Leii care se hrănesc cu oameni. Au făcut măcel la finele anilor 1800, într-o tabără instalată în savana africană
0
În savanele toride din zona Kenyei au existat acum 150 de ani prădători care trăiau aproape exclusiv din vânătoarea oamenilor. Este vorba despre leii din Tsavo, animale care s-au obişnuit de secole cu gustul cărnii de om. Numai într-un singur an au făcut peste 130 de victime.
Deşi, datorită inteligenţei sale superioare, se află în fruntea lanţului trofic pe Terra, omul este departe de a fi în siguranţă în natura sălbatică. Din contră, se dovedeşte a fi una dintre cele mai firave creaturi când vine vorba despre confruntarea, fără arme sau orice altă formă de tehnologie,cu marii prădători.
De-a lungul istoriei, omul a devenit prada preferată a unor carnivore de talie mare, fiind vânat cu o sălbăticie înfiorătoare. Unul dintre cele mai cutremurătoare cazuri de animale mâncătoare de oameni a fost înregistrat în Kenya, în savanele din apropierea râului Tsavo. Un grup de lei a făcut un adevărat măcel în rândul muncitorilor care lucrau la calea ferată, iar specialiştii spun că aceste feline mari au un istoric îndelungat în consumul cărnii de om.
Coşmarul colonelului Patterson
Povestea leilor din Tsavo a început în martie 1898. Colonelul englez John Henry Patterson era însărcinat cu supravegherea construirii căii ferate ce lega Kenya de Uganda, la aceea vreme două colonii britanice. Calea ferată trebuia să traverseze râul Tsvao, iar colonelul Patterson a adus un număr mare de muncitori din India, altă colonie britanică, pentru a ridica un pod.
În jurul râului Tsavo a fost construită o tabără de muncă. Nu a fost luat în considerare faptul că şantierul era amplasat pe teritoriul de vânătoare al leilor din savanele de la Tsavo. De altfel şi denumirea râului era un avertisment macabru, Tsavo însemnând, în limba băştinaşilor, ”locul măcelului”. Ceea ce a urmat în anul cât muncitorii au lucrat la calea ferată a fost de-a dreptul oribil.
În fiecare noapte dispăreau muncitori, iar cadavrele lor sfâşiate şi devorate erau găsite prin tufişurile savanei. De altfel, încă din prima zi, lui Patterson îi dispăruse un cărăuş. Corpul acestuia a fost găsit mutilat.
Pe zi ce trecea, măcelul era tot mai cumplit. Într-o singură lună au dispărut 17 muncitori. Într-un an de zile au dispărut peste 130 de muncitori. Toate cadavrele descoperite în savană erau mâncate de animalele sălbatice.
”Puţini dintre cei care lucrau la căile ferate ştiau că numele locului era în sine un avertisment. Tsavo înseamnă ”locul măcelului” în limba locală. Denumirea se referea la faptul că triburile Masai din Kenya obişnuiau să atace triburile mai slabe şi să ucidă prizonieri în acel loc. Dar chiar şi aşa, era un semn rău”, scria Patterson.
La început teroarea a pus stăpânire pe tabără, mai ales că nu se ştia cu exactitate cine-i vânează oameni pe malurile râului Tsavo.
Fiarele ucigaşe
Colonelul Patterson a luat imediat măsuri. A pus pază sporită în tabără şi a început să facă cercetări. Chiar şi aşa oamenii continuau să dispară şi să moară în număr mare. Patterson şi-a dat seama că ucigaşii sunt de fapt leii care trăiau în savana de pe malurile râului.
Era vorba în special de doi lei masculi care efectiv cooperau pentru a ucide cât mai mult. La un moment dat s-a ajuns la concluzia că cei doi lei ucideau efectiv din plăcere, mai mult decât puteau mânca. Muncitorii de la căile ferate s-au dovedit o pradă mai uşor de prins decât antilopele kudu care populau zona.
Victimele erau atacate noaptea, în timpul somnului. Nici nu aveau timp să reacţioneze sau să ceară ajutor. Leii muşcau în zona gâtului paralizându-şi şi ucigându-şi prada aproape pe loc. Oamenii erau traşi apoi afară din tabără şi mâncaţi în savană. Sau în unele cazuri pur şi simplu mutilaţi şi abandonaţi.
Muncitorii care lucrau la calea ferată au furnizat, în felul acesta, hrană pentru o colonie de aproximativ 10-15 lei, deşi cei care ucideau efectiv erau doi masculi, aşa cum am amintit.
În cele din urmă colonelul Patterson le-a identificat sălaşurile, după urme şi mai ales după dârele de sânge lăsate de cadavrele târâte prin savană. Împreună cu câţiva angajaţi a reuşit să-i vâneze. Pe unul l-a împuşcat pe 9 decembrie 1898, iar pe al doilea la două săptămâni diferenţă.
Leii ucigaşi au fost împăiaţi şi expuşi la Field Museum în Chicago. Aparent, teroarea trecuse pe malurile râului Tsavo. Era însă doar o iluzie, leii din zonă au continuat să mănânce carne de om, păstorii de vite din zonă mărturisind că atacurile marilor feline sunt ceva obişnuit în zona Tsavo.
Lei diferiţi, obişnuiţi cu căldura şi carnea de om
Cercetările au arătat că leii din zona Tsavo, Kenya, sunt uşor diferiţi de cei din alte zone. Mai precis, masculii au coama foarte scurtă sau nu au coamă de loc. Totodată sunt mai agili. De vină ar fi căldura mai accentuată. Coamele bogate le-ar fi complicat viaţa masculilor. Trăiesc în grupuri mai mici, iar familia are doar un singur mascul şi 10 femele, spre desosebire de leii din Serengeti, de exemplu, unde sunt doi-trei masculi la 20 de femele. Mai mult decât atât, leii din Tsavo ar fi fost obişnuiţi de secole cu carnea de om şi consideră omul cea mai uşoară şi dezirabilă pradă. Şi asta fiindcă prin zonă treceau caravanele cu sclavi.
”De secole, caravanele cu sclavi ale arabilor treceau pe lângă Tsavo în drumul lor către Mombasa. Rata de deces era ridicată şi datorită ”bolii somnului” provocată de muştele ţeţe. Trupurile sclavilor care mureau erau abandonate în savană. Aşa că leii, le consumau şi au prins gustul cărnii de om”, a precizat Samuel Kasiki, director adjunct la Biodiversity Research and Monitoring Facility din cadrul Kenya Wildlife Service.
De-a lungul timpului, leii din Tsavo au vânat oamenii care treceau prin zonă, cea mai facilă pradă. Cu toate acestea, recordul leilor din Tsavo a fost depăşit de cei din Njombe, Tanzania. În aceea regiune, 15 lei au ucis într-un singur an 1.500 de oameni.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Top 10 bancuri cu canibali. Cum se tratează arsurile stomacale în tribul mâncătorilor de oameni
Se încarcă comentariile...
