Mesajul lui Fănuş Neagu de pe patul de spital: "Nu cred că vom mai vorbi!"

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu jurnaliştii Adevărului de Seară Brăila a vorbit până acum aproximativ o săptămână. Iată ce n-am scris atunci din declaraţia lui Fănuş Neagu: "Nu cred că vom mai vorbi, nu, nu cred!", a spus scriitorul cu vocea slăbită, în timp ce era perfuzat la Elias. În 2008, aflat pe patul de spital, Fănuş Neagu i-a trimis o scrisoare jurnalistului Marius Tucă, în care acuza agresivitatea presei faţă de situaţia sănătăţii lui.

Vezi aici biografia lui Fănuş Neagu

Fănuş Neagu, ultimele declaraţii: "Nu cred că mai vorbim! Sănătate brăilenilor mei!"

EXCLUSIV ADEVĂRUL Fănuş Neagu, interviu: "M-am tutuit cu sfinţii!"

Iată şi o parte din interviul acordat anul trecut reporterilor Adevărului de Seară Brăila.

Brăila în doliu: Fănuş Neagu s-a stins din viaţă. Vezi aici ultimele lui declaraţii!

Fănuş Neagu a murit! Scriitorul nu a mai apucat să-şi vadă casa părintească! Astăzi trebuia să primească un CD cu poze

Fănuş Neagu a murit! Trupul scriitorului va fi depus la Uniunea Scriitorilor

Fănuş Neagu a murit! Elevii şcolii care-i poartă numele au amenajat un mic sanctuar

Care este opera literară de suflet? Opera completă, care vă oglindeşte cel mai bine viaţa şi personalitatea? Dar care vă este cel mai drag titlu? De ce?
E o întrebare de tinda raiul, pusă din pragul iadului. Îmi plac toate cărţile pe care le-am scris şi-mi plac mai ales povestirile, pentru că atunci cuvântul era în mine tânăr şi proaspăt şi plin de toate valenţele şi îndrăznelile speranţei. Pe atunci vorbeam cu oamenii, mă tutuiam cu sfinţii şi eram ferm convins că toţi salcâmii de pe Strada Mare a Brăilei împrumută dimineaţa umbră de om. În acele vremuri ştiam să cobor fluierând de pe Vârful cu Dor, în fiecare clipă mă bătea vântul cu lună plină şi mă aşteptau la fiecare colţ domniţe cu zulufi de lampă verde. Dar, ca să răspund mai direct la întrebare, îmi plac mult povestirile "Dincolo de nisipuri", "Vară buimacă", "În stepă", "Doi saci de poştă" şi "Ningea în Bărăgan".
Mai căutaţi "frumoşii nebuni ai marilor oraşe"? I-aţi găsit? Câteva nume?
Am făcut un jurământ din copilărie să-i găsesc şi-am avut norocul ca aproape în fiecare zi a vieţii mele să dau peste ei. Săptămânile în care nu-i găsesc sunt lipsite de inteligenţă şi bolnave. Adevărul este c-am învăţat să-i caut cu mână sigură împins de Sadoveanu, de Panait Istrati, Vasile Voiculescu. Ascultaţi aici, când m-am întâlnit cu primul dintre ei: Era într-un septembrie vechi (de aur, de cerbi şi de clopote subpământene) şi a venit o noapte adâncă şi ascultam, pe Dunăre, sub malul surpat al Dobrogei vechi, în vadul prin care trec oierii cu turmele la iernat, vântul venit din spinării şi din adâncul stepei de la Caranasuf. Şi a zis acel nebun frumos asupra căruia am deschis ochii, la lumina stelelor: "Când vine aşa, din turbăciunile mării, câte un vânt ca acesta carele a fost, apoi numai ciobanul are putere să steie in izbelişte cu oile lui". Acest nebun frumos se numea Sadoveanu şi venea şi venea din lumea lui Eminescu şi Creangă. Am întâlnit pe urmă mulţi prieteni şi mulţi ucenici de-ai lui (cap de coloană Nicolae Labiş şi Nichita Stănescu, soldaţi ai geniului românesc toţi ceilalţi colegi ai mei). Am avut norocul ca, născându-mă în golful cu grâu şi fum aromat din nordul Bărăganului şi din ceairul Brăilei, să-ntâlnesc şi să leg prietenie pe viaţă cu mulţi visători şi nebuni frumoşi. Erau şi sunt din satul meu, erau şi sunt din Brăila, erau şi sunt din Galaţi, oraş în care am terminat Şcoala normal şi în care ţipam seara ape străzi un distih din Barbu Nemţeanu:
Galaţi, cumplit oraş de negustori,
În tine stă poetul ca-n Sodoma...
Mai târziu, când m-am îndrăgostit de o fată care mi-a împrumutat poemele lui Victor Hugo şi „Faust" de Goethe, am început să-i respir cu dragoste parfumul de tei de pe Strada Domnească şi să îngân plin de farmec versurile poetului simbolist D. Iacobescu, pierit la vreo 20 de ani:
Apusul cască roze mari de sânge,
Prin parc ţâşnesc izvoare de parfum,
Ascult cum plâng fântânile şi cum
Pe nervii mei arcuşul serii plânge.

