Şase tineri „construiesc” zâmbete la Călăraşi. Povestea voluntarilor din Bărăgan care ajută copiii sărmani
0
Asociaţia „O poveste din Bărăgan” s-a născut la Călăraşi din dorinţa de a aduce un strop de bucurie pe chipurile celor mai năpăstuiţi copii. Fie că sunt sărmani, orfani, bolnavi, toţi primesc ajutor de la o mână de tineri entuziaşti care nu se dau înapoi de la nimic.
Donaţiile vin de peste tot, în special de la oameni simpli, dar cu suflet mare. Haine, încălţăminte, rechizite, alimente, jucării, bănuţi sau aparatura electrocasnică, toate trec prin mâinile celor şase membri ai asociaţiei.
„Noi le primim, le depozităm pe unde putem, la noi acasă, după care începe sortatul. Apoi, cu maşini proprii ne deplasăm acolo unde este nevoie. Sigur că noi suportăm combustibilul, dar cine mai ia în calcul toate acestea atunci când primim un simplu multumesc şi vedem copii fericiţi pentru o clipă. Pentru mine e una dintre cele mai mari realizări, să văd cum bucuria stă în lucruri mici, cum reuşim să aducem zâmbete pe feţele celor mai loviţi de soartă. Aceste lucruri îmi dau forţa să merg mai departe în fiecare zi şi nimic nu ne-a împiedicat, deşi au fost şi greutăţi, să ne ducem planul la bun sfârşit. Cred că cel mai mult contează dorinţa şi ambiţia noastră de a oferi un strop de fericire”, povesteşte Adriana Grigorescu, de 32 de ani.
Este din comuna Cuza-Vodă, are o fiică de 15 ani şi spune că de acum 14 ani a început să ajute copiii fără posibilităţi materiale. Ducea sandwich-uri copiilor la şcoală, ştiind că unii dintre ei nu au ce mânca. „Cumpăram din banii mei, din puşinul pe care îl avem, că nu suntem milionari, şi ajutam atât cât puteam”, spune tânăra. Adriana lucrează ca bonă, are grijă de fetiţa unei prietene, iar soţul său este tâmplar. Trăiesc simplu, dar fericiţi şi mereu au căutat să-i ajute şi pe ceilalţi.
Făceau chetă pentru copiii străzii
Cei cinci prieteni ai Adrianei, care alcătuiesc Asociaţia O poveste din Bărăgan, sunt la fel de săritori. Împreună s-au gândit acum trei ani să pună bazele asociaţiei, impresionaţi de copiii sărmani pe care îi întâlneau pe stradă. Toţi puneau bani pentru a-i cumpăra micuţului haine sau alimente.
“Făceam chetă şi aşa am ajuns să ne gândim la o extindere a faptelor bune. Suntem o asociaţie nou înfiinţată şi facem totul legal. Justificăm până la ultimul leu, pentru că au fost donaţii şi în bani. În scurt timp vor fi gata şi actele care consfinţesc înfiinţarea Asociaţiei O poveste din Bărăgan. Pentru noi nu contează efortul, chiar dacă uneori sunt zile pline, fără să putem respira. Important este faptul că dăm o mână de ajutor acolo unde este nevoie. Am mers recent la Năvodari, încercăm să ajungem cam peste tot. Am fost şi la Galaţi, dar în mod special, în judeţul Călăraşi. Sunt multe localităţi în care am mers: Grădiştea, Ciocăneşti, Roseţi, Modelu, Ştefan Vodă, Alexandru Odobescu. Acolo unde este posibil primim şi sprijinul autorităţilor locale.
De exemplu, în comuna Costache Negri, din judeţul Galaţi, am fost pentru a sprijini financiar un copil care avea nevoie urgenţă de operaţie. Facem toate demersurile pentru ca poveştile triste să aibă un final fericit” , povesteşte Adriana. Sunt în zile în care donaţiile vin cu camionul. Au primit şi câte 25 de saci a câte 40 de kilograme fiecare cu haine. Ajutoare au sosit şi din străinătate, nu doar de la oameni de bine din ţară.” Au fost , în general, donaţiile sosite tot de la prietenii noştri, oameni care au dorit să se implice în aceste acţiuni. Este vorba despre persoane stabilite în Italia şi Danemarca”, spune Adriana Grigorescu.
Oamenii au uitat să ofere, să iubească
Toţi sunt la fel de implicaţi, chiar dacă au job-uri şi familii. Timpul liber îl dedică voluntariatului şi nimeni nu se plânge de oboală sau drumurile nesfârşite pe care trebuie să le facă ducând ajutoare. Georgian Ştirbu, 18 ani, angajat la firma de curăţenia a Spitalului Judeţean de Urgenţă din Călăraşi, George Valentin Jelescu, 35 de ani, informatician la Colegiul Economic, Andreea Caprice, 37 de ani, administrator firmă de pompe funebre, Florina Apostol, 34 de ani, administrator magazin alimentar, şi Daniela Mănăstireanu, 31 de ani, educatoare, au găsit împlinirea în faptele bune pe care le fac zi de zi.
„Trăim într-o lume în care oamenii au uitat să ofere, să iubească, ba chiar şi să zâmbească, o lume în care propria persoană e mai importantă decât orice altceva. Cu siguranţă ne-ar fi tuturor mai bine dacă am oferi mai mult din ceea ce poate, la rândul nostru, ne-ar plăcea să primim.
Este foarte important ca darul să vină din inimă, să-l oferi cu drag şi cu plăcere, să pui în el o fărâmă din sufletul tău, căci atunci are mai multe şanse să ajungă acolo unde trebuie, unde este nevoie de el. Abia atunci vei simţi acea mulţumire, acea bucurie lăuntrică de a oferi.
Cum ar fi dacă fiecare dintre noi am dărui câte ceva în mod conştient în fiecare zi? La urma urmei, dacă s-ar întâmpla aşa, fiecare ar avea la rândul său cel puţin o şansă să primească ceva. Îmi şi imaginez o lume plină doar de zâmbete, de bucurie şi gânduri bune. Hmm, pare utopic, nu? Şi totuşi….suntem o echipă care construim zâmbete", povesteşte Florina Apostol.
Se încarcă comentariile...
