Top 3 cei mai odioşi lideri din istoria omenirii. Profilul dictatorilor responsabili de moartea a milioane de oameni
0
De-a lungul timpului, pe scena istoriei au apărut lideri capabili de o cruzime ieşită din comun. Majoritatea se fac vinovaţi de crime abominabile, de exterminări în masă şi de acte greu de imaginat. Deşi au trăit în perioade şi regiuni geografice diferite, i-a unit setea de putere şi dorinţa de a controla lumea.
De-a lungul istoriei au avut loc acte abominabile îndreptate contra umanităţii, măceluri, exterminări şi războaie purtate cu o cruzime greu de imaginat. Populaţii întregi au fost terorizate şi aproape aduse în pragul dispariţiei de lideri cruzi. Ambiţiile lor politice sau economice au făcut mii sau chiar milioane de victime. Aceştia au ajuns la putere şi au condus naţiuni în diferite perioade istorice şi în diferite locaţii geografice, având doar un singur numitor comun, setea de putere şi dispreţul faţă de umanitate.
20 de milioane de oameni ucişi în 29 de ani
Unul dintre cei mai cruzi şi necruţători lideri apăruţi pe scena istoriei a fost Stalin, conducătorul sumbru al Uniunii Sovietice în perioada interbelică şi apoi în anii celui de-al doilea război mondial. Se consideră că este vinovat de moartea a milioane de oameni, opozanţi ai regimului comunist şi a dictaturii personale a lui Stalin. Iosif Visarionovici Stalin s-a născut în 1878 într-o familie săracă din oraşul georgian Gori. A fost adept încă de la început a doctrinei comuniste şi a sponsorizat în tinereţe regimul Rusia bolşevică prin răpiri, tâlharii şi alte fapte anti-sociale. Ajunge rapid un personaj proeminent în administraţia bolşevică şi în anul 1924 după moartea lui Lenin, ajunge stăpânul incontestabil al Uniunii Sovietice.
A rămas cunoscut în istorie ca unul dintre cei mai cruzi lideri prin genocidul îndreptat împotriva opozanţilor sau a celor care nu corespundeau preferinţelor sale politice şi personale. A început în 1929 prin a se debarasa de 5000 de intelectuali şi personalităţi religioase ucrainiene, pe care îi vedea ca o ameninţare asupra regimului. A ordonat orchestrarea unor procese false şi apoi trimiterea acestora în tabere de muncă forţată în zonele izolate ale fostului Imperiu Rus. Aici mulţi au murit din cauza condiţiilor greu de imaginat. A urmat apoi identificarea ”duşmanilor de clasă” şi a ”duşmanilor poporului”, adică acei ”kulaks” ţăranii înstăriţi. Kulacii erau acei proprietari de pământuri care-şi permiteau să angajeze inclusiv ajutoare. În regimul lui Stalin ei au devenit indezirabili. Dictatorul sovietic credea că ei ar putea oricând să declanşeze o insurecţie aşa că a hotărât efectiv exterminarea lor. I-a declarat ”duşmani ai poporului” şi i-a lăsat fără niciun fel de bunuri. A interzis totodată populaţiei să-i ajute în vreun fel. În urma acestei măsuri se estimează că aproximativ 10 milioane de oameni au rămas pe drumuri, deportaţi mai apoi în Siberia. Se preconizează că mai bine de o treime au murit în condiţiile aspre din taberele de muncă siberiene. Instaurarea forţată a colectivizării prin care ţăranii rămâneau fără pământuri a dus la alte victime. Mai precis în Ucraina a avut loc un adevărat genocid.
După instuarea colectivizării, propaganda comunistă a eşuat în Ucraina. Populaţia a rezistat. Drept răzbunare Stalin a ordonat înfometarea deliberată a regiunii. În urma genocidului ucrainean se preconizează că au murit câteva milioane de oameni. Totodată poliţia politică a URSS, la ordinele lui Stalin a efectuat nenumărate deportări şi internări în tabere de muncă cumplite. Se presupune că în timpul celor 29 de ani cât a condus Stalin, Uniunea Sovietică, au murit 20 de milioane de oameni ca urmare a regimului represiv instaurat de acesta. De altfel printre afirmaţiile atribuite lui Stalin se numără şi două care exprimă perfect doctrina acestuia şi respectul faţă de umanitate. În primul rând Stalin spune că exterminarea este principala soluţie pentru eliminarea oponenţilor. ”Moartea este soluţia tuturor problemelor. Nu sunt oameni, nu sunt probleme”. Totodată moartea a milioane de oameni era pentru Stalin doar o chestiune de statistică. ”Moartea unui singur om este o tragedie, moartea a milioane doar statistică”.
Politica rasei pure şi moartea a milioane
Un alt dictator odios al istoriei a fost Adolf Hitler. Contemporan cu Stalin, acesta a fost responsabil, la fel ca şi omologul său rus de moartea a milioane de oameni printr-un regim de exterminare bine pus la punct. Adolf Hitler s-a născut în 1889 în Austria lângă Linz. Iniţial pasionat de artă, Hitler a ajuns un soldat decorat pentru curaj în anii Primului Război Mondial, servind în armata germană. După război a dezvoltat o doctrină rasistă şi xenofobă, ”predicată” în mediile muncitoreşti germane confruntate cu sărăcia şi şomajul. Şi asta în condiţiile frustrărilor acumulate de înfrângerea Germaniei în război, de obligativitatea plătirii daunelor de război dar şi a incapacităţii regimului democratic în perioada interbelică de a răspunde nevoilor populaţiei. Hitler îşi găseşte numeroşi adepţi pe care-i convinge de ”adevărurile” doctrinei sale anti-semite. Hitler îi convinge pe adepţii săi, că de fapt evreii sunt vinovaţi de toate relele lumii şi că de fapt nemţii sunt rasa pură menită să le domine pe toate celelalte. Prin intimidare, trupe paramilitare şi discursuri halucinante, Hitler câştigă puterea în anii 30 prin intermediul Partidului Nazist, creaţia sa. Urmează o dictatură nazistă în Germania, cea care va conduce şi la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, purtat în numele ”spaţiului vital” de care avea nevoie naţiunea germană pură. Hitler este considerat vinovat de începerea unuia dintre cele mai ucigătoare războaie din istoria umanităţii, în care şi-au pierdut viaţa milioane de militari şi civili.
Asemeni lui Stalin, Hitler a început cu epurarea rivalilor politici şi a celor pe care-i considera o ruşine pentru naţiunea germană, adică cetăţenii cu probleme psihice, homosexualii, infirmii sau persoanele cu handicap. A dat naştere unui sistem de exterminare cumplit, unicat în istorie, pentru înlăturarea oponenţilor dar mai ales a celor pe care-i considera ”rase inferioare”, tiganii, evreii, slavii. A împânzit Germania dar mai ales ţările ocupate cu puşcării corecţionale şi lagăre de exterminare. A închis milioane de oameni, în special evrei în ghetouri în oraşele ocupate lăsându-i să moară în mizerie şi din cauza bolilor şi a foametei, cel mai renumit fiind ghetoul din Varşovia. Totodată cele mai renumite lagăre de concentrare au fost la Auschwitz, Treblinka şi Belzec. Aici evreii erau aduşi în trenuri de vite, lăsaţi fără bunuri şi apoi puşi să muncească până la moarte. Multe femei, copiii, bătrânii erau gazaţi. Se preconizează că în opt lagăre de exterminare au murit peste 3 milioane de oameni. La toate acestea se adaugă milioane de victime în ghetourile morţii, lagărele de muncă forţată şi execuţii. În plus victime ale regimului nazist au fost şi opozanţii judecaţi sumar şi condamnaţi la prima vedere de Gestapo, poliţia politică nazistă. Regimul nazist este considerat responsabil de una dintre cele mai atroce crime îndreptate împotriva umanităţii.
Liderul care a condamnat 25% din populaţia unei ţări
Adeptul exterminării în masă a opozanţilor a fost şi Pol Pot, un lider cambodgian din anii 70 ai secolului XX. Pol Pot s-a născut în 1925 şi iniţial purta numele de Saloth Sar. A văzut lumina zilei într-o familie numeroasă de ţărani cambodgieni. A urmat studii superioare, obţinând inclusiv o bursă electronică la Paris. A fost atras încă din anii de studii de doctrina marxistă, devenind un comunist convins. Se întoarce acasă în 1953, după ce pică mai multe examene. Aici, în Cambodgia devine primul membru al Cercului Marxist. Devine profesor de franceză până în 1968 când începe rebeliunea contra regimului democrat instaurat după obţinerea independenţei faţă de francezi. Deşi iniţial mişcarea comunist în Cambodgia era neînsemnată, Pol Pot reuşeşte să adune adepţi mai ales din rândul ţărănimii sărăcite. Declaşează aşa numita revoltă a ”khmerilor roşii” şi se transformă într-un lider absolutist. În 1975 în fruntea armatei sale revoluţionare ocupă capitala ţării şi devine stăpânul Cambodgiei. Îşi i-a supranumele de Pol Pot şi dă o nouă constituţie, ţara condusă de el urmând să primească numele de Kampuchea. Imediat a fost instaurată o dictatură comunistă avându-l ca personaj principal pe Pol Pot. Influenţat de dictatura lui Stalin dar şi de doctrina marxistă, Pol Pot a decretat Cambodgia ţară agrară şi a decis ca noul stat comunist să devină autarhic, adică să nu mai importe bunuri.
Pentru a dezvolta o agricultură aşa cum visa Pol Pot şi mai ales pentru a transforma Cambodgia într-o ţară ruralizată, dictatorul decide evacuarea forţată a locuitorilor din marile oraşe şi relocarea lor în zone mărginaşe ale ţării. Evacuarea Phnom Penh-ului, capitala ţării a fost unică în lume prin amploarea cruzimilor şi abuzurilor. De altfel la fel ca şi Stalin, Pol Pot urmărea efectiv exterminarea unei clase sociale, aceea urbană, mai ales a proprietarilor şi antreprenorilor. ”Primul pas al progresului presupune exterminarea unei întregi clase ”, declara în aceea perioadă Pol Pot. De altfel Pol Pot a împărţit populaţia în trei categorii. Privilegiaţii erau cei loiali regimului, aceptaţi erau cei care se supuneau regimului iar în cea de-a trei categorie intrau indezirabilii cei care puteau constitui un pericol pentru dictatura lui Pol Pot. Aceştia din urmă au fost mascaţi fără milă. Au fost ”internaţi” în comuna rurale înfometaţi şi executaţi la cea mai mică greşeală. Unii dintre ai au fost obligaţi să-şi sape gropiile comune înainte de a fi omorâţi. În special erau vizaţi musulmanii, creştinii, persoanele educate sau care au avut contact cu vestul civilizat. Se estimează că în timpul dictaturii impuse de Pol Pot au murit aproximativ 3 milioane de oameni.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Crimă în Cumpăna. Un bărbat cu antecedente penale, poreclit „Vulpea“, şi-a ucis mama de 87 de ani
Se încarcă comentariile...
