Nicolaie Buican: „Trenurile sunt viaţa mea“

A fost mecanic de locomotivă toată viaţa sa. Chiar dacă a ieşit la pensie de aproape un an, bărbatul merge des în depou să vadă şi să audă coloşii de fier de pe şine, de care nu se poate despărţi.

Nicolaie Buican îşi aminteşte cu drag de momentul în care a văzut pentru prima dată o locomotivă. „Era o locomotivă pe aburi, pe care am văzut-o când aveam cam 10 ani. Cea mai apropiată cale ferată faţă de locul în care trăiam era undeva la 17 kilometri distanţă. Când am văzut locomotiva, am ştiut ce vreau să mă fac: şofer de tren", povesteşte bărbatul.

După absolvirea Şcolii de Mecanici de Locomotivă, Nicolaie Buican a fost, timp de patru ani, ajutor de mecanic. „Aceasta era ucenicia prin care trebuia să treci înainte de a deveni mecanic. Datoria ajutorului era de a verifica starea tehnică, de a comunica presiuni, temperaturi şi de a se ocupa de revizii", explică braşoveanul.

Din 1978 până în 2009, bărbatul a fost mecanic de locomotivă. În ciuda muncii dificile, acesta a fost dedicat total pasiunii sale. „Este foarte important ca mecanicul să realizeze un tot unitar cu locomotiva  pe care o conduce. Eu pot să spun că am îngrijit mai mult locomotiva decât mi-am îngrijit casa. Înainte de plecare mă asiguram că totul este în regulă, plus că exista o vizită medicală foarte dură. Ţi se lua tensiunea, pulsul, suflai în fiolă", spune Nicolaie Buican.

O viaţă pe şine

De-a lungul anilor, mecanicul a trecut şi prin momente care i-au creat emoţii mari. „În tunelul de la Întorsura Buzăului, locomotiva a luat foc. Am reuşit să o scoatem din tunel şi să stingem focul. Atunci m-am intoxicat cu monoxid de carbon şi am stat în spital mai mult timp. Se întâmplă şi astfel de lucruri. În atâţia ani, îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu am lovit oameni. Am tăiat animale, însă nu mi-a sărit niciun om în faţă", povesteşte bărbatul.

Nicolaie Buican nu a renunţat la pasiunea sa, în ciuda eforturilor pe care le-a făcut. „Munca este foarte dificilă. Nu oricine poate să facă acest lucru. Este o meserie în care mănânci când nu ţi-e foame şi dormi când nu ţi-e somn. Eram plecat şi câte 40 de ore în cursă, urmau opt ore libere şi iar plecam în cursă. Oboseala şi stresul sunt cele mai mari obstacole pe care trebuie să le depăşească un mecanic de locomotivă. Mecanicul trebuie să aibă atenţie distributivă. Trebuie să fie atent la semnale, la linie, să respecte livretul de mers, restricţiile, să supravegheze aparatura de bord şi să îşi coordoneze mişcările pentru a acţiona aparatura de care depinde deplasarea trenului", spune bărbatul.

De-a lungul anilor, bărbatul a devenit instructor, dar şi lider de sindicat. Odată cu pensia, Nicolaie Buican nu concepe să renunţe la pasiunea sa. „Trenurile sunt viaţa mea. Am ieşit la pensie, însă odată la câteva zile merg la depou. Acolo pot să văd trenurile, acolo simt că trăiesc. Mă simt acasă şi nu cred că o să mă pot desprinde vreodată de tot de lumea de pe şine", spune cu ochii în lacrimi Nicolaie Buican.

Întrebări şi răspunsuri

Cum se împacă această meserie cu viaţa de familie?

Pe mine, soţia m-a ajutat enorm. Indiferent de ora la care plecam, se trezea şi îmi pregătea cafeua , mâncarea şi hainele. Eu trebuia doar să mă trezesc şi aveam totul la îndemână. Ştia că aceasta este pasiunea mea şi nu mi-a cerut nicio clipă să renunţ.

Care este programul dvs de când sunteţi pensionar?

Încă mă trezesc noaptea, la diferite ore. Mă ridic din pat cu gândul că trebuie să plec în cursă. Abia apoi realizez că nu mai trebuie să conduc trenul. Uneori am coşmaruri. Sunt în locomotivă şi apare câte o defecţiune care pune în pericol transportul. Mă frământ, transpir, găsesc soluţii....în somn şi abia apoi pot să dorm liniştit mai departe. Cred că e firesc să se întâmple aşa după atâţia ani în care am fost mecanic de locomotivă.

Ce-i place

„Îmi place foarte mult grădinăritul. De câţiva ani, stăm la casă şi am reuşit să ne facem o grădină frumoasă, cu pomi, legume de tot felul şi chiar solar. Îmi place să îmi petrec timpul muncind în grădină, iar satisfacţia este cu atât mai mare cu cât descopăr lucruri noi despre această îndeletnicire".

Ce nu-i place

„Nu îmi plac oamenii lăudăroşi, cei care îşi arogă anumite realizări, pentru care nu au niciun merit. Persoanele care fac acest lucru pierd aprecierea celor din jur, pentru că poveştile lor nu au nicio conexiune cu realitatea. Nu suport nici ploaia sau vremea urâtă".

Profil

Născut. 5 august 1955, Vâlcea

Studii. Şcoala de Mecanici de Locomotivă Braşov

Familie. Căsătorit, doi copii

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe brasov@adevarul.ro!

Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos: