Mahalaua Mântuleasa, locul magic din nuvela lui Eliade. Ce a mai rămas din superba zonă a vechiului Bucureşti, care l-a cucerit pe scriitor

Strada Mântuleasa FOTO Cristina Răduţă

În trecut, Bucureştiul era împărţit în mahalalele şi una dintre cele mai frumoase era Mântuleasa. Astăzi, „Adevărul“ vă prezintă povestea din spatele unei zone superbe prin care o mulţime de oameni trec zi de zi fără a-i cunoaşte istoria.

Mahalaua Mântuleasa a fost una dintre cele mai interesante din Bucureşti. Şi acum zona mai păstrează o parte din farmecul vremurilor de altădată, în aer plutind un parfum special creat prin armonia arhitecturii: stil neoclasic, stil neoromânesc şi stil modernist. Uliţa Mântuleasa era în trecut coloana vertebrală a mahalalei cu acelaşi nume, prima atestare documentară a uliţei datând de la începutul secolului al XVIII-lea.

La câteva străzi distanţă de actuala stradă numită Mântuleasa a trăi în căsuţa cu mansardă Mircea Eliade, pe strada Melodiei. Între timp, numele străzii s-a schimbat, astăzi numindu-se Radu Cristian. Casa a fost demolată la începutul anilor 30, iar în locul ei a apărut o clădire modernistă pe care stă atârnată o plăcuţă comemorativă. Eliade a fost cel care a făcut ca strada Mântuleasa să devină supercunoscută, după ce a scris o nuvelă intitulată „Pe strada Mântuleasa“.

„Raportându-ne la ce mai există astăzi din perioda lui Mircea Eliade, zona păstrează numeroase case de secol XIX, spre exemplu casa lui Simion Georgescu de pe str. Romulus nr.1, vizavi de Şcoala Mântuleasa. Un alt aspect interesant de menţionat este faptul că primul imobil modernist din Bucureşti a fost vila Fuchs, de pe strada Negustori nr.33, aflată în apropierea Bisericii Mântuleasa“, a povestit, pentru Adevărul, Alberto Ggroşescu, reprezentant al Asociaţiei Române de Cultură, Educaţie şi Normalitate (ARCEN).

Imobil vechi situat pe strada Mântuleasa din Bucureşti FOTO Cristina Răduţă

Case sărăcăcioase

Pe uliţele mahalalei peisajul era unul dezolant. Nicio arteră nu era asfaltată şi odată cu venirea nopţii o beznă densă se lăsa peste casele construite aici. Doar câinii din curţile delimitate cu garduri realizate din nuiele urlau şi lătrau cât puteau de tare. O mulţime de case aveau gardurile realizate din nuiele pentru că oamenii se apărau de câini cu ajutorul beţelor pe care le smulgeau din gardurile caselor. În ceea ce priveşte mărimea mahalalei, s-a consemnat faptul că unde la sfârşitul secolului al XVIII-lea, aici erau 28 de case, potrivit site-ului mediereaturistică.ro.

Biserica Mântuleasa

În mahala a fost ridicată şi o biserică care a luat numele acesteia. Pe site-ul bisericii se menţionează că lăcaşul de cult a apărut în anul 1734, fiind unul dintre cele mai vechi din Bucureşti. Se spune că biserica a fost ridicată de jupânesele Maria şi Stanca, sora şi soţia jupânului Manta Cupeţu, pe vremea domnitorului Grigore Ghica. Legenda spune că în mahala exista o livadă împrejmuită cu ajutorul unui gard realizat numai din nuiele din care trecătorii rupeau bucăţi pentru a se apăra de câinii care îi atacau. 

Biserica Mântuleasa FOTO Facebook Biserica Mântuleasa

Ajunsă văduvă, Mântuleasa a decis să ridice o biserică pentru a-l pomeni pe şoţul ei mort, dar se pare că n-a mai apucat să-şi vadă visul împlinit, fiind ucisă de o boală grea. Aşa au ajuns sora şi soţia jupânului Manta Cupeţu să fie cele care au dat ordin să fie pusă cărămidă peste cărămidă pentru ridicarea bisericii.