Top trei bătălii care au schimbat definitiv cursul istoriei. Războiul din 732 care a influenţat decisiv soarta Europei de azi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Războiul din 732 care a influenţat decisiv soarta Europei de azi. FOTO Shutterstock
Războiul din 732 care a influenţat decisiv soarta Europei de azi. FOTO Shutterstock

Războiul a decis întotdeauna soarta umanităţii. Câteva bătălii au fost decisive pentru cursul de astăzi al istoriei. Orice alt rezultat decât cel deja consemnat ar fi schimbat total faţa lumii şi cursul istoriei.

Războiul a decis aproape întotdeauna soarta umanităţii şi a schimbat cursul istoriei. Triburile şi popoarele s-au înfruntat din cele mai vechi timpuri pentru resurse, putere şi influenţă. De-a lungul timpului au avut loc numeroase conflicte, de la simple hărţuieli armate la mega-bătălii. Unele dintre acestea au schimbat soarta întregii umanităţi.

Orientul la porţile Europei

Una dintre cele mai importante bătălii din istoria umanităţii a fost cea de la Maraton în anul 490 îHr. Bătălia s-a dat între Imperiul Persan şi cetăţile greceşti în frunte cu Atena. La aceea vreme Imperiul Persan era una dintre super-puterile lumii antice, o forţă uluitoare care urmărea să se extindă în toată lumea cunoscută. După ce au cucerit mare parte din Orient, stăpânii Imperiului Persan s-au orientat către vest, către Europa. A urmat un asalt asupra Asiei Mici. Căderea Lydiei şi cucerirea cetăţilor ioniene de pe malurile estice ale Mării Egee a fost primul pas. ”Căderea lidianului Croesus în faţa persanului Cyrus în 540 î.Hr. a devenit pentru greci o metaforă pentru fragilitatea prosperităţii, dar un sentiment poetic care masca semnificaţia reală a evenimentului, aşa cum şi Herodot ştia foarte bine. Marca începutul contactelor dintre greci şi iranieni”, scria Margaret C. Miller, în „Athens and Persia in the Fifth Century BC: A Study in Cultural Receptivity”.

Totodată intervenţia regelui persan în administraţia cetăţilor greceşti a dus la conflict. Practic persanii au impus tirani, controlaţi de aceştia la conducerea cetăţilor ioniene. Supunerea acestora faţă de perşii şi pereclitarea câştigului din comerţ a dus la apariţia unei revolte în rândul cetăţilor ioniene din Asia Mică. O revoltă contra perşilor. ” Această revoltă, cunoscută drept revolta ioniană(500-494), a dat greş, dar consecinţele sale pentru Grecia continentală urmau să se vadă. Atena şi Eretria au trimis o mică flotă pentru a-i ajuta pe răsculaţi. Darius a găsit astfel pretextul pentru a lansa o invazie în Grecia continentală.”, arată Enciclopedia Britannica. Armata persană era uriaşă, adunată din toate satrapiile. Era războinici din 36 de naţiuni plus mercenari. Toată această forţă uriaşă a atacat oraşele-state ale Greciei. Speriaţi de forţa marii armate, multe state greceşti s-au supus perşilor. Atena şi Sparta au rămas aproape singure în faţa ameninţării. Cu toate acestea atenienii au decis să lupte. Spartanii au trimis şi ei un contingent care însă nu va reuşi să ajungă la timp pentru luptă. Bătălia a avut loc la Maraton, la 40 de kilometri de Atena, pe ţărmurile Attici. Peste 20.000 de perşi au debarcat pe ţărmurile Attici şi au fost întâmpinaţi de 10.000 de atenieni şi 1000 de luptători din Plateea.

