Mândrie de erou, la 102 ani: „De fiecare dată după ce am fost rănit, m-am întors la război“

0
0

La vârsta de 18 ani a intrat în armată voluntar și a prins cele mai negre episoade din istoria militară a României. A fost rănit de trei ori, dar a supraviețuit și, de fiecare dată, s-a întors pe câmpul de luptă. Acum, la 102 ani, a rămas doar cu amintirile și cu mândria de a-și fi apărat țara.

Colonelul în retragere Marin Stănescu FOTO Ioan Buciumar
Colonelul în retragere Marin Stănescu FOTO Ioan Buciumar

S-a înrolat voluntar în Armata Română într-un moment în care lumea fierbea și Al Doilea Război Mondial bătea la ușă. A făcut acel gest din dragoste pentru neam și țară, lucruri care pentru mulți par doar niște cuvinte goale.

Cât de adânc rezonau, însă, acestea în inima lui se poate vedea și acum, după mai bine de 80 de ani. Când spune că a devenit ofițer în Armata Română, din tonul lui se înțelege că acest lucru era cea mai mare onoare care i se putea acorda unui om.

Cu ceva timp în urmă, la 29 octombrie 2022, colonelul în retragere Marin Stănescu a împlinit venerabila vârstă de 102 ani. Și-a păstrat luciditatea, memoria și entuziasmul atunci când vorbește despre Armata Română, chiar dacă nu mai aude foarte bine ce îl întreabă cei din jur.

Născut în județul Maramureș, la Vișeu, colonelul Marin Stănescu a ajuns să locuiască în Slatina, după care s-a întors acasă, unde a devenit și cetățean de onoare al orășelului maramureșean.

Cinstea, un scop în viață

„Mama mi-a zis că e un mare păcat să furi de la cineva și asta mi-a rămas mereu în minte. Am fost un om gospodar, mi-am făcut familie, am avut copii și le-am transmis și lor ce m-a învățat mama”, spune veteranul de război.

Colonelul Marin Stănescu la împlinirea vârstei de 102 ani FOTO Lucian Isaicu
Colonelul Marin Stănescu la împlinirea vârstei de 102 ani FOTO Lucian Isaicu

De câțiva ani, de veteranul de război are grijă nepoata lui, o cunoscută interpretă de muzică populară din Brașov și, în același timp, profesoară la Liceul Johannes Honterus din orașul de la poalele Tâmpei, Claudia Mirițescu. Cei doi locuiesc acum la Tohanu Vechi, în orașul Zărnești.

Veteranul de război a fost vânător de munte și a luptat în Armata Română la Stalingrad, la Cotul Donului, dar și la Oarba de Mureș, în Ungaria sau la granița cu Germania.

Rănit de trei ori

Am luptat la Oarba de Mureș. A fost una din cele mai grele lupte. Acolo am fost rănit. Pe front am fost rănit de trei ori, de două ori în picior și o dată la mână, dar au fost răni ușoare, una la picior a fost un pic mai serioasă, pentru că mi-a intrat o schijă”, și amintit veteranul de război chiar de ziua lui, când a fost vizitat de un grup de ostași.

Cele mai grele lupte s-au dat la Cotul Donului, mai ales că soldații din Armata Română aveau condiții vitrege de odihnă.

„Eram la Cotul Donului. Acolo eram bun prieten cu căpitanul Grosu. Simțeam când treceau șoarecii, cu picioarele lor foarte reci, peste față și căpitanul Grosu l-a chemat pe un conductor de cai, Cornea, și i-a zis să aducă patru găleți de apă. A pus fiecare picior de pat într-o găleată cu apă. Dimineața, gălețile erau pline cu șoareci înecați. Era o secetă mare, mare”, povestește colonelul Marin Stănescu, care spune că a avut viață grea în război, dar a ajuns la 102 ani.

Cetățean de onoare în orașul natal

Colonelul Marin Stănescu este cetățean de onoare al orașului Vișeu de Sus încă din 2003, dar distincțiile primite pe front, ca ofițer în Armata Română, sunt mult mai importante pentru el. Are nu mai puțin de trei distincții „Virtutea Militară”, la care ține foarte mult.

