Zeci de nume din teatrul românesc luptă împotriva „tragediei de la Green Hours”. O scrisoare deschisă către groparul bastionului cultural din Victoriei 120

Clubul bucureştean de jazz, Green Hours, trece de mai bine de patru luni prin cea mai grea încercare la care a fost supus în cei aproape 20 de ani de viaţă. Primul cămin al iubitorilor de jazz sau teatru alternativ din Capitală se bucură de sprijinul unui grup de câteva zeci de artişti care, sensibilizaţi de drama lui Voicu Rădescu, patronul clubului, au formulat o scrisoare deschisă „partenerului său de afaceri”, Daniel Emanoil Gregory Hardilă.

La finalul lunii august 2012, una dintre ştirile fierbinţi ale televiziunilor a fost reţinerea şi acuzarea lui Voicu Rădescu, managerul clubului şi teatrului Green Hours, pentru evaziune fiscală, Deşi situaţia juridică a lui Rădescu s-a clarificat între timp, problemele sunt departe de a se fi terminat pentru acest spaţiu cultural. Artiştii care s-au solidarizat cu teatrul de pe Victoriei 120 cred că în tevatura creată în jurul scandalului s-au pierdut din vedere istoria şi semnificaţia locului, precum şi rolul jucat de Voicu Rădescu ca manager cultural. 

Destinatarul acestei scrisori este patronului clubului El Grande Comandante, Daniel Emanoil Hardilă cunoscut drept “Hardilă”, acelaşi cu actualul acţionar principal al firmei Green Fusion care, de mai bine de patru luni ocupă abuziv spaţiul din Calea Victoriei 120. Deşi este foarte activ pe piaţa cluburilor de noapte bucureştene, despre acesta se ştiu foarte puţine. Hardilă controlează mai multe baruri din Centrul Vechi al Capitalei şi, potrivit unor surse, evită să se afişeze public, preferând să-şi conducă afacerile din umbră, prin mai mulţi oameni interpuşi.

Printre semnatarii scrisorii deschise se numără nume grele ale scenei de teatru şi musicale din România precum Radu Afrim, Florin Piersic Jr., Andreea Bibiri, Marius Manole, Constantin Cojocaru, Lia Bugnar, Ana Mărgineanu, Peca Ştefan, Mircea Tiberian, Mihai Iordache sau Luiza Zan.

Pentru a păstra vie atmosfera culturală de la Green, încă de la începutul scandalului, mai mulţi artişti organizează spectacole în clubul de pe Calea Victoriei din Bucureşti, iniţiând o mişcare de rezistenţă culturală denimită „Occupy Green Hours". Mişcarea urmăreşte conservarea spaţiului-emblemă pentru zona independentă din România. Lista este updatată zilnic pe occupygreenhours.wordpress.com

Redăm integral mai jos scrisoarea deschisă a artiştilor adresată noului manager Green Hours

„Domnule Daniel Emanoil Gregory (Hardilă),

Am aflat numele dumneavoastră odată cu vestea că Teatrul LUNI de la Green Hours se clatină şi că e posibil ca în curând să nu mai existe. Noi, artiştii Green Hours, nu ştim exact ce s-a întâmplat şi care este conflictul în detaliile lui administrative şi financiare dar, cunoscându-l şi (de aceea) iubindu-l pe Voicu Rădescu, suntem bineînţeles tentaţi să credem că dreptatea e de partea lui. Ştim că sunteţi un om foarte puternic, posesor al mai multor cluburi bucureştene (unul dintre ele extrem de frecventat de tineri artişti o lungă perioadă). E de neînteles pentru noi de ce v-aţi pornit împotriva teatrului nostru. Nu poate fi vorba de avantaje financiare, asta e limpede. Green Hours nu e un loc din care cineva se poate îmbogăţi. Cu atât mai puţin acum, când cei care îi calcă pragul sunt foarte puţini şi o fac doar pentru că nu sunt spectatori Green sau nu cunosc necazul care s-a abătut asupra noastră.

