Bătălia palincii: cum a pierdut România „lupta“ cu Ungaria în ceea ce priveşte celebra băutură tradiţională
0România a reuşit să convingă Uniunea Europeană că palinca nu este un produs tradiţional exclusiv unguresc, producătorii români primind dreptul să folosească denumirea tradiţională a celebrului rachiu de fructe. Modul în care au abordat autorităţile şi producătorii din cele două ţări promovarea palincii după acest moment le dă câştig de cauză vecinilor din Vest.
Intrarea României în UE a marcat o victorie a negociatorilor în domeniul agriculturii: deşi Ungaria obţinuse cu câţiva ani înainte dreptul aproape exclusiv de a produce băutura denumită palincă, acest drept a fost acordat şi românilor. Ceea ce s-a întâmplat după acest moment releva o diferenţă foarte mare între cele două ţări.
Dacă în Ungaria s-a dat o lege a palincii şi statul a investit sume importante pentru promovare, în România, palincarii erau vânaţi de inspectorii fiscali. Vasile Puşcaş, negociator şef al României în ceea ce priveşte aderarea la Uniunea Europeană, în perioada decembrie 2000 - decembrie 2004, povesteşte într-un articol din 2008 cum au câştigat românii prima rundă a "războiului palincii", iar la aproape 10 ani de atunci, bloggerul Casian Popa ne explică, cum am pierdut războiul.
România spulberă monopolul Ungariei
„În timpul negocierilor de aderare la Uniunea Europeana s-a ajuns la o temperatură mai ridicată atunci când s-a discutat despre palincă. În 2002, Ungaria a intenţionat să obţină exclusivitate pentru produsul palinka, celebra bautură distilată din fructe. Era anul cand Ungaria se pregătea să încheie negocierile de aderare, pe când România abia intrase în substanţa aceloraşi negocieri. Ungaria, deodata cu alte 9 state candidate, urmarea să devina membra a Uniunii, în 2004, iar asupra României încă mai planau incertitudini. Ungaria avea imaginea „elevului sârguincios”, pe când România era privită cu destulă reţinere. Si totuşi, în 2002, Ungaria nu a primit drepturi exclusive pentru palinka. Tratatul de Aderare a Ungariei la UE (2004) menţioneaza că <<numele rachiului de fructe>> poate fi denumita Palinka numai pentru băutura spirtoasă produsă în Ungaria şi pentru distilatele de piersici produse numai în urmatoarele zone ale Austriei: Niederasterreich, Burgenland, Steiermark şi Viena”, scrie Vasile Puşcaş pe euractiv.ro într-un articol din 2008. „Bătălia palincii” a fost câştigată de România în primăvara anului 2004, când la finalul negocierii capitolului 7 – Agricultură, România a putut afirma că denumirea generică palincă îi aparţine.
Lecţie de la Ungaria
Puşcaş explică modul diferit în care problema a fost abordată în cele două ţări: „Cum au procedat ungurii? Pe scurt, nu au mai insistat atât de mult pe slogane politicianist-naţionaliste, ci s-au antrenat într-o competiţie de piaţă, promovând palinka drept o băutură tipică, un produs care exprimă puţin <<cultura ungară în formă lichidă>> (a se vedea http://budapestguide.net). În cofetăriile şi restaurantele din centrul Budapestei, dar şi în celelalte oraşe şi localităţi din Ungaria, se serveste palinka, însotită de materiale promoţionale. Tot în centrul Budapestei s-a pozitionat <<Casa palinki ungare”, cu filiale şi în celelalte localitati producătoare. S-a investit în pomicultură, distilerii şi promovare interna şi internaţională. Anual sunt organizate mai multe festivaluri de promovare, incluzand <<Festivalul Internaţional al Palinkăi>>”. Anul 2008 a fost proclamat oficial, în Ungaria, „Anul palinkăi”.
„Guvernul ungar nu i-a lăsat singuri pe agricultori, producatori şi distribuitori. Dacă luăm numai implicarea în organizarea „Anului palinkai”, trebuie să arătam că, înca din decembrie 2007, Ministerul ungar al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale i-a reunit pe toti actorii de piaţă interesaţi de viitorul produsului palinka. S-a decis elaborarea unei Strategii Nationale privind Palinka, iar un Comitet Naţional al Palinkăi a reunit reprezentanţi ai formatiunilor politice parlamentare care s-au angajat sa initieze o Lege privind Palinka. Guvernul ungar sustine acest program, in 2008, cu 150 milioane forinti. Doi parlamentari ai FIDESZ au pregatit un proiect legislativ care sa protejeze si sa promoveze produsul palinka. Lor li s-au asociat cate doi initiatori din fiecare partid parlamentar (principalul initiator este chiar presedintele Aliantei Naţionale a Asociaţiilor Producătorilor de Palinka din Ungaria)”, scria Puşcaş pentru euractiv.ro.
