VIDEO Bucureşti, cine eşti? Identitatea Capitalei se zbate între tunuri imobiliare şi istorie. Cum ne putem salva patrimoniul?

Deteriorarea clădirilor de patrimoniu din Capitală, una dintre problemele oraşului

Patrimoniul este identitate, iar Bucureştiul pare că şi-o pierde văzând cu ochii. Cel puţin asta cred unii. Urbaniştii şi arhitecţii pe de-o parte, iar administraţia locală pe de-alta, nu sunt de aceeaşi părere. Bătrână de 550 de ani, „cetatea“ adăposteşte astăzi circa două milioane de oameni, 2.621 de monumente istorice şi 98 de zone protejate.

O rezoluţie adoptată de Comitetul Internaţional al Oraşelor şi Satelor Istorice (CIVVIH - ICOMOS), una dintre comisiile speciale din cadrul ICOMOS ( instituţia care avizează, printre altele, intrarea clădirilor cu valoare în patrimoniul UNESCO la nivel mondial – nota red.) a redeschis încă o dată una dintre cele mai arzătoare probleme ale oraşului Bucureşti: patrimoniul şi clădirile cu valoare istorică.

„Adevărul“ vă invită într-un periplu prin care reprezentanţii societăţii civile, autorităţile responsabile, dar şi oamenii care au găsit soluţii profitabile în reabilitarea unor clădiri vechi pun în scenă o problemă care este etern dezbătută, dar care pare să fie fără rezolvare.

Rezoluţia prin care experţi de rang internaţional solicită autorităţilor române să respecte legislaţia internaţională de protecţie a patrimoniului, a fost prezentată, pe 5 februarie, într-o conferinţă de presă organizată de Asociaţiile ProDoMo, Pro Patrimonio şi Salvaţi Bucureştiul la sediul OAR - Casa Mincu din Strada Arthur Verona din Capitală. Atunci, reprezentanţii celor trei asociaţii au explicat că au trimis raportul «Patrimoniul Bucureştiului: Pericol de Demolare – Raport 2008 - 2012» către ICOMOS Internaţional tocmai pentru a trage un semnal de alarmă către autorităţile din afara ţării, cele române fiind, potrivit lor, inerte în problema patrimoniului bucureştean. 

Pătraşcu: raportul este trunchiat

Nu de aceeaşi părere este arhitectul-şef al Primăriei Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, care spune că demersul ONG-urilor nu a fost corect, iar rezoluţia nu este completă. „După părerea mea nu a fost o rezoluţie a ICOMOS-ului, ele sunt publicate pe site-ul oficial. O să găsiţi acolo rezoluţia Roşia Montană, de exemplu, care se bazează pe rapoartele unor comisii. Aici avem de-a face cu o sesizare făcută către o comisie căreia i s-a pus la dispoziţie un document care este tendenţios, parţial, şi care a tras o concluzie“, a declarat Pătraşcu. Acesta este de părere că raportul a fost trunchiat şi incomplet.

Cu toate acestea, cel care este responsabil de tot ce Primăria Capitalei face în materie de arhitectură din momentul în care a ocupat poziţia de arhitect-şef, în 2008, admite că există probleme serioase în Bucureşti, dar care ţin de lacunele legislative naţionale şi de însuşi viziunea statului român. „Proprietatea în România pe imobiliar este 97% privată. Prin Constituţie şi lege, responsabil pentru întreţinerea proprietăţii este proprietarul“, se absolvă Pătraşcu.

Boroianu: nu avem legislaţie

Secretarul de stat din cadrul Ministerului Culturii, Radu Boroianu, spune că este conştient de problemele care există în ceea ce priveşte anumite clădiri vechi, dar că reprezentaţii Ministerului nu au foarte multe lucruri pe care le pot face pentru a-i opri pe proprietarii abuzivi. Pe lângă amenzile pe care le pot aplica pe o singură speţă, ei nu pot decât să exproprieze pentru a lua clădirile înapoi, dar că asta ar fi o măsură absurdă.

Soluţia: Codul Patrimoniului

Secretarul de stat susţine că soluţia stă în votarea Codului Patrimoniului, un proiect legislativ prin care se reglementează integrat problema urbanismului, a patrimoniului, dar mai ales a sancţionării dure a proprietarilor care nu au grijă de clădirile lor. Mai mult, în anumite condiţii, proprietarii ar putea rămâne fără clădiri dacă nu au grijă de ele. Proiectul ar fi fost definitivat încă de pe 8 august anul trecut şi ar urma să intre discuţie publică.

Wring: autorităţile nu ne-au băgat în seamă

Reprezentanţii mai multor asociaţii care se luptă pentru conservarea patrimoniului bucureştean, a clădirilor şi zonelor istorice, spun că autorităţile se feresc să dea amenzi de frica presiunilor făcute de investitorii imobiliari. Aceştia spun că autorităţile au ignorat de-a lungul ultimilor ani nenumărate semnale de alarmă trase de ONG-uri şi că tocmai de aceea activiştii s-au îndreptat către instituţii internaţionale.

Roxana Wring, reprezentanta Asociaţiei ProDoMo, declară că în urma analizei care s-a finalizat prin raportul publicat în 2012, activiştii de patrimoniu au observat că începând din 2008 situaţia s-a tot agravat. Astfel, există cazurile clare de demolări sau degradări avansate.

Derogarea, o problemă

Potrivit reprezentantului Asociaţiei ProDoMo, urbanismul derogatoriu, adică realizarea unui proiect derogând uneori cu 100% de la ceea ce prevede regulamentul, este un alt motiv pentru care există o dezordine urbanistică.

Un exemplu frecvent este acela prin care în zonele protejate se obţin derogări petru Planuri Urbanistice de Detaliu sau Zonale prin care se construiesc clădiri mai înainte decât ar trebui. O altă problemă este lipsa unei listări a tuturor clădirilor din zonele protejate. 

Wring susţine că niciunul dintre miniştrii şi dintre reprezentanţii lor de la Ministerul Culturii care au promis, în ultimii patru ani, o înăsprire a legislaţiei nu s-a ţinut de cuvânt.

În ciuda acuzaţiilor făcute, reprezentanţii Primăriei susţin că mai multe imobile aflate în administraţia instituţiei se află deja în renovare.

„Bucureştiul este o comoară“

În ciudat disputelor, situaţia reală pare să fie mai relaxată, conform spuselor lui Florin Vlad, directorului unei firme specializate în restaurări de case vechi - Vlad Group. Acesta spune că Bucureştiul are încă foarte multe clădiri cu o valoare istorică şi arhitectonică mare, ba chiar că oraşul ar sta chiar mai bine decât alte oraşe importante din vestul Europei. 

Florin Vlad crede că de multe ori nu numai costurile de restuarare sunt cele care duc la demolările caselor vechi din Bucureşti, ci mai degrabă dorinţa unora dintre dezvoltatorii imobiliari de a face un profit rapid.

Librăriile Cărtureşti, exemplu de aşa da

În Bucureşti, există însă şi exemple de cazuri unde prin restaurare şi conservare s-a reuşit naşterea unor adevărate afaceri prin care s-au putut clădi planuri de business de lungă durată. Cel mai bun caz este, de departe, Centrul Istoric din Capitală. Cu toate că există voci care contestă industria de divertisment creată într-un mod extrem de aglomerat prin reabilitarea majorităţii Centrului Istoric, zona a devenit profitabilă pentru buzunarele celor care deţin baruri, cluburi şi restaurante în zonă.

Cărtureşti, clădirea care putea deveni bordel

Proprietarii Librăriei au reuşit să cadă de acord cu arhitectul Ştefan Sturdza, actual vicepreşedinte al Ordinului Arhitecţilor, pentru a deschide o libărie în clădirea recuperată în instanţă de arhitect, în 2003. Casa de pe bulevardul Magheru intersecţie cu Arthur Verona fusese, la sfârşitul secolului XIX şi la începutul secolului XX, casă de reprezentanţă, fiind clădită de prim-ministrul liberal al Dimitrie Sturdza.

„După ce a fost confiscată de comunişti, aici a fost un teatru. La retrocedare, era vorba despre un imobil într-o zonă premium a Bucureştiului care avea o valoare de piaţă foarte mare. Ofertele care au venit au fost dintre cele mai diverse şi ciudate: deschiderea unui bordel, demolarea pentru construirea unor birouri şi aşa mai departe“, povesteşte reprezentantul Librăriilor Cărtureşti, Valentin Sălăgeanu.

Restaurarea monumentului, în etape

Chiar dacă imobilul nu era extrem afecatat de trecere anilor, majoritatea elementelor de arhitectură importante din punct de vedere artistic erau degradate. După ce au bătut palma, proprietarii librăriei nu au avut, însă, fondurile necesare de a restaura toată clădirea aşa că librăria s-a deschis în etape.

Pe parcurs ce cărţile şi discurile cu muzică şi filme se vindeau noi încăperi se deschideau publicului. Astfel se face că, astăzi, proprietarii au făcut un credit de câteva milioane de euro prin care au achiziţionat şi clădirea lipită de cea a arhitectului şi au planuri de extindere şi mai mari.

Pentru că legislaţia se modifică permanent şi pentru că viziunile arhitecţilor şi ale investitorilor se schimbă mereu va exista o negociere între a păstra exact cum a fost şi a schimba radical, crede reprezentanul Cărtureşti. 

Problema: Bucureşti nu-şi găseşte oameni care să-l iubească

PR-ul Cărtureşti crede că o mare problemă pe care Bucureştiul o are este faptul că nu-şi găseşte oameni care să-l iubească. Oamenii care stau în oraş nu ştiu nimic despre el. Majoritatea îl folosesc ca loc de tranzit, a parvenirii rapide ori ca centru de afaceri, timp în care localnicii au foarte puţine de spus despre strada pe care locuiesc, cartierul în care stau, spune Valentin.

Pe aceeaşi temă:

Preşedintele organismului UNESCO din România răspunde acuzaţiilor făcute de ONG-uri în problema patrimoniului

EXCLUSIV Casa Coandă a reintrat în patrimoniul Academiei Române