GALERIE FOTO Turism de weekend: o plimbare din Bucureşti până pe Transfăgărăşan

Majoritatea bucureştenilor au profitat de cele trei zile libere de Sfânta Maria şi nu s-au dus la mare au ales un traseu la îndemână şi care oferă o privelişte de o frumuseţe de nedescris.

Traseul reprezintă o provocare pentru şoferi, drumul având numeroase serpentine, iar viteza maximă nu depăşeşte 40 de kilometri pe oră. Cu toate acestea, priveliştea oferită de natură este una de neuitat. Cea mai recomandată cale pentru a ajunge din Bucureşti pe Transfăgărăşan este pe Autostrada Bucureşti-Piteşti, apoi dreapta spre Curtea de Argeş, iar din comuna Arefu începe DN 7C. La Curtea de Argeş te poţi opri pentru a admira Mănăstirea Argeşului, celebră datorită arhitecturii deosebite şi a legendei meşterului Manole.

Construit între anii 1970-1974 Transfăgăraşanul are o lungime de 151 de kilometri, începe din comuna Arefu, judeţul Argeş, şi se termină, după ce a tăiat munţii prin trecătoarea Bâlea, în comuna Cârţişoara, judeţul Sibiu. Aici te aşteaptă Muzeul Badea Cârţan.
La cota 2000, Transfăgăşanul „rupe“ muntele Paltinu, prin tunelul Bâlea. Cu o lungime de 887 de metri, acesta este cel mai lung tunel rutier din România, la cea mai mare altitudine: 2042 de metri.

Turist în România

Transfăgăranul nu este presărat doar cu peisaje uimitoare, pentru care vin străini din aproape toate colţurile lumii, ci şi cu turişti români aşezaţi ca taberele de nomazi pe marginea şoselei. Toate parcările de malul lacului Vidraru sunt pline cu români care se uită la toate maşinile care trec pe lângă ei molfăind grotesc o bucată de salam cu roşii din portbagaj. Chiar dacă nu sunt acolo, urmele lor se păstrează: munţi de gunoaie, peturi şi tradiţionala vatră de grătar rămân drept dovadă că au trecut pe acolo. În zilele de weekend traficul este îngreunat, nu numai de condiţiile dificile de drum, dar şi de obiceiul de a opri maşina chiar şi în mijlocul şoselei pentru a nu rata o poză de colecţie. Astfel, trebuie să fiţi înarmaţi cu multă răbdare pentru a aştepta ca toţi amatorii de privelişti frumoase să-şi facă pozele.



Click pe imagini pentru Galerie Foto

Unul dintre principalele obiective de pe Transfăgărăşan este Barajul Vidraru. Aici este primul „dop“ de trafic. După serpentinele ameţitoare, coloana de maşini se poticneşte în tunelul de la baraj, din cauza lipsei parcărilor şi a amatorilor de imagini senzaţionale.

Mitocanul de Capitală

Următorul „dop“ de circulaţie se face de la Cabana Salvamont de la Cota 2000, adică înainte de a intra în tunelul Capra – Bâlea. „E aglomerat pentru că se opresc oamenii să facă poze, să admire peisajul. Nici nu sunt locuri de parcare amenajate pentru cei care vor să se oprească“, explică un salvamontist de la cabană.

Majoritatea maşini înmatriculate în Bucureşti, acestea sunt oprite haotic, iar oamenii circulă printre ele fără nicio grijă. Cu cât te apropii mai mult de tunel, auzi un concert interminabil de claxoane.

În ciuda semnului mare de la intrare: „claxonatul interzis“, tunelul aduce mai degrabă cu unul al groazei. Cum intri, te izbeşte un vacarm infernal făcut de claxoane, muzică şi urlete neînţelese. Tineri teribilişti, sau oameni în toată firea, dar cărora le lipseşte simţul măsurii, ţin cu tot dinadinsul să producă zgomote care de care mai interesante pentru a se minuna de cum răsuna în lungul celor 887 de metri cât are tunelul. Muzica indescifrabilă sună la maximum din boxele unei maşini, acomaniată de claxoane ritmate şi de motoarele ambalate ale motocicliştilor. Maşinile înaintează cu jumătate de metru la cinci minute, astfel încât traversarea tunelului se face în fix 40 de minute şi devine tot mai greu de suportat.

Chiotele nu se opresc nici la ieşire, la Bâlea Lac, când traficul este şi mai îngreunat de furnicarul staţiunii: tarabe improvizate şi chioşcuri cu pietre, roci, suveniruri şi cârnaţi.