Cum au procedat românii
În schimb în România, palincarii erau „vânaţi” de fisc. „Ce se întâmpla în România? După 2004 nu s-a mai auzit că palinca se pregăteşte să facă faţă competiţiei de piaţă. În schimb, s-a auzit că „palincarii” trebuie să respecte nişte canoane financiare şi administrative, dar nu i-am văzut că ar avea susţinerea pentru „batălia” pieţei. Mai degrabă ei sunt daţi exemplu de cum se combate evaziunea fiscală, pe când rechinii evazionişti îşi sporesc conturile pe muzica acompaniatoare, desigur tânguitoare, a autorităţilor care azi conduc destinele României. Nici măcar fondurile puse la dispoziţie de Uniunea Europeană pentru promovarea produselor agricole nu au fost utilizate în 2007. Ca şi cum producătorii români sunt destul de îndestulaţi pentru a putea şi singuri să-şi asume promovarea de piaţă. Povestea palincii, în ultimii ani, este un caz de studiat cum România nu-şi susţine avantaje comparabile în contextul participării, ca stat membru al UE, la procesele dezvoltării favorizate de integrarea în piaţa internă europeană. Iar felul cum palinka este promovată de Ungaria demonstrează că performanţele intrării în Piaţa Internă nu urmează o cale mecanică, ci sunt rodul eforturilor şi investiţiilor – nu numai ale producătorilor, dar şi ale autorităţilor. Şi se mai poate observa cum cultura are capacitatea de a contribui la dezvoltare! Diferenţe de cultură, de atitudini sau de interese?”, concluzionează Puşcaş.
Nu am învăţat nimic
Casian Popa, blogger specializat pe băuturi spirtoase, fondatorul „Snoblesse”, susţine că românii trebuie „să ia notiţe” de la modul în care a fost promovată palinca în Ungaria. „Noi nu am construit aproape nimic după aderarea la UE în 2007. Am rămas cu cupa de şampanie băută cu ocazia aderării. Am lăsat lucrurile ca şi cum 2007 a fost un moment apoteotic, după care nu trebuie să faci nimica. S-a întâmplat în ceea ce priveşte palinca, dar şi în toate domeniile. Din momentul acela, singurele chestii remarcabile s-au întâmplat pe piaţa vinului din România, care a crescut foarte mult, dar are nişte probleme foarte serioase acuma”, susţine Popa.
El crede că partea bună a aderării a fost posiblitatea accesării de fonduri europene. „Cea mai de succes poveste o au din acest punct de vedere producătorii de vin. Ştiu foarte multe proiecte europene pe vin, însă nu ştiu să se fi realizat pălincării cu fonduri europene”, explică bloggerul. El crede că motivul pentru care palincarii nu au făcut acelaşi lucru ca şi producătorii de vinuri este faptul că „producţia de palinca a rămas într-o zonă gri a economiei. A rămas o chestie de consum restrâns în familie, la rude, cunoştinţe şi, puţin s-a comercializat clienţilor”, susţine Popa. Specialistul crede că „dacă se trezesc acum pălincarii şi vor să acceseze fonduri europene, nu ştiu dacă se mai bagă bani în aşa ceva. Palinca a rămas în offside”.
Intrarea pe piaţă e grea, taxele sunt crunte
Popa crede că strategia de export a pălincii a fost inexistentă, „majoritatea cosumatorilor nu au depăşit sfera românească, balcanică”. „Putem învăţa din strategia de promovare a Ungariei că palinca poate fi un rival cel puţin serios al băuturilor spirtoase din restul lumii, cum ar fi whisky-ul sau votca. Palinca trebuie să fie promovată pe o piaţă globală. Un lucru pe care nu-l înţeleg producătorii de la noi este că palinca miroase şi e un miros cu care străinii greu se obişnuiesc. În alte băuturi spirtoase precum whiskyul se băgă tot felul de chestii pentru a scoate mirosul”, explică bloggerul.
El spune că statul maghiar a investit foarte mult în promovarea produsului: „există festivaluri dedicate palincii, se face promovare profesionistă. Este un concurs în Austria pentru producătorii de palincă şi majoritatea câştigătorilor sunt din Ungaria, pentru că au mulţi producători competenţi. Au 20 de ani de experienţă în spate”. Popa crede că cea mai mare problemă de la noi sunt taxele „crunte”: „La noi sunt foarte puţini producători cu acte în regulă. Intrare pe piaţă este grea, mai ales când statul suprataxează producţia de palincă. Practic, pentru că lucrezi cu alcool cu o concentraţie de peste 50% - din start, statul de consideră infractori. Nu poţi ieşi din zona gri în zona albă dacă supraimpozitezi”.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
