Vizita legendară a Reginei Maria la Conferinţa de Pace de la Paris. „A reuşit în câteva zile ceea ce politicienii n-ar fi reuşit într-o lună întreagă”
0
„Cu credinţa unui suflet mare s-a dus Regina Maria la Paris şi la Londra. A încercat lupta cu publicul cel mai greu de cucerit şi reţinut, şi l-a învins. A fost, cum spun ziarele franceze, o săptămînă de zile «Regina Parisului»,”, scria Nicolae Iorga în ziarul „Neamul românesc”.
România întregită – prin alipirea provinciilor Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Maramureşului şi Sătmarului – a fost recunoscută în plan mondial de către Marile Puteri şi în urma efortului, popularităţii şi legăturilor speciale de familie ale Reginei Maria.
Influenţa, prestanţa şi farmecul personal al reginei au reuşit să determine pe mulţi politicieni europeni să aibă o atitudine favorabilă faţă de România. După încheierea Primului Război Mondial, Marile Puteri redesenau harta lumii la Conferinţa de Pace de la Paris.
Prim-ministrul de atunci, Ionel Brătianu, îi transmitea de la Paris regelui Ferdinand că negocierile de pace sunt în impas şi că România este tratată cu dispreţ şi indiferenţă de aliaţi din cauza semnării separate în 1918 a Tratatului de Pace cu Puterile Centrale, cu care, de altfel, Regina Maria nu fusese de acord.
Sfătuit de ambasadorul Franţei la Bucureşti şi de Barbu Ştirbey, la 5 martie 1919, regele Ferdinand, conştient de abilităţile soţiei sale, o trimite pe Maria într-o misiune neoficială la Paris şi la Londra pentru tratative privind recunoaşterea internaţională a graniţelor ţării. Cu privire la acest moment, Regina Maria avea să noteze în memoriile sale.
„Apoi, într-o bună zi, pe neaşteptate, regele m-a întrebat dacă aş fi de acord să plec în străinătate pentru a pleda acolo cauza noastră. M-a întrebat dacă voi avea destul curaj ca să iau asupra mea această răspundere. Brătianu era cel care venise cu ideea. Ardoarea entuziasmului meu era binecunoscută alor mei şi apoi nimic nu este mai elocvent decât o femeie răscolită. Aş fi de acord? Eu? Să merg la Paris şi la Londra? Eu să susţin cauza noastră? Neoficial, bineînţeles, dar, totodată, considerată de ai mei ca fiind cea mai potrivită de a face acest lucru pentru România. Un fior de mândrie mi-a străbătut toată fiinţa. Eu? Desigur, eu eram cea chemată – da, cred că mă simţeam capabilă să-mi susţin pledoaria chiar şi în faţa celor trei mari! […] Da, voi merge, am spus – o să fac tot ce pot. Era o misiune pe care o puteam îndeplini, mă simţeam capabilă s-o fac, nu eram nici nervoasă şi nici speriată. Îmi făcea chiar plăcere”, nota Regina Maria în Memoriile sale.
„Trec surâzătoare prin toate”
Vizita, deşi neoficială s-a bucurat de un imens succes. Regina Maria a fost primită cu entuziasm şi copleşită de admiraţie.
„Da, sunt la Paris! Greu de imaginat, dar sunt aici. […] La gară, o mare primire, deşi neoficială, din partea francezilor şi românilor. Erau atât de mulţi încât sunt sigură că am spus „How do yo do” doar la jumătate dintre ei. Flori de o minunată frumuseţe mi-au fost oferite în cantităţi uriaşe. Publicul a aclamat şi fotografii m-au agasat la fiecare pas. […] Din clipa în care am coborât din tren am fost prinsă într-un iureş sălbatic. Nu voi putea niciodată să scriu toate acestea. Figuri, figuri, şi flori şi toţi doritori să-mi relateze cele mai mai importante noutăţi, fiecare după opinia lui şi permanent tot mai multe flori fiind aduse, splendid liliac, şi trandafiri, şi cale, şi orhidee, şi violete, şi irişi, narcise, frezii ca o compensaţie pentru anii lipsiţi de flori pe care i-am avut! Camera mea a devenit o adevărată expoziţie florală”, se arată în „Maria, Regina României, Însemnări zilnice”, traducere de Valentina Costache şi Sanda Racoviceanu, Editura Albatros, Bucureşti, 1996, pp. 72-73..
„Toţi se agită în jurul meu, fac mare caz de mine, mă tratează ca pe o eroină. Este măgulitor şi tulburător. Toţi «jurnaliştii» din lume încearcă să mă acapareze şi, ca un roi de albine, zumzăie în jurul meu. Trec surâzătoare prin toate, încercând să evit tumultul şi vâltoarea.
