negri, nimeni nu s-ar fi uitat la tine, pentru că nu aveai nimic special. Însă un lucru clar pe care îl pot spune este că oamenii din generația mai veche, cei trecuți de 60 de ani, sunt tentați să se uite mai intens la ține decât cei tineri.”
Pus sub lupă
Deși locuiește de mai mulți ani într-un oraș cosmopolit precum Bucureștiul, tânărul spune că românii nu s-au obișnuit încă să trăiască alături de oameni de culoare. La început, spune el, se simțea ciudat atunci când era privit insistent, dar în timp spune că s-a obișnuit și nu i se mai pare deranjant acest lucru.
„Locuiesc în București și orașul ăsta cred că e mai populat cu străini decât oricare altul din țară, iar când merg pe stradă, tinerii de vârsta mea sau cei și mai tineri n-au tendința să te privească atent. În orice caz, privitul ăsta nu este ceva sinistru, dubios, nu e ca și cum ti-ar zice: ce cauți în țara mea, îmi ești inferior sau chestii de genul asta. Este mai mult o privire curioasă, lungă. Și nu se opresc. Sincer, și dacă le fixezi privirea, te uiți în ochii lor, am încercat odată asta, să văd dacă își va abate privirea atunci când va vedea că mă uit și eu la el și nu a făcut-o. Nu s-a oprit. Într-un fel e amuzant. La început, mă luau transpirațiile puțin. Oare arăt ciudat? Oare am ceva amuzant pe mine? Însă am realizat apoi că oamenii mai bătrâni sunt mai tentați să se uite lung la ține comparativ cu cei mai tineri.”
În opinia sa, românii sunt oameni mândri, în niciun caz rasiști, iar de cele mai multe ori sunt prietenoși. Nu a uitat să amintească nici faptul că românii sunt priviți de multe ori de sus în țări ca Marea Britanie, Franța și Germania, iar acest lucru îi afectează.
„Al treilea punct și probabil cel mai important, pentru că pune primul și al doilea punct laolaltă și cred nu doar dacă ești negru în România, ci în general dacă ești străin, ți se vor pune o mulțime de întrebări despre România în general. Când încep o conversație cu cineva, există o serie de întrebări care mi se pun: dacă ai încercat anumite tipuri de mâncare sau băuturi, dacă ai vizitat anumite locuri, ce părere ai despre România, ce părere ai despre femeile de aici. Aș putea spune că este un mod excelent de a începe o conversație, mai ales dacă ești timid. Românii îți oferă un start bun de conversație și dincolo de asta mi se pare chiar drăguț faptul că românii sunt oameni mândri, cărora le pasă de țara lor. Cred că în cazul unora, această mândrie puțin mai stridentă vine din faptul că în alte țări sunt văzuți mai prost decât sunt de fapt. În Marea Britanie, în Franța sau poate în Germania, oamenii îi văd pe români puțin diferit și au acest stigmat că nu sunt la fel de buni ca alți oameni. Și de aceea mi s-a părut o chestie foarte tare faptul că oamenii și-au dorit să știe cum văd eu țara lor, dacă o percep la fel de bine cum o văd ei. Și așa este”, a mai spus el.
Oamenii și-au făcut poze cu el în metroul bucureștean
În continuare, britanicul a povestit o întâmplare amuzantă pe care a trăit-o în metroul bucureștean. În metrou, el a fost abordat de o persoană mai în vârstă, iar ceea ce a urmat l-a amuzat.