Medalia Virtutea Militară este cea mai mare decorație a României. Eu am primit-o! Am primit și bani pentru ea, după luptele pe care le-am dus la Cotul Donului”, spune Marin Stănescu.

Deși au trecut 80 de ani de la evenimente, colonelul în retragere își amintește multe momente din război cu lux de amănunte, inclusiv numele camarazilor de arme. Chiar și acum, la opt decenii de la marea conflagrație, bătrânul este mândru de cei alături de care a luptat.

„Soldații mei au făcut fapte de eroism”

„Batalionul 2, Vânători de Munte. Ăla a fost sub comanda mea. Au făcut soldații mei fapte de eroism. Mi-aduc aminte că eram în tinda unei biserici. Unul trăgea dintr-un pom. S-a urcat în pom, de-acolo trăgea și omora soldații. Sergentul Floricel l-a văzut. S-a dus în tinda bisericii, a pus pușca mitralieră și a tras drept în el”, a povestit colonelul Marin Stănescu.

Veteranul își amintește că a parcurs mii de kilometri în timpul luptelor, atât spre est, cât și spre vest.

Veteranul de război Marin Stănescu a primit distincții militare și civile FOTO Ioan Buciumar
Veteranul de război Marin Stănescu a primit distincții militare și civile FOTO Ioan Buciumar

„M-am dus în armată voluntar, la 18 ani. Mai mulți am devenit gradați, după care m-au făcut ofițer. Ofițer al Armatei Române în 1942, când erau luptele mai grele! Am plecat de aici până la Cotul Donului și de la Cotul Donului am mers până la Vistula, la granița cu Germania”, își mai amintește fostul combatant.

Veteranul este mândru că și-a putut apăra țara. „Ne-am luptat vitejește. De fiecare dată după ce am fost rănit, m-am întors la război. Am luptat, am venit în țară și s-a terminat războiul. Trei luni am mers pe jos până acasă”, își amintește centenarul.

Singurul rămas în viață dintre cei cu care a luptat

După ce s-a terminat războiul, colonelul Marin Stănescu spune că a fost funcționar. A lucrat în servicii de aprovizionare, iar despre camarazii de arme spune că au murit cu toții.

„Mai era până acum câțiva ani unul, Tulbure Iancu. A murit și ăla. Numai eu mai sunt. Am avut mulți, mulți prieteni buni în armată. Foarte mulți. Cel mai apropiat mi-era Liciu Gheorghe. Unde mergeam, amândoi mergeam. Era basarabean, dar a murit și el”, mai dezvăluie colonelul Marin Stănescu.

Veteranul spune că prietenul său s-a dus în Basarabia, dar și-au scris și s-au și vizitat. A mai avut un prieten foarte bun, din Slatina, Gheorghe Popescu, dar și acesta a murit.

Colonelul Marin Stănescu locuiește cu nepoata sa FOTO Ioan Buciumar
Colonelul Marin Stănescu locuiește cu nepoata sa FOTO Ioan Buciumar

„Imediat după război am intrat funcționar și am condus un serviciu de planificare, mulți ani, în Slatina. M-am întors la Vișeu și m-am căsătorit. Am avut o familie foarte bună, foarte respectuoasă și foarte respectată. Din familia mea nu mai e nimeni. Am fost cinci frați la părinți, dar au murit toți, eu urmez. Mă simt foarte bine la 102 ani, nu mă doare nimic, am memorie foarte bună”, încheie colonelul Marin Stănescu.

La 1 decembrie 2003, colonelul Marin Stănescu a devenit cetățean de onoare al orașului său natal, Vișeu de Sus, din județul Maramureș. În urmă cu doi ani, la 29 octombrie 2020, când a împlinit 100 de ani, veteranul de război a revenit în atenția presei maramureșene și chiar din Brașov, unde locuiește acum.

Anul acesta, la împlinirea vârstei de 102 ani, a fost vizitat vânătorii de munte brașoveni, moment de mare emoție pentru veteranul de război, mai ales că, după numai câteva zile, la 3 noiembrie 2022, vânătorii de munte au împlinit și ei 106 ani de existență a acestei arme în România.

Braşov


Ultimele știri
Cele mai citite