Realitate cutremurătoare: cazurile de animale care mănâncă oameni din plăcerea de a ucide. Tigrii, leii şi crocodilii care au înroşit hărţile
0
Se spune că omul este prădătorul suprem. Fiinţa care poate ucide, cu ajutorul invenţiilor sale, orice animal de pe faţa pământului, fiind unul dintre cei mai prolifici şi iresponsabili vânători ai lumii. Cu toate acestea, au fost momente când omul s-a transformat din vânător în vânat, iar fiare sângeroase l-au urmărit şi masacrat, nu neapărat pentru a se hrăni, ci pur şi simplu din plăcerea de a ucide.
Cu ajutorul armelor, omul este vânătorul suprem. De multe ori a ucis prada doar pentru amuzament, fără să se hrănească. Au existat însă incidente, de-a lungul timpului, în care omul a devenit prada preferată, căutată şi cea mai uşor de capturat pentru fiare însetate de sânge. În istoria recentă au fost consemnate întâmplări cu adevăraţi ”mâncători de oameni”, animale care efectiv au ieşit din lanţul trofic din care făceau parte şi s-au concentrat exclusiv pe vânătoarea de oameni.
Pentru oamenii de ştiinţă este încă un mister neelucidat, mărturiile contemporanilor descriind teroarea care a cuprins comunităţi întregi, din cauza fiarelor care pândeau din întuneric. Culmea, unele dintre acestea ucid nu doar pentru a se hrăni, cu doar din plăcerea de a curma vieţi. Trei dintre acestea au devenit adevărat legende, povestite de localnici, cu frica în suflet.
Ucigaşii de la Tsavo şi Njombe
Una dintre cele mai cunoscute şi totodată cu mai multe semne de întrebare este povestea măcelului de la Tsavo, o localitate din Africa. Pe scurt, doi lei au fost consideraţi vinovaţi de ucidere a peste 130 de oameni în decurs de un an. Povestea a început în anul martie 1898, atunci când colonelul John Henry Patterson a ajuns în Kenya pentru a construi, peste râul Tsavo, un pod de cale ferată, parte a liniei ce lega Kenya de Uganda. Patterson a venit însoţit de un număr mare de muncitori din India. Construcţia podului avea loc în plină savană, populată evident cu numeroase animale sălbatice, inclusiv lei. De altfel aşa cum scrie şi Bruce Patterson în cartea sa ”The Lions of Tsavo”, numele locului era predestinat unei nenorociri.
”Puţini dintre cei care lucrau la căile ferate ştiau că numele locului era în sine un avertisment. Tsavo înseamnă ”locul măcelului” în limba locală. Denumirea se referea la faptul că triburile Masai din Kenya obişnuiau să atace triburile mai slabe şi să ucidă prizonieri în acel loc. Dar chiar şi aşa era un semn rău.” De altfel încă din prima zi, de când ajunsese la Tsavo, colonelul Patterson a observat că-i dispăruse un om, un cărăuş. Imediat a fost organizată o echipă de căutare. Corpul cărăuşului a fost găsit mutilat într-un tufiş. În apropiere era plin de schelete umane, membrii dispăruţi ai expediţiilor trecute în această zonă. Patterson nu a putut să găsească fiara vinovată pentru acest măcel. Au urmat şi altele, groaza punând stăpânire peste întreaga tabără. În numai o singură lună au dispărut 17 oameni. La scurt timp, oamenii şi-au dat seama că sunt vânaţi de doi lei, masculi. Aceştia erau fără coamă, o caracteristică a leilor din această regiune. Noaptea însemna teroare şi un măcel extraordinat. Cei doi lei cooperau pentru a ucide cât mai mulţi oameni. Mare parte a muncitorilor au fugit şi au lăsat lucrarea abandonată.
Cei care au fost aduşi în locul lor au trăit în teroare. Până la sfârşitul lunii, cei doi lei, care reuşeau să ocolească garduri, să se strecoare pe sub toate barierele puse şi chiar să intre în barăci au făcut peste 135 de victime. Patterson i-a vânat împreună cu alţi angajaţi. Pe unul l-a răpus pe 9 decembrie 1898. Pe al doilea abia la două săptămâni diferenţă. Patterson le-a luat pieile şi craniile. Cei doi lei au fost împăiaţi şi expuşi la Field Museum, de ştiinţe ale naturii, în Chicago. Testele făcute pe trupurile celor doi lei de la Tsavo au confirmat că dieta acestor animale era constituită în mare parte din carne de om. Practic s-au specializat pe vânătoarea de oameni. Unii specialişti spun că, din cauza înăspririi condiţiilor de mediu, a împuţinării ierbivorelor, leii au trecut la vânătoarea de oameni în timpul nopţii. Animalele şi-au dat seama imediat că oamenii sunt o pradă foarte uşoară şi care poate fi ucisă instantaneu. Totodată şi alte atacuri ale leilor au rămase legendare în istorie.
De exemplu, cei mai prolifici ”măncători de oameni” din Tanzania, în anul 1932, au fost 15 lei. Aceştia operau în zona Njombe şi se presupune că au ucis peste 1.500 de oameni într-un singur an, depăşind, per leu, recordul celor din Tsavo. Aceşti lei din Njombe au declanşat efectiv un val de teroare în regiune. Erau interesanţi mai ales de prada umană. Călătoreau noaptea şi atacau în timpul zilei, pe drumuri, în sate, aproape oriunde. În cele din urmă, a fost organizată o companie de vânători, iar leii au fost ucişi.
Vânătorii de oamenii din Asia
Se consideră că tigrii, în special cei din zona Indiei, sunt cei mai pricepuţi şi dedicaţi ”vânători de oameni” din regnul animal. Sate întregi sunt terorizate de tigri, mai ales dacă acestea se află în apropierea pădurilor sau a surselor de apă. Pentru tigrii, arată specialiştii, oamenii sunt o pradă uşoară. Sunt animale puternice, agile, rapide şi dotate perfect pentru a ucide eficient. De cealaltă parte, în lumea rurală din India, oamenii se pot apăra cel mult cu unelte sau beţe. Mai mult decât atât, tigrii atacă de multe ori noaptea şi profită de satele deschise, cu case mici, fără uşi sau geamuri, sau doar cu obloane şi uşi confecţionate din materiale vegetale sau lemn. Totodată lucrul sătenilor în zonele agricole situate în apropierea vegetaţiei abundente este un pericol constant.
Conform statisticilor în perioada 1800-2009 tigrii bengalezi sunt vinovaţi de uciderea a peste 373.000 de oameni. Mulţi dintre aceşti tigri nu-şi apără teritoriul sau ucid când dau nas în nas cu omul, ci pur şi simplu îi vânează, chiar în sate şi de multe ori în miezul zilei. Unul dintre cei mai cunoscuţi tigrii ”măncători de oameni” din India este tigrul de la Champawat. Mai precis era vorba despre o femelă de tigru bengalez care în decursul a zece ani, din 1890 şi până în 1900, a omorât peste 430 de oameni. Printre aceştia se aflau şi numeroşi copii.
Din cauza terorii la care erau supuşi oameni, aceştia au ajuns iniţial să se baricadeze în case noaptea. Mai apoi când tigrul a devenit atât de îndrăzneţ încât să vină ziua în sate şi să atace oameni, populaţia a început să abandoneze localităţile rurale. Măcelul a fost oprit de un vânător britanic,Jim Corbett, chemat să-i sacpe de trigrul ucigaş. Acesta i-a luat urma după ce a ucis o tânără de 16 ani şi i-a târât trupul în pădure. După ce a ucis tigrul, englezul şi-a dat seama că acesta avea ambii canini de pe parte dreaptă a gurii rupţi. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care tigrul s-a axat pe prada umană. Fără acei dinţi îi era greu să vâneze ierbivorele mari sau animalele mai puternice. În schimb copii, adolescenţi, femeile şi bătrânii erau prăzi mai uşoare.
Alţi tigri cu o reputaţie la fel de infamă au fost cei din zona Chowgarh, India. Era vorba de o pereche de tigri bengalezi, femelă şi mascul, care au ucis aproape 70 de oameni doar într-un singur an. Evenimentele aveau loc tot la începutul secolului XX, iar Jim Corbett, acelaşi vânător britanic specializat în uciderea tigrilor, i-a ucis şi pe aceştia doi. Vânătorul Jim Corbett de altfel a pus şi bazele celui mai vechi parc naţional din India. În mod ironic prin anii 2000, în acest parc şi-ar fi găsit sălaşul un alt tigru ”ucigaş de oameni”. A omorât deja 10 persoane şi nu a fost prins niciodată. Specialiştii spun că tigrii ”mâncători de oameni”, destul de numeroşi de altfel în India, erau fie prădători cu diferite disfuncţionalităţi, ceea ce-i împiedica să vâneze animalele din lanţul lor trofic, fie erau tigrii care şi-au dat seama că este mai uşor să ucidă oamenii decât ierbivorele de talie mare.
Gustav, teroarea din adâncuri
Unul dintre cei mai legendari ”mâncători de oameni” este un crocodil. Trăieşte în râul Ruzizi şi ajunge şi în marele lac Tanganika, în zona Burundi, RD Congo, Zambia şi Tanzania. Heprentologul Patrice Fye l-a poreclit Gustav şi este un crocodil de Nil uriaş. Are în jur de 6 metri lungime şi o greutate de o tonă. De alfel crocodilii de Nil sunt pe locul doi ca mărime în lumea reptilelor. Este considerat vinovat de uciderea a peste 300 de oameni, numai în anul 2010. Gustav este o crocodil bătrân şi se spune că de multe ori ucide doar de plăcere. Localnicii au raportat atacuri în care Gustav a ucis mai mulţi oameni, răsturând o barcă şi sfâşiindu-i pe ocupanţi. Nu a mâncat niciunul. Alteori atacă, mânâncă victima şi dispare luni întregi. Se spune că migrează pe ţărmurile lacului Tanganika şi vânează oameni.
Pe unii îi ucide doar de dragul de a ucide, pe alţii pentru a mânca. Se presupune că are în jur de 60 de ani şi că este deosebit de inteligent. Este un mascul atât de mare şi puternic încât este capabil să ucidă hipopotami adulţi. Se spune că Gustav este plini de cicatrici şi că are inclusiv trei cicatrici de la trei gloanţe încasate. A fost căutat de vânători în repetate rânduri dar a scăpat de fiecare dată. Mai mult decât atât i-a ucis pe o parte dintre aceştia. Specialiştii cred că Gustav a început să mânânce oameni din cauza lipsei agilităţii. Fiind un mascul uriaş, nu este suficient de rapid pentru a prinde zebre, gazele sau alte ierbivore agile. În schimb atacă hipopotami, bivoli şi evident oameni, prada cea mai uşoară. Gustav a fost văzut ultima dată în anul 2015.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
