Cum au mutat comuniştii un monument realizat de celebrul sculptor Frederick Stork, statuia unui soldat gata de atac

0
0
Monumentul realizat de marele sculptor Frederick Stork
Monumentul realizat de marele sculptor Frederick Stork

Călătorii care parcurg drumul dintre Buzău şi Braşov descoperă, undeva aproape de barajul Siriu, un impunător monument, opera unuia dintre cei mai importanţi sculptori români, Frederick Stork. Statuia care înfăţişează un soldat gata de atac a fost ridicată în memoria eroilor care au luptat în Primul Război Mondial, pentru apărarea Văii Buzăului. Puţini ştiu însă că primul amplasament al monumentului se află acum pe fundul unui lac de acumulare.

Monumentul Eroilor, sau mai precis Monumentul “Ostaşului Erou” de la Siriu, a fost amenajat începând cu anul 1936 şi a fost dezvelit în 1938, de către Societatea Cultul Eroilor. Statuia este confecţionată din bronz, pe un soclu din blocuri de piatră, în înălţime totală de şase metri. Soldatul este reprezentat în poziţie de atac, cu o armă în mâna stângă şi cu o grenadă în mâna dreaptă.

„La Siriu, pe un soclu din blocuri de piatrã este aşezat un soldat din bronz în poziţie de atac (...) simbolizând marea încleştare care a avut loc aici pentru oprirea înaintãrii germane în 1916 pe dealul Şoimul Siriului. Rezistenţa românilor a fost aşa de înverşunatã încât Falkenheym «se teme ca trupele lui sã nu se epuizeze în chip grav fãrã sã aibã nici o perspectivã…de succes». Osemintele celor cãzuţi au fost strânse şi îngropate aici. Monumentul a fost construit în 1936 şi dezvelit în 1938. Este aşezat în cimitirul eroilor. Înãlţimea totalã, 6 metri, starea de conservare, bunã”, scria Eugenia Stoica, în ”Catalogul monumentelor eroilor din judeţul Buzãu”, tipărită în 1982.

Potrivit publicistului buzoian Gheorghe Petcu, autorul unei ample monografii a judeţului Buzău, statuia confectionată din bronz, cu o greutate de trei tone, a fost realizată de celebrul sculptor român Frederick Stork,  în anul 1922, si a fost turnată la Uzinele de armament de la Cugir.

image

Fiul sculptorului Karl Storck şi fratele sculptorului Carol Storck, Frederic Storck a trăit între anii 1872 şi 1942. A studiat la Şcoala de arte frumoase din Bucureşti, avându-l profesor pe Ion Georgescu, apoi la München. 

A fost profesor la Şcoala de arte frumoase din Bucureşti şi membru fondator al societăţii Tinerimea artistică.

A lăsat în urmă opere celebre precum monumentul funerar Karl Storck şi Carol Storck din Cimitirul Evanghelic, cele patru sculpturi reprezentând Evangheliştii, montate în cele patru colţuri ale capelei Gheorghieff, din Cimitirul Bellu, realizată de Ion Mincu., una dintre statuile Giganţii, înaltă de 3,5 metri, realizată în 1906, amplasată în prezent în Parcul Carol I din Bucureşti. 

Sarcofagele din marmură pentru mormântul lui Radu cel Mare şi pentru racla cu capul lui Mihai Viteazul, din pronaosul bisericii Mănăstirii Dealu, au fost executate de Frederic Storck între 1912 şi 1913.

Monumentul din Siriu a fost ridicat sub directa îndrumare a generalului care a luptat pe Valea Buzăului

Ansamblul monumental simbolizează marea confruntare care a avut loc aici, în 1916, pentru oprirea înaintării armatei germane. ”Pentru proslăvirea eroilor morţi din Regimentul 3 Vânători şi Divizia 6 şi celor care au luptat în 1916 pe aceste meleaguri barând pătrunderea armatelor duşmane în spatele frontului armatei române”, este mesajul scris pe soclul statuii.

Iniţiativa ridicării monumentului a fost a confesorului de atunci al Regimentului 3 Vânători, preotul Nicolăescu, din Nehoiaş. Construcţia ansamblului monumental s-a făcut sub directa îndrumare a generalului Traian Epure, comandantul Diviziei 5 Infanterie Buzău, supranumit ”apărătorul Văii Buzăului”.

„La 15 august 1916 fãcea parte din Divizia a 6-a, cu gradul de locotenent-colonel, comandant al Regimentului 3 Vânãtori care intra în compunerea acestei divizii. Cu aceastã mare unitate a acţionat pe direcţia Vama Buzãului-Feldioara, pânã cãtre dealurile Homorod, unde rezistenţa trupelor austro-ungare oprise înaintarea românilor, datoritã faptului cã grupul de divizii germane ale generalului Falkenhein începuse sã închege rezistenţa, ca apoi sã treacã la ofensivã.   La un moment dat situaţia Diviziei a 6-a românã, fiind foarte periclitatã şi cum statul major al diviziei îşi cam pierduse capul, din proprie iniţiativã locotenent-colonelul Traian Epure contraatacã cu regimentul, restabileşte situaţia, ia mulţi prizonieri. În urma succesului repurtat pe frontul sus menţionat, îşi câştigase un prestigiu deosebit şi cam toatã acţiunea de manevrã în retragere cãtre Valea Buzãului era condusã aproape în exclusivitate de locotenent-colonelul Traian Epure. Revenind în zona fortificaţiilor de frontierã pe care le luaserã unitãţile Diviziei a 6-a care barau Valea Buzãului, locotenent-colonelul Traian Epure a acţionat cu energie şi a apãrat cu îndârjire tentativa inamicului de a strãpunge linia de apãrare în aceastã parte, care ar fi dus la tãierea retragerii trupelor române care acţionau în şesul Munteniei şi ar fi întors apãrarea pe restul frontului din zona Carpaţilor Munteniei”. (Prof. Constantin Dumitrescu, autorul unei lucrãri monografice a judeţului Buzău aflatã în manuscris la Arhivele Statului)

De fiecare dată când trecea pe Valea Buzăului şi se oprea în satele pe care le apãrase, populaţia îl întâmpina pe generalul Epure cu manifestãri de bucurie.

