Criza de pe piaţa muncii se adânceşte, iar importul de muncitori pare soluţia salvatoare

Un angajator din trei caută deja peste hotare muncitori, ospătari, barmani şi bucătari pentru că aici nu are nicio şansă să îi găsească. Salariul net pe care sunt dispuşi să îl plătească unui străin se apropie, în multe cazuri, de 4.000 de lei.

De cinci luni, aproape 30 de indieni muncesc la reabilitarea Colegiului ”Mihai Eminescu”, din Buzău. Sunt repartizaţi de angajatorul român pe toate sectoarele, de la curăţat tencuiala, până la intervenţii care necesită pricepere.

Cele mai grele sarcini le au cei care lucrează la faţada clădirii, urcaţi pe schele. ”Avem zidari, zugravi, instalatori, care muncesc în toată şcoala de dimineaţă până târziu”, spune Gurwinder Singh, coordonatorul muncitorilor indieni. 

Au fost 50 de indieni pe şantierul de la colegiul Eminescu din Buzău, însă din ei au mai fost redistribuţi în ţară. Dimineaţa, primesc sarcini de la şeful de şantier, român, şi timp de zece ore sunt pe şantier.

Lipsa forţei de muncă şi a specialiştilor în construcţii a determinat tot mai mulţi constructori din Buzău să apeleze la firme internaţionale de recrutare a forţei de muncă.

”Muncitorii din Asia se adaptează la noi însă trebuie să ai răbdare cu ei. Pe parcursul unui ciclu de lucru sunt ok dar e mai greu când începi noi etape pentru că durează până te faci înţeles. La chestiuni de zidărie sunt foarte buni meseriaşi, zugravii însă nu sunt excepţionali, iar la alte meserii nu am apucat să ajungem”, spune Ion Bălan, şef de şantier.

Cei mai mulţi dintre indienii aduşi pe şantierul din Buzău sunt pentru prima oară în România. ”Între 400 şi 900 de dolari se câştigă în România, ceea ce este satisfăcător pentru că avem totul asigurat şi bani de buzunar oprim foarte puţin”, spune Gurwinder Singh.

Muncitorii indieni locuiesc în incita şcolii, unde le-au fost asigurate dormitoare, vestiare, duşuri şi o sală de mese. Beneficiază de o masă caldă pe zi, asigurată de o firmă locală de catering.