FOTO Fântâna din Bărăgan unde şi-au potolit setea Sfinţii Martiri Brâncoveni. Cum a fost distrus de comunişti „Puţul cu lanţ“, ridicat de boierul Guran
0
Fântâna unde şi-au potolit setea într-o zi de Paşte Sfinţii Martiri Brâncoveni a fost înghiţită de ape. În inima Bărăganului, în comuna Gurbăneşti, a existat până în anii 80 “puţul cu lanţ” din care a băut domnitorul şi şi-a adăpat caii, în drumul spre Obileşti, unde avea ridicat un tainic, dar impresionant palat.
Episodul în care domnitorul a oprit caleaşca în Bărăgan se găseşte consemnat într-o monografie din 1946 a satului Gurbăneşti, semnată de învăţătorul Ioan Ţugulea şi păstrată la Arhivele Naţionale ale României. Puţul era renumit pentru acele vremuri datorită calităţii apei şi pentru faptul că era unicul dotat cu lanţ în întreaga zonă. De unde şi numele „Puţul cu lanţ“ sau „La lanţ“, cum îi spun şi astăzi gurbăneştenii.
“Fântâna era săpată în marginea vestică a micii aşezări de bordeie, probabil în apropierea vadului Mostiştei, unde se afla podul de lemn care leaga peste apă satele Gurbăneşti şi Coţofanca”, povesteşte Dumitru Manolach, jurnalist şi fiu al comunei. Şi Vasile Constantin, referent agricol la Primăria din Gurbăneşti, îşi aminteşte cum părinţii şi bunicii săi povesteau despre fântâna lui Gurban.
Podul peste râul Mostiştea, la începutul anilor 80 Foto:gurbanesti.ro
“ E un reper istoric al nostru, al comunei. Este o mândrie pentru sat să aflăm că Sfinţii Brâncoveni au poposit pe aceste meleaguri. Puţul a fost înghiţit de ape în anii 80 când se construia canalul, alături de alte localităţi. Oamenii au fost strămutaţi în alte zone, dar şi astăzi ne amintim de acest loc”, spune localnicul.
Act de bine în lumea de aici
Fântâna a fost construită, se pare, de boierul Guran-ban, de la care şi-ar fi luat numele şi satul. Pentru prima oară, numele boierului apare menţionat în documente în timpul domniei lui Radu Mihnea (1601-1623), după omorârea mişelească a lui Mihai Viteazul la Turda, în 9 august 1601. Imediat după uciderea postelnicului Dragotă de către domnitorul Radu Mihnea, mai mulţi boieri, printre care şi fiul lui, Guran-ban, au fost înlăturaţi din dregătorii. Aşa a ajuns oropsit banul la „ocina sa din mijlocul Vlăsiei“. Adică pe pământul moştenit în Bărăgan, pe cursul râului Mostiştea.
Schitul Codreni unde a poposit familia domnitorului Foto: Dumitru Manolache
Dintr-o scrisoare a unui călugăr de la Schitul Codreni, din apropierea Gurbăneştiului, întemeiat pe la 1677 şi înecat de comunişti în apele Mostiştei în 1985, către Mitropolitul Luca al Ugro-Vlăsiei, aflăm că banul Guran fusese căsătorit de trei ori şi că „era bătrân şi orb“. Acest boier alungat din dregătorie avea să facă un puţ cu cumpănă la Gurbăneşti, act de bine în „lumea de aici“, liant cu „lumea de dincolo“.
Cea mai bună apă
La acest puţ renumit al lui Guran-ban a poposit într-o primăvară şi familia martirică a Sfinţilor Brâncoveni. Iată cum este relatat episodul în monografia „Fântânile - ochii pământului“, lucrarea conf.univ. dr. Gabriela Rusu-Păsărin:
„Ierofteiu ieromonahul, superiorul schitului Codreni, ce există şi azi, scria prin anul 1696-1697 că Vodă Brâncoveanul a pornit de la domnie în Sf. zi a Vinerei Paştelui spre Palatul lui Beizadea Răducanu la Obileşti, localitate ce există şi poartă acelaşi nume. Brâncoveanul a pornit prin Lilieci, dar pornindu-se un zăpor de ploaie, a luat-o prin Codreni rămânând aici la palatul său. În ziua întâia de Paşti şi-a luat feciorii, s-au urcat în caleaşcă şi au pornit la drum, adăpându-şi caii la puţul cu lanţ al Banului Guran, puţ ce este şi astăzi, având apa cea mai bună şi folosită de majoritatea locuitorilor din sat.
Istoria numelui satului
Autorul monografiei citează episodul inedit din viaţa Sfinţilor Brâncoveni ca argument al faptului că satul Gurbăneşti îşi revendică numele de la banul Guran. Cu siguranţă, prezenţa Brâncovenilor în acest sat, menţionată în scrisoarea ieromonahului Ierofteiu, nu este singulară, de vreme ce „pornirea“ spre Obileştii din apropiere, unde îşi aveau ridicat un tainic, dar impresionant palat, includea, din motive de securitate sau din cauze meteorologice precum cele relatate, şi această variantă de drum.
Zidurile palatului Brâncovenilor de la Obileştii Vechi Foto:Dumitru Manolache
Cu atât mai mult cu cât posedau la Gurbăneşti o moşie impresionantă, pe care trebuia să o moştenească Radu (Răducanu), cel de-al treilea fiu al voievodului. Ipoteza este susţinută şi de afirmaţiile bătrânilor din satul vecin, Coţofanca. Ei spun că numele satului lor ar proveni de la miile de coţofene care făceau o gălăgie infernală când trecea cu caleaşca prin pădurea din apropiere doamna Marica, soţia lui Constantin Brâncoveanu, în drum spre Obileştii vechi.
Barajul de acumulare
Ambiţiile absurde ale fostului dictator Nicolae Ceauşescu, măcinat de dezvoltarea multilaterală şi înflorirea României nu au ocolit Bărăganul. Câteva sate din judeţul Călăraşi, printre care şi o parte din Gurbăneşti, au fost înghiţite de apele nemiloase în anul 1983 când s-au început lucrările la canalul Dunăre-Bucureşti.
Puntea care leagă azi satele Gurbăneşti şi Coţofanca Foto:gurbanesti.ro
“În anii '80 o mare parte din comuna Gurbăneşti, aflată pe malurile râului Mostiştea a fost demolată, ca urmare a construirii barajului de acumulare. Partea din amonte a fost inundată, iar partea din aval a dispărut cu timpul sau încă îşi păstrează ruinele parcă încrâncenându-se să reziste urgiei acelor vremuri”, susţine Viorel Dumitrescu, fiu al comunei care a încercat să păstreze vie imaginea localităţii pe site-ul gurbanesti.ro. Odată cu satele, sub ape a dispărut şi fântâna la care a poposit familia Brâncovenilor. Mai multe localităţi au fost inundate atunci de comunişti pentru realizarea canalului, proiect ce a fost însă abandonat în anul 1989, deoarece s-a constatat că nu se poate menţine un nivel navigabil constant până în Capitală.
Localnicii susţin că, azi, adâncimea lacului ajunge şi la 11 metri pe un luciu de apă de 420 de hectare, lung de 20 de kilometri şi cu o lăţime care ajunge la 600 de metri. Deşi se află pe lista monumentelor istorice din România, schitul Codreni, aflat în comuna Gurbăneşti şi ridicat în 1678, se află la 10 metri adâncime, în apele acumulării Mostiştea.
Vă recomandăm şi:
Cum a scăpat de sub buldozerele comuniste una dintre cele mai vechi biserici din oraş
Se încarcă comentariile...