”O grandioasã manifestare i s-a fãcut cu ocazia dezvelirii monumentului ce s-a ridicat la Siriu, în cinstea eroilor Regimentului 3 Vânãtori, la care au luat parte ofiţerii supravieţuitori şi care au participat la aceastã mare epopee”, scrie Mircea Tănase în lucrarea sa „Monumentul eroilor de la Siriu, judeţul Buzău“.

buzau

Osemintele celor cãzuţi au fost strânse şi îngropate aici, într-o nişã sãpatã sub soclul de piatrã al statuii, constituindu-se astfel Cimitirul Eroilor. În 1966 au fost ridicate în acest cimitir douã cruci mari din piatrã. 

Pe cea din partea stângã a fost inscripţionat: „Ostaşii din Regimentul 34 Infanterie. Sublocotenent Ştefãnescu Gh. Ion, un plutonier şi nouã soldaţi cãzuţi la 20 octombrie 1916 apãrând vitejeşte acest pisc”. Pe crucea din partea dreaptã a cimitirului este inscripţionat: „1916-1918. Pentru patrie. Aici odihnesc ostaşii necunoscuţi cãzuţi vitejeşte pe aceste locuri în rãzboiul 1916-1918”.

Monumentul şi cimitirul eroilor au fost mutate, pentru a face loc unei lucrări hidrotehnice

Ansamblul monumental ridicat iniţial pe prima terasă de pe malul stâng al pârâului Siriu, afluent al Buzăului, a rezistat pe amplasamentul iniţial până în anul 1975. Pentru a permite construcţia barajului şi inundarea văii, monumentul a fost mutat pe un alt amplasament, deasupra şoselei care leagă judeţele Buzău şi Braşov, pe malul stâng al barajului.

”Mutat de pe vatra satului, care la rândul său a fost în mare parte dislocat pentru a lăsa locul apelor barajului, uitat o bună bucată de vreme, monumentul a intrat într-un proces accentuat de degradare fizică, la care au contribuit în mare măsură neglijenţa edililor locali şi ai celor de la conducerea judeţului, dar şi ignoranţa localnicilor. Din craniile găsite în cimitir, unii dintre constructorii barajului, mai ingenioşi, îşi confecţionau veioze, iar vitele satului păşteau nestingherite printre crucile eroilor”, scrie Mircea Tănase în lucrarea sa ”Monumentul eroilor de la Siriu, judeţul Buzău".

BUZAU

Pe data de 9 mai 1987, trebuiau sãrbãtorite cu mare fast Ziua Independenţei de stat a României şi Ziua Victoriei împotriva fascismului, fapt pentru care Comitetul Judeţean de Partid Buzãu a luat mãsura reabilitãrii ansamblului monumental din Siriu. 

”În acest scop, Gheorghe Petcu şi arhitectul Aurel Michnea au fost însãrcinaţi cu conducerea lucrãrilor. Constatând starea jalnicã în care se afla monumentul, aceştia, în decurs de trei luni, au reamenajat ansamblul prin consolidarea fundaţiilor, reaşezarea şi consolidarea crucilor, împrejmuirea cu gard de fier forjat, asfaltarea cãilor de acces plantarea de brazi, însãmânţarea de iarbã. Au fost mobilizate în acest efort de reabilitare şi organele locale, un aport deosebit având secretarul doi al comitetului comunal de partid Siriu, Ion Costache, preotul localitãţii, pãrintele Posea, şi directorul şcolii generale, profesorul Roşcoiu. Au fost apelate şi au contribuit cu materiale la aceastã acţiune şantierul barajului hidroenergetic de la Siriu, ocolul silvic local şi unele intreprinderi industriale de profil din judeţ”, relatează Mircea Tănase în lucrarea sa dedicată monumentului din Siriu.
 

buzau

Pentru a putea fi vizibil de la o distanţã mai mare, scrie autorul lucrării ”Monumentul eroilor de la Siriu, judeţul Buzău", statuia a fost reamplasatã din iniţiativa şi pe propria rãspundere a lui Gheorghe Petcu pe o înãlţime dominantã din apropierea Cimitirului eroilor şi orientatã cu faţa spre Ardeal, oferindu-i perspectivã şi posibilitatea de fi remarcat de la o distanţã apreciabilã de cãtre cei care pãtrund din nord pe Valea Buzãului.

Odată cu construirea barajului Siriu, aproximativ 300 de gospodării care erau în raza construcţiei au fost evacuate şi reînfiinţate majoritatea în centrul comunei unde acum sunt cele mai impunătoare case şi formează satul ce poartă numele popular “Între Gârle”.

Buzău


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri