Pier satele României. Casele părăsite sunt înghiţite lent de pădurea din jur
0
Satele României mor unul câte unul, odată cu ultimii lor vieţuitori. Localnicii mai tineri din aceste cătune trag către oraşe, unde au drumuri bune, şcoli pentru copii şi locuri de muncă, iar în urma lor rămâne multă tristeţe. Am descoperit un astfel de peisaj sumbru printre dealurile comunei buzoiene Cozieni.
Virgil Bâgiu a copilărit în cătunul Valea Roatei, în care abia mai rezistă vreo zece case, aproape toate părăsite. Nu am fi aflat niciodată unde este ascunsă vechea aşezare, dacă nu l-am fi avut călăuză pe localnicul în vârstă de 64 de ani.
”Auziţi clopotul? A mai plecat cineva din rândul nostru. Dumnezeu să-l ierte! Şi era tânăr, 55 de ani. Se duc satele rând pe rând, vor dispărea şi o să rămână doar vegetaţia”, spune, cu tristeţe în glas, ghidul nostru.
În periplul către vatra satului Valea Roatei, ne apar în cale primele gospodării schingiuite de trecerea timpului. Aflăm de la domnul Virgil că mai toate casele le-au aparţinut unor familii înrudite între ele.
”La intrare în sat era gospodăria familiei Stan, cu mulţi copii. La poarta lor era locul de joacă al copilăriei noastre. Casa următoare este a fratelui, Dumitru, care era fierarul satului. Mai sus, trăia familia Pavel, neamuri cu Stan ăştia, care avea vreo şapte copii”, ne povesteşte Virgil Bâgiu.
Oamenii satului au îmbătrânit, au murit, iar ultimii locuitori au fost izgoniţi de singurătate. Straniu este că unele case au încă intacte mobilierul, vesela, icoanele de pe pereţi, chiar şi medicamentele, aşa cum le-au lăsat cei care le-au locuit cândva.
”Ce vedeţi aici e rezultatul exodului, plecării de la ţară la oraş. Apoi, bătrânii au murit şi ceilalţi nu s-au mai putut întoarce. Şi dacă ar vrea să se întoarcă cineva, nu ar avea nicio posibilitate; nu-s drumuri, nu acces la apă curentă”, ne spune Virgil Bâgiu.
Foto I. Bunilă
Cătunul abandonat de localnicii săi se află între Cozieni şi satul Punga, la jumătatea drumului greu accesibil care urcă la peste 700 de metri altitudine. Pe uliţele sale mai des îşi fac apariţia sălbăticiunile.
”În noroi au rămas imprimate, după cum vedeţi, picioarele unui urs, urme ale podului labei. Dacă satul era locuit, clar, animalele nici nu se apropiau”, ne spune domnul Bâgiu.
Foto I. Bunilă
Depopularea a afectat întreaga zonă, în primul rând din cauza stării proaste a drumului. Şi în localităţile vecine sunt case părăsite. La Pietraru, tot în Cozieni, şcoala este abandonată de peste o jumătate de secol iar curtea a devenit pajişte pentru vitele sătenilor.
”Şi eu am învăţat aici. Pe vremea mea, eram mulţi copii, dar a trecut mult de atunci. S-au căsătorit, au plecat, au mai murit dintre ei, şi aşa mai departe”, ne spune o localnică din Pietraru.
Foto I. Bunilă
De câţiva ani, până în satul Pietraru se poate ajunge pe drum asfaltat. A devenit brusc atractiv pentru urmaşii unora dintre bătrânii locului, dar şi pentru câteva familii de orăşeni care vor să trăiască mai aproape de natură.
”În sat au venit vreo trei, patru familii care au găsit case ieftine de vânzare. Le găseşti uşor dacă dai un telefon la un vecin, la o rudă. Unele case au stăpâni care sunt plecaţi în străinătate şi vor să se întoarcă să renoveze. Au venit de la Brăila, de la Constanţa, Bucureşti, au cumpărat case mai bătrâneşti şi le-au renovat”, ne spune doamna Ana (foto jos), o localnică din Pietraru.
Potrivit unor recente studii sociologice, depopularea mediului rural din România înregistrează cel mai mare ritm din Uniunea Europeană.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Ocupaţia care a smuls din depresie o bătrână rămasă singură într-un cătun din Munţii Buzăului
Se încarcă comentariile...