Ne-am tot gândit şi am ajuns la concluzia că e doar o chestiune de orgoliu. E posibil ca Voicu să vă fi enervat din cale afară, ni s-a întâmplat multora în toţi anii ăştia în care am trăit şi am muncit alături de el. În afară de inflaia de calităţi cu care e înzestrat, are defectul de a fi îngrozitor de încăpăţânat când i se pare că e nedreptăţit. Dacă aşa e, am vrea să vă spunem că e o luptă care nu prea are ce lauri ai gloriei să vă aducă în clipa în care o veţi fi câştigat. Niciodată Teatrul LUNI n-a fost puternic decât pe plan artistic, pe toate celelalte planuri fiind ca o frunză în vânt. Cât despre Voicu, forţa lui stă doar în faptul că e un idealist şi are curajul să facă lucruri care nu-i aduc nici un fel de profit palpabil, ci numai din cele sufleteşti. Deci nu e un adversar de luat în seamă în genul de război în care a intrat acum.

Ne gandim că e posibil să vă fie dragi actorii, din moment ce “marea actorilor” a fost atâta vreme o tradiţie într-unul din cluburile dumneavoastră. Dacă aşa e, poate nu e imposibil să vă înduplecăm cu scrisoarea noastră. Green Hours nu e în primul rând clubul lui Voicu Rădescu, chiar dacă a reuşit să-şi vândă până şi garsoniera pentru a-l ţine pe linia de plutire în toţi anii ăştia. Green Hours e un refugiu artistic de importanţă vitală pentru foarte mulţi artişti români de toate vârstele, din teatru, muzică sau altele. Indiferent cât de tare v-aţi certat cu Voicu şi cât de mult sunt acum implicate poliţii şi tribunale, poate v-aţi putea opri dintr-o dată şi, chiar dacă nu veţi ajunge să vă daţi mâna, măcar să le uitaţi şi să le uităm pe toate. Noi n-o să vă purtăm pică. Cât despre Voicu, dacă are de făcut jazz şi teatru, nu prea-i mai pasă de altceva.

Haideţi să nu mai calculăm cine pe cine a păcălit, cine cui are de dat bani. Nu vă cerem decât să vă vedeţi de cluburile dumneavoastră care chiar merg bine şi să lăsaţi Greenul să-şi vadă de viaţa sa, cum a făcut-o şi până acum. Paradoxal, firma cu care ne pedepsiţi se numeşte “Green Fusion”. E o glumă cinică, ştiţi şi dumneavoastră că acolo nu e nici un fel de fuziune şi că nu există nimic din spiritul Green. Ştim că s-au acumulat datorii imense (pentru nivelul nostru de oameni obişnuiţi) şi că există un proces civil între Voicu şi Green Fusion. Dar noi îl putem convinge pe Voicu să renunţe la orice plângere şi chiar să uite complet de tot episodul ăsta de coşmar, chiar şi de datorii, dacă dumneavoastră acceptaţi să ne lăsaţi în pace şi să plecaţi din Green. O să vedem cum ne descurcăm cu datoria, câtă vreme avem scena, teatrul, muzica, nimic nu e de nefăcut.

Aşadar, domnule Gregory, puteţi considera această scrisoare o declaraţie limpede a faptului că Green Hours nu vă poate ţine piept şi că nu mai vrea să se lupte cu dumneavoastră. Vă precizăm că i-am spus lui Voicu despre hotărârea de a vă trimite o scrisoare, a considerat că e dreptul nostru până la urmă, dar nu ne-a cenzurat în nici un fel, ba mai mult, va afla odată cu dumneavoastră ce conţine ea.

Cu sentimente panice,

Artiştii Green Hours semnatari

Radu Afrim, Catalin Babliuc, Laureniu Banescu, Andreea Bibiri, Lia Bugnar, Bobo Burlacianu, Constantin Cojocaruş, Toma Danila, Luca Dinulescu, Bogdan Dumitrache, Bogdan Dumitrescu, Andrei Gheorghe, Radu Iacoban, Vera Ion, Cinty Ionescu, Mihai Iordache, Tudor Aaron Istodor, Nicoleta Lefter, Ana-Ioana Macaria, Ilinca Manolache, Marius Manole, Rolando Matsangos, Ana Margineanu, Sultan Nasser, Isabela Neamu, Andreea Novac, Maria Obretin, Katia Pascariu, Peca Ştefan, Florin Piersic Jr., Daniel Popa, Iulian Postelnicu, David Schwartz, Cosmin Selei, Mihaela Radescu, Maria Raducanu, Alin Tegla, Mircea Tiberian, Alex Tocilescu, Ana Ularu, Luiza Zan".