Îndelungă convorbire cu Brătianu despre situaţie, despre oamenii politici pecare îi voi vedea, despre unde şi cum pot ajuta sau încerca să ajut. Dar, Doamne, cât de greu este să-mi păstrez calmul. Totul şi toţi mă presează în acelaşi timp. […] Urmează să mi se vorbească, să mi se ia interviuri, să fiu fotografiată, invitată, hăituită, supraonorată, şi toate acestea, cum s-ar zice, neoficial. Mă ţin cât pot de tare, ceea ce nu este prea uşor. Se spune că atmosfera nu era prea favorabilă pentru României, dar este destul de favorabilă pentru mine. Dar dacă, prin popularitatea mea neîndoielnică, pot să-mi ajut ţara, atunci totul va fi bine”, se mai menţionează în volumul amintit.
Întâmpinată de Garda de Onoare la Elysee
Ajunsă la Paris, regina joacă un rol important în favoarea României. Ştie să îşi folosească farmecul şi inteligenţa pentru a câştiga influenţă în negocierile pentru România. Vizita la prim-ministrul Clemenceau a devenit una legendară.
Premierul francez Georges Clemenceau o întâmpină cu garda de onoare la Palatul Élysée. Regina a cutezat să îi ceară omului de stat francez ajutorul pentru revenirea la România a Transilvaniei până la Tisa şi a Banatului, în întregimea lui. După întâlnirea cu Maria, Clemenceau şi-a schimbat oarecum atitudinea faţă de România. Chiar dacă nu a obţinut întregul Banat, venirea Reginei Maria la Paris a schimbat mult în bine situaţia ţării, mai ales în ceea ce priveşte interesul, înţelegerea şi simpatia faţă de România.
“Întotdeauna mi-am imaginat că mi-ar plăcea să vorbesc cu Clemenceau şi am făcut-o. Nu este nimic bătrân în el, nici măcar o părticică din creierul lui nu este învechită sau rigidă. În el există acea naturaleţe caracteristică unui soldat, este însă un încăpăţânat. Are anumite motive de nemulţumire faţă de România, în care perseverează şi în unele momente priveam unul la celălalt ca doi luptători”.
Clemenceau o atacă „de front” şi de pacea separată semnată de România. Regina încearcă să-i explice motivele. „Ne me racontez-pas tout cela, vous étiez pour la résistance, vous” (Nu-mi spuneţi mie aceasta, dumneavoastră eraţi pentru rezistenţă – n.a. trad. fr.).
Replica lui Clemenceau o pune în încurcătură, dar Maria se descurcă cu caracterul pătimaş al firii sale de femeie: „Nu am venit să vorbesc despre mine, ci să modific atitudinea faţă de România şi asta înseamnă să mă lupt, aşa cum am luptat în bătăliile din timpul anilor tragici de război”.
După o discuţie destul de îndelungată cu premierul francez, regina notează: „Nu ştiu dacă am atins vreo coardă sensibilă a inimii sale, dar faţa mea i-a adus o imagine plăcută despre România, zâmbetul meu fiind mult mai convingător decât dezbaterile politice obositoare”.
Discuţia continuă. La un moment dat regina încearcă să se ridice şi să plece ca să nu-i ocupe timpul. Clemenceau protestează, spunându-i că nu se grăbeşte deloc. „Dacă am ajuns la bătrâna lui inimă pătimaşă cu problemele ţării mele nu ştiu, dar că am oferit o imagine frumoasă ţării mele, aceasta cred că am făcut-o, pentru că după aceea el i-a spus lui Antonescu: «Oh! Une Reine comme cella-là îl faut la recevoir avec honneur militaire, le Général Foch en tête»” (Oh! O regină ca aceasta trebuie primită cu onor militar, cu generalul Foch în frunte – n.a. trad. fr.).
I s-a conferit Legiunea de Onoare
În acelaşi turneu în Paris, regina Maria s-a întâlnit şi cu preşedintele francez Raymond Poincaré care îi conferă Legiunea de Onoare. Este primită cu aplauze şi entuziasm de francezi, devenind prima femeia din lume căreia i se acordă titlul de membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase din Franţa.
Tot la Paris, regina Maria s-a întâlnit şi cu alte personalităţi importante precum preşedintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, şi prim-ministrul Marii Britanii, Lloyd George. Discuţia cu Wilson a atins multe probleme. Regina îi vorbeşte de pericolul bolşevismului rusesc şi îi smulge promisiunea ca se va întâlni cu Ionel Brătianu pentru a-i expune situaţia României.
„Dar am avut sentimentul că dacă ar fi fost timp aş fi putut face mult mai mult în discuţia cu preşedintele decât ar fi făcut-o premierul nostru, care nu vorbea deloc engleza”. După această misiune reuşită, însuşi prim-ministrul Ionel Brătianu admitea că „Maria a reuşit în câteva zile ceea ce politicienii n-ar fi reuşit într-o lună întreagă”.
Se încarcă comentariile...
