Am jucat curling în Cişmigiu. Povestea echipei naţionale, cu rezultate europene după doar trei ani de la înfiinţare
0Cu toţii am văzut pe canalele sportive acel sport, uşor ciudat, în care nordici trecuţi de prima tinereţe împing pe gheaţă o piatră de granit cu mâner în timp ce colegii lor de echipă mătură de zor traseul „bilei” respective. Ei bine, sportul se numeşte curling, are peste 400 de ani de istorie şi de trei ani România are o federaţie şi o echipă naţională care acum ţinteşte olimpiada.
În urmă cu trei ani, o mână de prieteni braşoveni şi bucureşteni s-au întors de la Olimpiada de Iarnă de la Vancoover, Canada, fascinaţi de acest joc, cu origini scoţiene. Au urmat câteva excursii, în Budapesta, cel mai apropiat loc unde există o pistă profesionistă destinată curlingului, apoi, s-au organizat într-o federaţie naţională recunoscută pe plan mondial.
Mânaţi de pasiune, s-au mişcat rapid şi în 2011, cu ajutorul Federaţiei Mondiale de Curling, au obţinut un set de pietre cu care să se poată antrena. Cum infrastructura necesară acestui sport este inexistentă în România, iubitorii de curling sunt nevoiţi să închirieze patinoarele pe banii lor, însă rezultatele au venit rapid. În acelaşi an au fost invitaţi la Campionatele Europene din Turcia, unde, din şapte echipe participante, au reuşit să se claseze pe locul 6, înaintea Luxemburgului.
”Puteam să terminăm pe locul 4, care ne-ar fi asigurat participarea în sferturi, însă diferenţa a fost făcută de câţiva centimetri, la ultima piatră” spune Ştefan Bodea, unul dintre promotorii acestui sport în România.
Cea mai recentă întâlnire a practicanţilor acestui sport, prima pe anul acesta, a avut loc marţi seara pe pationoarul din Cişmigiu. Aproximativ 30 de persoane dârdâiau pe patinoarul din centrul Bucureştiului, încercând să prindă de la cei mai avizaţi câteva elemente de tehnică elementară. Aveam să aflăm încă din primele secunde că acest sport nu este, potrivit aparenţelor, pentru cei trecuţi de prima tinereţe, care se bucură de prea mult timp liber.
Fiecare bilă folosită pentru aruncări cântăreşte 19,96 kilograme, iar menţinerea echilibrului într-o poziţie fandată atunci cânt ţinteşi cu asemenea greutate la aproximativ 20 de metri, este o treabă care necesită foarte mult antrenament fizic. De asemenea, concentrarea este esenţială pentru succesul în acest sport de echipă.
Deşi nucleul acestui sport este la Braşov, unde sunt organizate săptămânal antrenamente sau competiţii, promotorii curlingului şi-au propus să îi atragăp şi pe bucureşteni, prin organizarea unor antrenamente săptămânale, pe unul dintre patinoarele Bucureştiului.
Stefan Bodea spune că oricine poate practica acest sport şi că în prezent, Federaţia Română de Curling numără aproximativ 30 de membri la nivel naţional.
Se încarcă comentariile...
