Cum şi-a împlinitul visul în România „prăjitureasa“ care a format prima generaţie de ciocolatieri din Casablanca
0Adriana Rotar, specializată prepararea dulciurilor la Fabrica Feleacul, a plecat, acum 16 ani, în Maroc, unde a format prima generaţie de patiseri-ciocolatieri, învăţându-i secretele bucătăriei franceze. Întoarsă acasă, femeia a pus pe picioare, împreună cu fiicele ei, un laborator de cofetărie inedit.
“Casablanca este ca şi cum ai întoarce inelul magic şi dintr-o dată te-ai trezi într-o lume de basm”, asta i-a spus clujencei Adriana Rotar (57 de ani), şoferul taximetrului care în urmă cu 16 ani o ducea de la aeroport în oraşul care a devenit cunoscut ca unul dintre cele mai romantice din lume, datorită celui mai cunoscut film de dragoste al tuturor timpurilor. Pe Adriana Rotar însă nu o aducea în Casablanca o poveste de dragoste, la fel ca în filmul hollywoodian, ci speranţa într-o viaţă mai bună, datorită slujbei primite aici de formator al primei generaţii de patiseri şi ciocolatieri din Maroc. Viaţa de basm promisă de şoferul de taxi nu a găsit-o în Casablanca, ci abia la întoarcere în ţară, când, în 2005, a reuşit, alături de cele două fiice, să pună pe picioare un laborator de cofetărie care le permite să contribuie la scrierea basmelor a mii de persoane care apelează la măiestria Adrianei pentru a-şi îndulci cele mai importante momente din viaţă: botezuri, aniversări, nunţi.
„Elevii şi rudele lor au venit în jurul meu şi au îneput să-mi scandeze numele. Aproape jumătate de sală făcea asta. Atunci mi-am recâştigat încrederea în mine. Mi-am dat seama atunci că ei au simţit că nu am fost acolo doar ca să-mi iau salariul şi să plec, ci am reuşit să le dau ceva foarte important pentru viitorul lor, i-am învăţat o meserie, dar am venit şi eu acasă cu meseria de <<prăjitureasă>>”.
Adriana Rotar
11 ani de experienţă la Feleacu
Adriana Rotar a ajuns în 1998 în Casablanca, după 11 ani de experienţă la fabrica de dulciuri Feleacul din Cluj, unde a învăţat toate secrete dulciurilor care se produceau atunci în România. Născută la Cluj-Napoca, Adriana a absolvit Facultatea de Industrie Alimentară din Galaţi, promoţia 1982, fiind de profesie inginer tehnolog. De fiecare dată când are ocazia Adriana ţine să mulţumească profesorilor pe care i-a avut. „Atunci se făcea şcoală pe bune. Şi la liceu şi la facultate. Aveam cunoştinţe din foarte multe domenii şi am învăţat să ne meargă mintea. Eu am avut lucrarea de licenţă pe panificaţie, asta însemnând că am realizat structura unei brutării, iar pe baza lucrării puteai construi o brutărie funcţională”, îşi aminteşte clujeanca.
După ce a terminat facultatea îşi aminteşte cum a fost pe tura de noapte la prima şarjă de zahăr produsă la Fabrica de la Drăgăneşti Olt. „A fost o mândrie pentru oraş. Era la ora 5 dimineaţa. A venit şi primarul şi toată conducerea şi s-a sărbătorit. Îmi amintesc că am luat un pumn de zahăr şi l-am aruncat peste cei prezenţi. După 90 fabrica a intrat în faliment”, povesteşte, nostalgică, Adriana Rotar. Şi cei 11 ani petrecuţi la Feleacul, una dintre cele mai importante fabrici de dulciuri din România comunistă, îi aduc zâmbetul pe buze: „Fabrica a fost înfiinţată în 1918 şi pe vremuri dulciurile produse aici aveau foarte mare succes. Eram singura fabrică din ţară unde se producea pufarin. Lumea îşi mai aduce aminte de ciocolata cu lichior de la Feleacu. De asmenea, rahatul şi halvaua erau foarte populare. Făceam produse de calitate cu materia primă pe care o aveam atunci.”
De la Felacul la Casablanca
Deşi a trăit „o viaţă de om” într-un sistem comunist şi trebuia să aibă grijă de două fete, una la facultate şi cealaltă la liceu, Adriana Rotar şi-a luat inima în dinţi, la 41 de ani, şi a acceptat invitaţia venită la fabrica Feleacu pentru un specialist care să lucreze ca formator la un institut de industrie alimentară din Maroc. „Am mers de nevoie. Avem două fete de crescut şi banii care se câştigau acolo, 650 de dolari pe lună, nu i-aş fi câştigat în ţară”, explică Adriana. Viaţa la Casablanca era chiar un basm, aşa cum i-a fost descrisă. „Era ca un basm cu bine şi rău pe aceeaşi stradă. Pe de o parte vedeai palatele unde stăteau cei bogaţi, cu multe etaje şi cu vegetaţie luxuriantă, iar pe de altă parte, vedeai cartiere în care casele erau făcute din cartoane. Şomajul era foarte mare. Vedeai şi strălucrie şi mizerie”, rememorează clujeanca. În acea periodă, în Maroc s-au înfiinţat mai multe institute post-liceale unde erau chemaţi specialişti din toată Europa pe diferite domenii pentru a-i învăţa o meserie pe tinerii marocani. La un astfel de institut, unde se pregateau tehnicieni în domeniul HO.RE.CA, a fost angajată Adriana Rotar. Marocul fiind sub protectorat francez pentru o lungă periodă de timp, programa pe care trebuia s-o predea românca era inspirată din bucătăria franceză. “Care este, de departe, cea mai bună bucătărie din lume, se vede că reţetele au fost aşa de mult lucrate până s-a ajuns la echilibrul gustului”, explică Adriana. Ea ştia procesele de producţie la tot ceea ce însemna dulciuri în România, însă tehnicile franceze de preparare a deserturilor erau cu totul altceva. “A trebuit mai întâi să învăţ eu despre ce e vorba şi apoi să-i învăţ şi pe elevi. A fost foarte greu pentru că nu ştiam bine franceza când am ajuns acolo, în timp ce pentru marocani era ca o a doua limbă. Am ajuns să să predau, să gândesc şi să visez în franceză. Am studiat la Casablanca din cărţi, pe care le-am găsit apoi numai la cele mai mari târguri de specialitate din Paris. Am lăsat aproape 30 de kilograme de cărţi când am plecat din Casablanca. Statul marocan şi-a dat foarte mare interes pentru aceste institute, aveam video-proiectoare, laboratoare, tot ceea ce aveam nevoie”, povesteşte clujeanca.
“Locul unde mi-am recăpătat încrederea”
Adriana Rotar a reuşit, în aceste condiţii, să formeze, în 1998, prima promoţie de patiser-ciocolatier din Maroc. Mai mult, elevii săi au impresionat la concursul naţional organizat în 2002. “Era un concurs organizat la Casablanca la care participau toate institutele din ţară. Competiţia era foarte serioasă, mai ales că în juriu erau bucătari din Franţa. În 2002, s-au înscris 11 elevi de-ai mei şi toţi au câştigat, de la locurile II, III şi IV la secţiunile “Chocolat”, “Sucre d`art” (arta dulciurilor-nr) şi “Traiteurs” (catering-nr) şi până la diplome”, îşi aminteşte specialista. Atunci viaţa Adrianei s-a schimbat: “Elevii şi cu rudele lor au venit în jurul meu ,cu trofeele şi cu diplomele, şi au îneput să-mi scandeze numele. Era aproape jumătate de sală care-mi scanda numele. Atunci mi-am recâştigat încrederea în mine. Şi acum mi se face pielea de găină când îmi amintesc. Mi-am dat seama atunci că ei au simţit că nu am fost acolo doar ca să-mi iau salariul şi să plec, ci am reuşit să le dau ceva foarte important pentru viitorul lor, i-am învăţat o meserie”.
“A venit un patiser belgian şi după ce a gustat mousse-urile a spus că singura diferenţă faţă de cele din Franţa sunt preţurile”.
Adriana Rotar
Delicatese după reţete din Franţa
Dorul de cele două fete, Veronica (35 de ani) şi Irina (32 de ani), au făcut-o să se întoarcă în ţară în 2002. A lucrat trei ani la o brutărie, dar dorinţa dobândită în Casablanca de a avea propriul laborator de cofetărie nu-I dădea pace: “Era păcat ca tot ceea ce învăţasem să nu fie valorificat”. În 2005, împreună cu fiicele ei a început afacerea cu 3.500 de euro, bani împrumutaţi de la o cunoştinţă, pentru că nicio bancă nu a vrut încredere în idéea ei. “în 12 martie 2005 am deschis laboratorul Friandise. Eram trei angajate, eu şi fiicele mele şi făceam 5 mousse-uri. Am ales să oferim altceva decât ceea ce era pe piaţă, aceasta fiind singura modalite de a reuşi. Segmentul nostru de piaţă nu erau oamenii cu mulţi bani, ci oamenii ce doreau calitate, un lucru deosebit pentru ei sau pentru familiile lor. Mousse-urile erau făcute după reţetă franţuzească, numai din ingrediente naturale”, povesteşte Rotar. La 9 ani de la acel moment, afacerea Friandise (delicatesă, în franceză -nr) are 12 angajaţi, o cofetărie în centrul oraşului şi zeci de produse noi care constituie, an de an, atracţia târgurilor de nunţi sau expoziţiilor de profil. Anul acesta, la târgul Nuntă la Palat, Friandise a prezentat îngheţata de tarhon sau cu spirulina, mousse-ul de cătină, ciocolata cu piper roz, dulceaţa de ciocolată cu banane şi scorţişoare. Friandise a câtştigat zeci de premii. îngheţata raz-el-hanut (un ingredient din Maroc-nr) a câştigat premiul II anul trecut la competiţia Gastropan din Bucureşti, îngheţata cu tarhon a luat menţiune la acelaşi concurs, Friandise a luat premii în fiecare an la Campionatele de Gătit de la Cluj, printre care amintim în 2009, trofeul Choco Art la competiţia de gătit Sel Gros. Cel mai mare premiu pentru Adriana Rotar sunt clienţii mulţumiţi: “A venit un patiser belgian şi după ce a gustat mousse-urile a spus că singura diferenţă faţă de cele din Franţa sunt preţurile”.
Citeste si
Se încarcă comentariile...
