Alexandra Muscalu, profesoară de limba engleză la ţară: „Plec acasă fericită când termin o lecţie“

Alexandra Muscalu predă limba engleză la şcoala din satul ilfovean Tânganu FOTO Teach for Romania

O profesoară care predă limba engleză copiilor de la sat consideră că oamenii de la catedră ar trebui să fie într-o continuă căutare de metode creative de predare şi de apropiere faţă de elevi, iar atunci când întâmpină dificultăţi, trebuie să lase orgoliul deoparte şi să ceară ajutor

Alexandra Muscalu (25 de ani) predă limba engleză la Şcoala Gimnazială nr. 2 din satul Tânganu, judeţul Ilfov. Pentru că aici nu exista bibliotecă, tânăra s-a implicat şi a amenajat un spaţiu pentru activităţi de lectură, aducând bucurie pe chipurile copiilor. Toţi elevii şcolii beneficiază de acest proiect, iar fericirea li se poate citi pe chip atunci când sunt anunţaţi că vor merge în sala de lectură. 

Prin intermediul „Teach for Romania“, comunitate în cadrul căreia a fost acceptată în urmă cu doi ani, Alexandra a reuşit să obţină o sponsorizare din partea companiei MindIt. Banii au fost investiţi în renovare, decorare, mobilier, iar copiii au acum un spaţiu prietenos de relaxare şi de învăţare. 

Alexandra nu s-a implicat doar în crearea bibliotecii, ci şi în convingerea părinţilor de a-şi lăsa copiii la şcoală. Localitatea este una defavorizată, marcată de absenteism şi abandon şcolar, însă ea a bătut din poartă în poartă şi le-a explicat oamenilor de ce este importantă educaţia pentru copiii lor.

„Weekend Adevărul“: Ce te-a motivat să intri în echipa „Teach for Romania“?

Alexandra Muscalu: Am intrat în echipa „Teach for Romania“ acum doi ani, în urma unei serii de interviuri serioase, dar create cu un scop bine definit: alegerea celor mai capabili candidaţi pentru doi ani de implicare într-o şcoală cu grad mare de abandon şcolar şi absenteism. A fost a doua mea încercare de a intra în acest program şi am simţit de la interviul telefonic că de data asta sunt gata să îmi asum rolul de profesor. Motivul pentru care mi-am dorit să colaborez cu „Teach for Romania“ a fost calitatea programului şi sprijinul pe care îl oferă copiilor din şcolile defavorizate. 

Aş fi putut intra în sistemul de învăţământ şi fără să fiu în echipa Teach, dar mi-am dorit să înţeleg cu adevărat sensul acestei meserii şi cum pot să intervin mai sustenabil şi autentic în viaţa elevilor. „Teach for Romania“ m-a ajutat să-mi însuşesc meseria de profesor cu mare responsabilitate şi înţelegere că intervenţia mea contribuie considerabil la viitorul societăţii.

Un cadou pentru toată lumea

Cum a luat naştere proiectul bibliotecii şi cum a fost primit de cei mici?

În primul an de colaborare cu Teach am primit o vizită la clasă din partea mentorului meu. Înainte să intrăm în lecţiile propriu-zise, i-am prezentat puţin şcoala şi am intrat şi într-o sală veche, plină cu cărţi prăfuite, aşezate de multă vreme pe rafturi. „Cred că ar fi o sală bună pentru o bibliotecă“, îmi spune Ionela, mentorul meu. Din acel moment, ideea a prins rădăcini în mintea mea. Ţin bine minte că jumătate de an n-am făcut mai nimic practic, dar aflasem de la doamna director că acea sală nu putea fi recondiţionată pentru că se afla într-un alt corp de clădire ce urma să fie demolat. Am părăsit gândul bibliotecii o vreme, până când doamna director mi-a prezentat o altă sală, din incinta şcolii, care putea fi renovată şi transformată într-un spaţiu de lectură. De aici până la renovare nu a mai durat decât jumătate de an.

La sfârşitul anului trecut, la iniţiativa Alexandrei, în şcoala a fost amenajată o bibliotecă FOTO Arh.pers.A.M.

Prin intermediul „Teach for Romania“ am obţinut un sprijin financiar din partea companiei MindIt, care ne-a ajutat cu renovarea şi amenajarea camerei. Personalul şcolii, împreună cu doamna director şi profesorii, s-au mobilizat pentru curăţenie, iar anul trecut, înainte de venirea Crăciunului, am găsit un brad luminat pe holul şcolii, iar sub el, o sală de bibliotecă, amenajată complet de voluntarii MindIt şi „Teach for Romania“. Copiii sunt încă fascinaţi de acest spaţiu primitor şi abia aşteaptă să-i anunţăm că „ora aceasta o vom desfăşura la bibliotecă“. Sunt mulţi copii care au împrumutat deja cărţi, iar unii profesori au în plan dezvoltarea unor cercuri de engleză sau de lectură pentru clasele la care predau.