În 2008, aflat pe patul de spital, Fănuş Neagu i-a trimis o scrisoare jurnalistului Marius Tucă, în care acuza agresivitatea presei faţă de situaţia sănătăţii lui. "Draga Marius Tucă, în numele amiciţiei ce ne leaga, te rog să inserezi în Jurnalul National aceste rânduri adresate multor ziarişti sau reporteri din mass-media centrală, tineri sau mai putin tineri, dar toţi de o seamă cu barbaria. O fac atât în numele meu, cât şi al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu şi Ştefan Iordache, hărţuiţi, ca şi mine, cu neruşinare tenace, de nişte condeie butucănoase", îşi începea scriitorul mesajul.

"Vă e foame de moarte de ne căutaţi prin toate spitalele? Aşteptaţi-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o întâlnire. Cei care nu mă credeţi, puneţi mâna pe o lamă şi ascuţiţi-o pe venele de la o mână. Straniu e faptul că majoritatea dintre voi vor muri fără sa se fi născut", continuă acesta.

Artistul continuă: "Da, sunt bolnav - cancer de prostată cu diseminări - mă tratez la Spitalul Elias (mă opresc să fac o plecăciune în faţa medicilor, asistentelor, infirmierelor şi tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) şi nu doresc altceva decât să mă lasaţi în pace cu nenorocul, suferinţa, spaimele şi sperantele mele. Eu ştiu să îndur, vârsta m-a învăţat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziţi când mă îngropaţi a doua oara în decurs de şase luni. Vă întreb: o faceţi din pustiu sufletesc sau din cea mai elementară lipsă de conştiinţă profesională? Apoi, ce bucurie vă trezeşte suferinţa altora? Şi, mai ales, pentru ce ne vreţi dincolo de dincolo? Literatură nu citiţi, prin urmare nici cărţile mele, la film nu mergeţi, la teatru nici atât. Îmi închipui cu toată sinceritatea ca nici de urât nu ne urâti. Atunci nu încape decât o singura explicaţie: sunteţi mânaţi cu biciul de patronii voştri să aduceţi ştiri ce să sature aşteptările unui public, de voi înşivă format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzaţionalism ieftin, erotism vulgar etc".

"Aş mai avea destule să vă spun, dar mă opresc aici, încheind cu fraza unui mare scriitor rus (voi, se înţelege, aţi fi vrut să fie unul american, dar n-am ce face): «Urât mai trăiţi, domnilor!»", şi-a încheiat Fănuş Neagu scrisoarea.

Scriitorul şi dramaturgul Fănuş Neagu a murit în noaptea de luni spre marţi, la spitalul Elias din Capitală, în urma unei îndelungi suferinţe. Fănuş Neagu suferea de cancer la prostată, iar în ultimele săptămâni a fost în comă.

Citiţi şi:

Fănuş Neagu a murit

Vezi aici biografia lui Fănuş Neagu

EXCLUSIV ADEVĂRUL Fănuş Neagu, interviu: "M-am tutuit cu sfinţii!"

Fănuş Neagu, ultimele declaraţii: "Nu cred că mai vorbim! Sănătate brăilenilor mei!"

Cornel Dinu, finul lui Fănuş Neagu: “A murit dezamăgit de ceea ce fac ăştia cu ţara asta !”

Forbes: Cine sunt scriitorii români care au câştigat cei mai mulţi bani din scris

Brăila



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite