Ce spune fostul director al unei fabrici de mezeluri de pe vremuri: „Carnea nici nu mai miroase a carne. După Revoluţie, am jurat că nu mai mănânc salam“

N-o să mai avem niciodată pe masă alimente curate, spune cu regret Valentin Petre, de 84 de ani, fost director timp de trei decenii la una dintre cele mai mari fabrici de mezeluri din ţară. Povesteşte că după Revoluţie a jurat că nu va mai mânca salam, având în vedere reţetele pline de aditivi şi coloranţi care au invadat piaţa.

Pensionarul spune că înainte nu exista aşa ceva în mâncare. Doar soia, apă şi sare erau ingredientele care se adăugau în mezeluri. Pensionarul a fost aproape 30 de ani omul care a condus fabrica de mezeluri din Călăraşi. Valentin Petre spune că nu regretă nicio decizie pe care a luat-o cât a fost dirtector, între anii 1972 şi 1999, atunci când a ieşit la pensie.

De la 300 de kilograme de mezeluri, atunci când a preluat conducerea, a ajuns să realizeze câte 15 tone zilnic. Preparatele de aici ajungeau în toată ţara. Magazine din Bucureşti, Constanţa, Sibiu, Târgovişte, toate erau aprovizionate săptămânal cu marfa produsă în Bărăgan.

Născut în localitatea Cuza-Vodă, Petre Valentin s-a stabilit în Călăraşi în tinereţe. De profesie inginer, bun organizator şi dornic să se perfecţioneze în meseria pe care şi-a ales-o, Petre Valentin nu a făcut lucrurile cu jumătăţi de măsură. Spune că este mândru că a ieşit cu fruntea sus la pensie. Este mâhnit însă că nu se mai pune preţ pe mâncare, deşi dăm bani grei pe ea.

Carnea nici nu mai miroase a carne

„Să vă spun ceva. Carnea nici nu mai miroase a carne. Multe alimente existente pe piaţă respectă normele care ţin de gust şi de aspect, dar nu respectă normele care ţin de calitatea nutritivă a unui produs, fapt esenţial când vine vorba de mâncare. De cele mai multe ori, mezelurile conţin multă apă, conservanţi, carne de proastă calitate şi tot felul de resturi. Pe vremuri nu exista aşa ceva. Aveam aproape zilnic tot felul de controale care ţineau de calitatea preparatelor. Nimeni nu îşi permitea să schimbe reţeta, erau amenzi usturătoare. Aveam în fabrică maiştri, inginer de calitate, inginer tehnolog. Era un proces supravegheat îndeaproape de specialişti. Nu se adăugau E-uri, soia se punea în cantităţi mici. Apă şi sare, atât exista în reţetar şi carne de foarte bună calitate. Parizerul era carne curată, crenwurştii se făceau din pulpă de porc sau de vită, iar salamul Victoria din carne de porc şi puţină grăsime. Salamurile uscate se preparau din pulpă de vită. Cârnaţii costau până în 10 lei kilogramul, iar salmul între 10 şi 20 de lei un kilogram. Acum, cele mai dăunătoare alimente sunt cele care au un conţinut ridicat de slănină şi şorici, ingrediente pe care le găsim în majoritatea mezelurilor. Acestora li se adaugă ingrediente precum coloranţi, conservanţi, dar şi diferite E-uri precum nitratul de sodiu sau monoglutamatul de sodiu”, povesteşte pensionarul

Spune că această situaţie nu este generală şi că există puţini producători în prezent, poate chiar unul singur care ţine la calitate şi pune pe piaţă marfă care respectă cu adevărat reţeta mezelurilor.

Parizerul, în topul celor mai periculoase alimente

Unele dintre cele mai nocive mezeluri, semnal de alarmă tras în numeroase rânduri şi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului, care se află în comerţ, este parizerul. Acesta pare să ocupe primul loc în topul celor mai nocive preparate din carne. Acesta are în compoziţia sa 80% slănină şi şorici de porc, 10% MDM, carne dezosată mecanic, în compoziţia careia intră oase măcinate. Acest aliment mai conţine făină de soia, amidon, dar şi condimente, printre care se numără sare, coriandru, boia de ardei. Potenţiatorii de gust şi coloranţii sunt şi ei trecuţi pe lista ingredientelor care se găsesc în parizer.

Din cauza produselor alimentare bogate în chimicale şi grăsimi „rele” bolile cardiovasculare şi obezitatea sunt tot mai des întâlnite în rândul populaţiei, atrag atenţia specialiştii.

Urmărit de Securitate pas cu pas

Funcţia pe care a deţinut-o timp de 27 de ani în Călăraşi i-a atras lui Valentin Petre şi multe invidii. Deşi o viaţă întreagă a locuit la bloc, într-un apartament cu două camere, alături de familie, în timpul comunismului, Securitatea l-a urmărit pas cu pas. „Erau tot felul de reclamaţii, având în vedere postul pe care îl ocupam. Lumea se aştepta să am congelatorul plin cu carne, s-o vând şi să mă îmbogăţesc. Nimic din toate acestea nu s-au întâmplat. Doar că am fost supuşi unei presiuni psihice extraordinare. Au venit o dată în control acasă şi m-au întrebat direct:  Ce ai în frigider? O oală cu fasole, i-am răspuns senin. Şi ăsta era şi adevărul. Nevastă-mea chiar fasole gătise. Mai mare râsul!”, povesteşte pensionarul.

Gârbovit de ani, sprijinit într-o cârjă, pentru că durerile de picioare sunt tot mai sâcâitoare, fostul director îşi aminteşte cum, după Revoluţie, la fabrica de mezeluri s-a încercat o privatizare, dar totul a fost sortit eşecului. Vândută în mai multe rânduri unor investitori locali nepricepuţi, fabrica de mezeluri a dat faliment pentru ca, într-un final, să fie închisă. Acum, directorul pensionar, care nu are nici case de vacanţe, nici conturi grase, trăieşte dintr-o pensie de 2.600 de lei. Nu se plânge, banii îi ajung. Spune că 1.000 de lei se duc lunar doar pe medicamente, iar restul merge la plata facturilor.  Pe carne şi mezeluri nu iroseşte banii. „Legumele sunt baza aliementaţiei noastre, dar nici astea nu mai sunt ce-au fost.., e de părere Valentin Petre.