Cum sunt copiii pe care îi instruieşti, cum ai reuşit să ajungi la sufletul lor?

Copiii cu care lucrez sunt foarte receptivi la tot ce înseamnă învăţare prin joacă sau metode creative. În primele luni la catedră, orele de engleză erau cam haotice pentru că încercam să lucrăm pe grupe, iar ei nu erau obişnuiţi. Am înţeles repede că este nevoie să pornesc învăţarea de la ceea ce s-au obişnuit să facă, iar apoi, pas cu pas, să-i duc spre lucrul în echipă sau proiecte în grup.

Alexandra spune că pleacă fericită de la şcoală în fiecare zi  FOTO Arh.pers.A.M.

Dincolo de orele petrecute la şcoală, mulţi dintre elevii cu care lucrez se confruntă cu sărăcia sau cu lipsa de implicare a părinţilor în parcursul lor educaţional. Am ajuns la sufletul copiilor, şi eu, dar şi colegii mei de cancelarie, prin vizite acasă şi discuţii cu părinţii, mici proiecte în şcoală prin care i-am motivat să revină în clasă şi implicare totală în orele de curs. Cred că cea mai mare bucurie a unui copil cu care lucrez este să audă că a făcut ceva bine, poate un „bravo“ sau un „keep going“. Atunci când sunt încurajaţi şi împuterniciţi în procesul de învăţare, elevii îşi doresc să revină la orele tale şi să se implice mai mult. 

„Elevii sunt oglinda mea“

Care ar fi cele trei lucruri care te-au determinat să alegi acest drum alături de copii?

Posibilitatea de a avea un loc de muncă cu sens. Din voluntariat am înţeles despre mine că nu pot sta indiferentă la problemele societăţii. Educaţia mi se pare cel potrivit domeniu în care mă pot implica profesional, pe termen lung, iar efectele se pot vedea la nivel de societate, în următorii ani. Apoi, bucuria de a lucra cu elevii a contribuit în mod decisiv la alegerea acestui drum. Îmi place să interacţionez cu copiii şi să-i ghidez în procesul de învăţare. Plec acasă fericită când termin o lecţie, iar ei spun „abia aştept din nou ora de engleză“.

Biblioteca, un motiv de bucurie pentru toată şcoala FOTO Arh.pers.A.M.

Un alt motiv care m-a determinat a fost spaţiul de creştere, o zonă în care să pot evolua frumos, iar satisfacţiile muncii mele să fie vizibile. În educaţie şi zi de zi, la clasă, elevii sunt oglinda mea. Lângă copii, ca profesor, am şansa de a face o călătorie personală spre cunoaştere de sine. Prin energia şi prin răspunsul lor, copiii mă ajută să descopăr unde mai am de şlefuit la caracterul meu, ce cărţi este nevoie să mai citesc sau ce proiect ar fi util pentru nevoile lor şi ale noastre, ale profesorilor. 

Care crezi că este reţeta succesului în învăţământ? Cum ar trebui să se plieze dascălul pe nevoile copiilor?

Cred că un dascăl ar trebui să privească educaţia din România în contextul în care ea se face. Să înţeleagă că un model care a funcţionat pe un alt continent sau într-o altă ţară nu poate fi replicat în societatea noastră, şi astfel, să lucreze la clasă folosind ceea ce este benefic în sistem. Dacă ceea ce există nu este suficient, să-şi folosească creativitatea pentru a aplica metode noi. Însă, dacă ar fi să mă gândesc la un ingredient secret folosit prea puţin în cancelariile din România, ar fi colaborarea cu colegii.

Elevii Alexandrei FOTO Arh.pers.A.M.

Din ruşine sau poate de teama de a nu fi judecaţi, ducem frustrările şi fricile singuri, fără să cerem ajutor. I-aş îndemna pe profesorii din România să apeleze la vulnerabilitate şi umilinţă, să se ierte pentru acele momente în care nu ştiu să facă faţă unor situaţii la clasă şi să ceară sfaturi sau idei colegilor. În cancelaria din şcoala mea am întâlnit cel puţin trei profesori dedicaţi şi implicaţi, de la care am învăţat enorm de multe lucruri despre copii şi comunitatea lor. Iar în ceea ce-i priveşte pe copii, cred că profesorii ar trebui să le asculte mai mult nevoile şi să le ceară feedback oră de oră. Să le pună întrebări despre cum s-a desfăşurat ora, ce şi-ar dori să înveţe mai mult, ce le-a plăcut sau ce nu le-a plăcut şi să creeze conţinuturile lecţiilor pe baza acestui feedback. 

Cred că un dascăl ar trebui să privească educaţia din România în contextul în care ea se face. Să înţeleagă că un model care a funcţionat pe un alt continent sau într-o altă ţară nu poate fi replicat în societatea noastră, şi astfel, să lucreze la clasă folosind ceea ce este benefic în sistem.