Atenienii era în mare parte hopliţi, adică infanterie greu înarmată. Hopliţii luptau în falangă, adică în formaţie strânsă, cu lănci, apăraţi de scuturi mari şi rotunde. De cealaltă parte perşii se bazau pe arcaşi şi pe o infanterie uşoară şi rapidă. Atenienii erau conduşi de un general talentat Miltiade. Acesta a renunţat la falangă şi a ordonat soldaţilor săi, aflaţi în inferioritate numerică, să rupă formaţia şi să atace în mare viteză. ” Atenienii au fost aruncaţi în luptă, şi au primit ordin să alerge către barbari fără să se oprească. Şi când perşii i-au văzut atacându-i în alergare, s-au pregătit pentru a-i primi. Şi i-au atacat pe atenieni cu furie văzându-i puţini şi alergând fără cavalerie sau arcaşi să-i sprijine. Dar atenienii erau uniţi şi s-au încins în luptă cu perşii şi s-au bătut într-un mod memorabil.”, scria Herodot. Atacul în forţă al atenienilor dar şi calităţilor lor războinice a înclinat balanţa în favoare grecilor. Aceştia au reuşit să-i prindă pe perşi ca într-un cleşte şi să-i învingă. A ieşit un măcel cumplit. Peste 6000 de perşi au omorâţi. Grecii au pierdut doar 192 de luptători.  A fost o bătălie care a schimbat istoria Europei.

Zidul de scuturi în faţa Islamului

O altă bătălie decisivă pentru soarta şi istoria Europei a fost cea de la Tours din anul 732 d Hr. A avut loc pe teritoriul Regatului Franc, Franţa de astăzi, între franci şi arabi. În secolul al VIII lea, arabii erau în plin avânt. A fost practic un uragan ridicat în secolul al VII lea din Peninsula Arabică, mai ales odată cu învăţăturile lui Mahomed, făurirea unei noi religii şi totodată utilizarea acesteia în scop politic de urmaşii marelui profet. În numai un secol, arabii au cucerit şi au trecut prin foc şi sabie Orientul Apropiat, Africa de Nord dar şi în primele decenii ale secolului al VIII lea, mare parte din Spania, stăpânită la acea vreme de vizigoţi, nişte neamuri germanice. Cu centrul la Cordoba, emirii arabi din Spania plănuiau cucerirea Europei. Era un fel de continuare a tăvălugului pornit din Arabia. Prima ţintă era Galia controlată de neamurile francilor, mai precis de dinastia merovingienilor. Regii Merovingieni erau doar simple marionete în faţa dinastiei de maiordomi( n.r. feudalii foarte puternici,un fel de prim-miniştrii) din zona Germaniei. Aceştia au ajuns să conducă de facto regatul franc. Ţara era însă slăbită de luptele pentru putere dintre feudali, iar pentru arabi Regatul Franc era ţinta preferată. Primul atac a avut loc în Aquitania, în 721 dHr. Cu greu arabii au fost respinşi, dar nu învinşi.

În 732  d Hr, o armată uriaşă  condusă de  emirul de Cordoba, Abdul Rahman Al Ghafiqi, numărând după unele surse arabe peste 80.000 de soldaţi, a invadat din nou Regatul Franc. Erau luptători din Yemen, Maroc, Siria şi Spania arabă, mai ales trupe uşoare de cavalerie, rapide şi ucigătoare.  Eudes era depăşit. L-a chemat în ajutor pe Carol Martel puternicul maiordom franc. Acesta a venit cu 15.0000 de războinici franci.Nu erau însă simpli recruţi ci luptători bine pregătiţi. Mulţi erau veterani din războaiele civile. Războinicii franci erau înarmaţi cu spade grele şi francisca, topoarele de luptă ale francilor. Francii luptau în rânduri strânse, în ziduri de scuturi. Totodată Carol Martel a ales şi câmpul de luptă. I-a forţat pe arabi să lupte între două dealuri. Aici francii au format un zid de scuturi indestructubil, format din cei mai buni luptători ai Europei de Vest.

Arabii au lansat şarje ucigătoare şi au aruncat o ploaie de săgeţi asupra francilor. Războinicii lui Carol Martel au rămas însă nemişcaţi şi au făcut prăpăd în rândul arabilor. Se spune că însuşi Carol Martel a intrat în zidul de scuturi alături de oamenii săi.  “Bărbaţii din nord stăteau nemişcati acolo, ca un zid. Nici nu crâcneau, deveniseră un fel de curea de gheaţă prin care nu se putea pătrunde de niciun fel şi unde arabii sfârşeau sub sabia creştină”, preciza cronicarul Isidorus Pacensis. Într-un singur moment, cavaleria arabă, ajutată şi de arcaşii călare au reuşit să străpungă linia francilor. Atunci a intervenit Carol în persoană alături de garda sa. Arabii care au pătruns, au fost ciopârţiţi de puternicul maiordom şi războinicii săi. Tocmai de aceea mai târziu va fi numit ”Martel” adică ”Ciocanul”. În acele clipe a ieşit măcel de ambele părţi, dar zidul franc a rezistat. Destabilizaţi, obosiţi şi mai ales demoralizaţi, arabii au aflat că o forţă a francilor le-a atacat tabăra din ariengardă. Speriaţi că pot pierde prăzile de război şi fără şanse în faţa zidului de scuturi franc, arabii au bătut în retragere. În acele momente, războinicii înarmaţi cu topoare au rupt zidul de scuturi şi au tăbărât asupra maurilor, măcelărindu-i cumplit. Arabii au reuşit să fugă din faţa lui Carol Martel şi a oamenilor săi. Nu au mai invadat niciodată Franţa şi au fost opriţi la porţile Europei. 

Între vest şi est

Una dintre cele mai recente bătălii care a schimbat istoria umanităţii a avut loc pe teritoriul Rusiei de astăzi. Mai precis la Stalingrad. A fost vorba despre o confruntare între amatele Germaniei Naziste şi trupele sovietice ale lui Stalin. Mai precis, după succesul nebun cu războiu fulger în vest şi după ce a supus aproape toată partea vestică şi nordică a continentului, Hitler s-a aruncat asupra URSS. A fost pus în aplicare celebrul plan Barbarossa. Evident, şi în acest caz Hitler s-a bazat pe războiul fulger. Trupele germane şi ale aliaţilor printre care şi români au atacat URSS, reuşind să cucerească rapid teritorii întinse. Campania lui Hitler părea un succes, trupele ruseşti înregistrând pierderi catastrofale. În august 1942 Hitler s-a îndreptat către Stalingrad. Era interesat atât de scurcircuitarea puterii industriale ruseşti, Stalingradul fiind un important oraş industrial, dar mai ales de doborârea unui simbol, ”Oraşul lui Stalin”. Nemţii au atacat cu toate forţele Stalingradul. Întâi oraşul a fost bombardat iar mai apoi atacat cu trupele de infranteriei.

Oraşul a fost efectiv măturat de armata germană. Într-un efort disperat ruşii au ansamblat o forţă de contraofensivă care a reuşit cu mari sacrificii să-i prindă pe nemţi ca într-o capcană în oraşul Stalingrad. Au avut loc lupte feroce, din casă în casă, care au durat mai bine de şase luni. Iarna rusească a complicat şi mai mult situaţia. Trupele germane hăituite de trupele sovietice şi mai ales de lunetişti, mureau de foame şi de frig. Până în februarie 1943, nemţii au rămas fără muniţie şi alimente. S-au predat. Aproape 2 milioane de oameni au murit în asediul asupra Stalingradului. După această catastrofă trupele germane nu au mai avansat pe frontul de est. Mai mult decât atât trupele ruseşti au declanşat contraofensiva. Eşecul şi blocarea nemţilor în est a permis aliaţilor din vest să atace la rândul lor prinzând Germania Nazistă ca într-un cleşte. A decis practic soarta războiului. 

 Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

FOTO VIDEO Teoria localizării bătăliei de la Posada în Cheile Bistriţei, judeţul Vâlcea. Argumentele autorului

Trump face o declaraţie halucinantă despre ofensiva turcă împotriva kurzilor, soldată cu 500 de morţi: „Doi copii“ care au nevoie să se ciondănească un pic

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite