Cum a ajuns portul de la Borcea faimos în lume. Fotografii unice cu locul prin care ieşeau din ţară recoltele de cereale

Renumit pentru recoltele-record, Bărăganul a fost un punct important pe harta exporturilor de cereleale chiar şi în urmă cu peste un secol. Tranzacţiile se făceau prin portul de la Borcea, dezvoltat datorită apropierii de Silistra. Imagini de arhivă cu activitatea de aici au fost prezentate de prof. Constantin Tudor, istoric al Călăraşiului.

În lucrarea sa intitulată „Istoria oraşului Călăraşi de la origini până la anul 1852”, publicată la Bucureşti în anul 1931 doctorul Pompei Samarian scria: „În ceea ce priveşte felul în care trăiau oamenii de aici, după 1700 condiţiile încep să se schimbe din cauza Silistrei, care devenise un centru de primă importanţă pentru turci. Aceste împrejurări fac din Călăraşi un centru comercial cu schelă(port) la Borcea, care atrage o lume specială, lumea negustorilor”. Prin schela de la Borcea, folosindu-se ambarcaţiuni uşoare, plecau cerealele din Bărăgan spre Silistra şi de acolo mai departe, la Istanbul, ştiut fiind că până la Tratatul de la Adrianopol din anul 1829 principatele danubiene nu puteau face schimburi comerciale cu alte state, cu excepţia Turciei.

“O dezvoltare deosebită se va produce în domeniul schimburilor comerciale odată cu aplicarea Regulamentelor Organice, care schimbare în bine se va constata şi la Călăraşi, mai ales după investirea sa drept capitală a judeţului Ialomiţa. Cerealele din judeţ sunt aduse de ţărani cu carele la schela de la Călăraşi, iar de aici, cu ambarcaţiuni uşoare se cobora până la Brăila, care în această perioadă devine cel mai important port la Dunărea fluvială.

Emanciprea oraşului, cheia dezvoltării 

După emanciparea oraşului, la 24 septembrie 1852, activitatea de schimburi comerciale prin schela amenajată pe malul Borcii creşte şi încep să apară primele construcţii de tip portuar care să faciliteze ancorarea la mal a vaselor. Este vorba de o construcţie de bârne dispuse transversal şi susţinute de piloni adânc înfipţi în pământ. Acestea formau un chei la care trăgeau direct ambarcaţiuni mici cu vele care erau apoi încărcate cu cereale, lemne de foc şi peşte uscat de la Pescăriile aflate la Gura Ezerului”, notează Constantin Tudor pe blogul său în lucrarea „O istorie a Călăraşiului de ieri şi de azi”.

Cheiul înalt de lemn 

Odată cu proclamarea Independenţei de stat, scrie prof. Tudor, la 9 mai 1877, interesul autorităţilor vremii pentru această zonă creşte, mai ales că la discuţiile din timpul Congresului de pace din anul 1878 se dorea ca împreună cu Dobrogea de Nord la regatul român să fie alipită şi o regiune din jurul oraşului Silistra. La Berlin s-a vorbit pentru prima dată de construirea unui pod peste Dunăre, care să unească Silistra cu Călăraşiul prin punctul Chiciu. Ideea avea să fie preluată şi de Ministerul Lucrărilor Publice de la Bucureşti, care, pe 23 decembrie 1878, comunica acest fapt Prefecturii de la Călăraşi, aducându-i la cunoştinţă şi faptul că inspectorul Marcovici fusese însărcinat cu studierea problemei.

Se dorea construirea unui pod peste Dunăre

Dar întrucât Silistra rămăsese Bulgariei autonome, problema a fost abandonată. În schimb, prin Decretul domnesc nr. 706 din 21 martie 1879 se înfiinţează, oficial, Portul Călăraşi şi încep lucrările de dragare a Gurii braţului Borcea care să permită acostarea în port şi a vaselor de un tonaj mai mare. Se elaborează un complex de măsuri tehnice, care vizau amenajarea corespunzătoare a malului stâng al Dunării. Se construieşte astfel cheiul înalt de lemn, de 91 m şi cheiul jos de lemn, lung de 222 m. În amonte, spre Pescăriile de la Gura Ezerului, se amenajează un chei natural de pământ şi se consolidează malul.

O fotografie focută de Boni&Rose şi pusă în circulaţie de Paraschiv G. Tiliucă

Un alt moment important pentru dezvoltarea Portului Călăraşi şi a activităţii portuare l-a reprezentat darea în folosinţă a liniei CFR Slobozia-Călăraşi, cu punct terminus Staţia CFR din Port. Pe 17 noiembrie 1886, primul tren ajungea în Staţia CFR din Port. De aici înainte, zeci de mii de tone de cereale din satele din Bărăgan amplasate pe noile linii de cale ferată construite de statul român vor ajunge în Portul Călăraşi şi de aici, mai departe spre Brăila sau în amonte spre Austria şi Germania. Cantităţi importante vor sosi şi terestru, carele ţăranilor alimentând numeroasele magazii de cereale din Călăraşi, de unde, mai apoi, grâul, secara, orzul şi porumbul ajungeau în port fiind încărcate pe şlepuri şi vapoare de hamalii din port, cel mai numeros şi cel mai important detaşament de lucrători de până la instalarea regimului comunist.

Hamali în Portul Călăraşi

Pentru a avea o imagine reală a mişcării comerciale ce se efectua prin Portul Călăraşi, prezentăm două situaţii statistice, prima de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi alta din perioada interbelică. În acest sens, „Dicţionarul geografic al judeţului Ialomiţa” din anul 1897, vorbind despre oraşul Călăraşi, menţiona: „Mişcarea comercială în oraş este vie, căci se vând zilnic pentru export mari cantităţi de cereale şi multe vite, ce sunt aduse pe calea ferată şi cu carele şi se transportă  în  vase plutitoare de diferite capacităţi pe Borcea şi de aici pe Dunăre.” Astfel, numai în anul 1888 se exportaseră 1.9369.600 kg grâu, 8.895.000 kg secară, 12.989.100 kg porumb şi 15.900.900 kg orz. Apogeul activităţii comerciale din Portul Călăraşi avea să fie atins în perioada anilor 1933-1936, când în Austria, Germania, Cehoslovacia, Ungaria şi Iugoslavia s-au exportat următoarele cantităţi de cereale: 1933 – 2.155 vagoane; 1934 – 6.171 vagoane; 1.935 – 7.231 vagoane; 1.936 – 7377 vagoane.

Carte poştală pusă în circulaţie de Editura Ştefan Gheorghiu

În primii ani ai regimului comunist activitatea comercială din port se menţine, importante cantităţi de cereale luând drumul acum, atât pe apă, cât şi vagonabil, către imensa Uniune Sovietică pentru plata datoriilor de război. Până în anul 1958 această acţiune a fost supravegheată direct de consilierii ruşi, prezenţi la Călăraşi şi pentru care se construiseră primele două blocuri din oraş, cel de lângă Restaurantul “Intim” şi cel dinspre Parcul Central, în apropierea Teatrului Popular.

Fosta Gară fluvială azi

Din păcate, în ultimii ani, activitatea din Portul Călăraşi s-a diminuat substanţial, astăzi aspectul din zonă devenind dezolant, linia de cale ferată construită în anul 1886 fiind abandonată, iar cele două macarale de tip portuar, care mai descarcă ceva nisip şi pietriş, parcă plâng după vremurile când chiar aveau ce face în port. Şi cheiurile de acostare s-au degradat, astăzi ambarcaţiunile care mai opresc în ceea ce încă se mai numeşte Portul Călăraşi, făcând eforturi pentru a sta ancorate la mal.

Căpitănia Portului, o fotografie din 1913. Foto jos, aşa arată astăzi.