„Și o povestioară amuzantă legată de faptul că sunt negru. Într-o zi eram în metrou, mă întorceam acasă de la cursuri, și era un bărbat mai în vârstă care se tot uita la mine, nu i-am dat atenție, eram ocupat să scriu niște mesaje, și a venit la mine și mi-a zis: (n.red. - aici spune în română chiar așa) „Putem facem o poză?”. I-am zis: „Da, sigur, este ok. Haideți să facem o poză”. Eu am crezut că vrea să îmi facă mie o poză, am înțeles greșit, mi-am scos căștile din urechi și atunci el a dat telefonul lui unor tineri și I-a rugat să ne facă o fotografie. Deci undeva în București este cineva care are în telefon o fotografie cu mine. Nu știu de ce a vrut să facă o poză cu mine, poate a crezut că sunt un fotbalist sau vreo vedetă sau pur și simplu a vrut să facă o poză cu mine doar pentru că sunt negru și nu vezi atât de ușor oameni negri. A fost foarte drăguț. Apoi femeia care stătea lângă mine și care era și ea mai în vârstă a decis că și ea vrea o poză cu mine. Probabil că s-a gândit că sunt cineva cunoscut. Pentru mine, a fost o experiență amuzantă pe care le-am povestit-o prietenilor și ei au râs.”
Concluzia lui a fost că experiențele oamenilor diferă foarte mult în funcție de personalitate și de modul în care te raportezi la lucruri.
„Felul în care ești perceput nu ține doar de cel care te privește, ci tu însuți joci un rol în felul în care te văd ceilalți. Dacă ești o persoană care privește mereu în pământ sau care are un chip morocănos, căruia nu îi place să le zâmbească oamenilor și căruia nu îi place să fie privit, evident că ceilalți vor reacționa negativ. În schimb, dacă te adaptezi la noul mediu în care te afli, vei înțelege că ești un străîn și ești puțîn altfel decât normalul lor. Astfel că, atunci când oamenii se vor uita lung la ține, nu vei băga de seamă, îți vei vedea de ale tale, vei încerca să înveți cât mai repede limba, vei încerca să explorezi cât mai mult țara, nu ca să te simți ca acasă sau ca să te simți unul din ei, pentru că din nefericire trebuie să o spun nu mă voi simți niciodată român, nu voi reuși niciodată să mă simt ca și cum aș fi cu adevărat cineva de aici”, a arătat britanicul.
În loc de concluzie
Deși spune că îi place România și îi plac românii, el admite că i-a fost mai greu să-și înțeleagă gazdele decât le-a fost lor să-l înțeleagă. Acest lucru nu are însă legătură cu faptul că e de culoare, a subliniat el.
„Cu cât am încercat să mă integrez mai mult cu cultura românească și am încercat să înțeleg mai mult din istoria României, să înțeleg țara și oamenii, cred că mai degrabă mă înțeleg românii pe mine. Și asta nu doar în cazul negrilor, ci al străinilor în general oriunde ar fi. Să încerci pe cât de mult poți să fii cea mai bună versiune a ta, iar asta înseamnă că va trebui să zâmbești puțin mai mult decât ești obișnuit, fie că vii din Londra, din Germania, din Franța, de oriunde ai veni. Asta nu înseamnă că trebuie să îți schimbi personalitatea, ci trebuie să înțelegi că lucrurile funcționează altfel în alte țări. Da, vei atrage mai multe priviri în România dacă eșți negru sau dacă ești indian sau dacă ești străin. Evident pentru că nu sunt atât de mulți străini aici în România cum sunt în Marea Britanie.”
La final, el a explicat și motivele pentru care a ținut neapărat să facă acest clip. El le dă asigurări tinerilor de culoare și străinilor care ar fi tentați să vină în România că vor fi bine tratați și nu vor ajunge într-o țară ostilă lor.
„Sunt multe lucruri mărunte care pot ajuta percepția pe care oamenii o au cu privire la rasa ta, la culoarea pielii tale. În concluzie, mă simt foarte confortabil aici. Dacă nu m-aș simți, nu aș mai fi aici. Nu e ca și cum România era singura opțiune pe care am avut-o. România a fost prima alegere pe care am făcut-o atunci când am decis să merg să studiez. A fost opțiunea mea din multe motive și sunt aici de patru ani și voi mai sta cel puțin doi ani. Video-ul ăsta nu e făcut că să te convingă să vizitezi România, ci ca să te fac să înțelegi că chiar dacă ești negru sau străin, te vei simți bine aici, în România. Nu te vei simți terorizat, și nici inferior celorlalți”, a încheiat el.
Se încarcă comentariile...
