De unde a venit cea mai ucigătoare pandemie care a lovit Europa şi care a ucis peste 20 de milioane de oameni
0
Cea mai devastatoare epidemie care a lovit Europa de-a lungul istoriei a fost, cel mai probabil, cea de ciumă. A lovit Europa în secolul al XV-lea şi a dus la moartea a peste 20 de milioane de oameni, adică o treime din populaţia bătrânului continent. Originile ciumei au fost identificate în Asia.
”Moartea Neagră” a rămas în istorie drept cea mai cumplită pandemie care a lovit vreodată lumea. Europa a fost devastată de ”Moartea Neagră”, ucigând o treime din toată populaţia acestui continent, adică peste 20 de milioane de oameni. Medicii nu aveau tratamente pentru ameliorarea sau vindecarea acestei teribile maladii, iar singura scăpare a oamenilor era izolarea totală. Specialiştii spun că ”moartea neagră” a fost, de fapt, o pademie de ciumă bubonică ce a devastat în mai multe valuri Europa, Asia şi părţi din Africa. Responsabil de producerea bolii era un bacil purtat de păduchii care infestau şobolanii negri, omniprezenţi în oraşele medievale insalubre. Cauzele acestui dezastru epidemic au fost studiate intens, la fel şi originile sale.
Moartea a ajuns pe mare, în Europa
Ciuma a ajuns în Europa în luna octombrie a anului 1347, atunci când 12 corăbii comerciale genoveze intrau în rada portului Messina din Sicillia. Veneau din Marea Neagră şi trecuseră prin Constantinopol. Odată ce oamenii de la docuri au urcat pe corăbiile care păreau pustii şi aproape în derivă au făcut o descoperire şocantă. Majoritatea marinarilor de la bord erau morţi, iar cei care supravieţuiseră erau mulţi în agonie, cu trupul acoperit de bube mari şi purulente. Autorităţile din Messina au dispus imediat îndepărtarea şi scufundarea celor 12 nave. Era însă prea târziu, ciuma se instalase deja la Messina. În câteva zile a început să răvăşească oraşul, apoi întreaga Peninsulă Italică. Al doilea focar avea să se deschidă imediat în nordul Italiei, la Genova.
Alte câteva corăbii genoveze au intrat în port aducând cu ele moartea. Erau corăbii cu echipaje venite tot din Marea Neagră. Era vorba despre comercianţi din oraşul genovez Caffa situat pe ţărmurile Mării Negre. Oraşul a fost asediat de tătari. În rândurile armatei tătare a izbucnit ciuma. Înainte de a rupe asediul, cu o armată decimată tătarii au catapultat cadavre ale celor morţi de ciumă în interiorul cetăţii. Imediat, molima a izbucnit şi în rândurile genovezilor de pe malurile Mării Negre. Pentru a scăpa cu viaţă aceştia au fugit către oraşul natal din nordul Italiei, aducând cu ei moartea. Ciuma s-a răspândit cu o viteză uluitoare în toată Europa. Ucidea rapid şi în chinuri pe toţi cei infectaţi, indiferent de sex, vârstă, condiţie fizică, stare de sănătate sau avere. Bogaţii Evului Mediu european au trăit şocul de a vedea că nici măcar averile colosale nu-i pot salva de ciumă. Oamenii mureau pe capete, pe stradă, în palate, în mahala şi pe câmpuri.
Originea controversată a bacilului ucigaş
Moartea Neagră din 1347-1351 a fost doar una dintre valurile de ciumă bubonică ce au lovit Europa până târziu chiar către secolul al XIX-lea, una dintre cele mai cunoscute pentru Ţările Române fiind, de exemplu, ”ciuma lui Caragea” din primele decenii ale secolului al XIX-lea. Cele mai puternice valuri de ciumă bubonică au fost cele care au bântuit bătrânul continent în secolul al XIV-lea, cu acel vârf pandemic din 1347-1351. Specialiştii au încercat să afle de unde a venit această molimă devastatoare. În primul rând, s-a constatat că ea a avut o răspândire globală, lovind diferite continente la anumite intervale de timp. Unii specialişti cred că ciuma bubonică îşi are originile în Asia Centrală, şi ar fi fost pentru prima dată astestată acum 2000 de ani. Conform acestei teorii, epicentrul ar fi fost China vestică, de acolo răspândindu-se către vest prin intermediul caravanelor, pe drumul mătăsii până în Persia, apoi Siria, Egipt şi zonele din Asia Mică şi stepele din nordul Mării Negre.
Studii mai recente arată că, de fapt, bacteria vinovată de producerea bolii ar fi existat şi în Europa în preajma anului 3000 îHr. Alte studii identifică chiar o anumită zonă din care ciuma s-ar fi răspândit în Asia şi Europa. Ar fi vorba de zona stepelor din jurul Mării Caspice. Mai precis conform noilor studii unul dintre ”rezervoarele” epidemiei de ciumă ar fi fost localizat în zona dintre malurile nord-vestice ale Mării Caspice până în sudul Rusiei. Se spune că până şi astăzi există, în această zonă cazuri izolate de ciumă. Cronicile ruseşti, contemporane pandemiei din secolul al XIV-lea spun că zona de propagare a molimei ar fi fost, de fapt, estuarul Donului, acolo unde se varsă în Marea Azov. În orice caz, punctul de plecare al pandemiei ar fi zona stepelor euro-asiatice, aflate sub stăpânirea Hanatului ”Hoardei de Aur”. Pandemia ar fi izbucnit în 1346 şi s-ar fi răspândit pe ţărmurile Mării Negre, întinsă apoi de genovezi în toată Europa. La rândul lor, mongolii au dus-o şi în est către China. De altfel izvoarele contemporane pomenesc de focare de ciumă în deceniul patru al secolului al XIV lea în China, India, Persia, Siria şi Arabia.
Bacilul ucigaş
Specialiştii au identificat totodată bacilul care provoca această boală cumplită. Este vorba despre Yersinia Pestis, un bacil din familia Enterobacteriaceae, care poate infecta atât omul, cât şi animalele. La om are trei forme de manifestare pneumonică, septicemică şi bubonică. Bacilul este purtat de o specie de purici care parazitează rozătoarele, în special şobolanii negri. La vremea izbucnirii, medicii şi oamenii de ştiinţă medievali nu-şi puteau explica apariţia molimei, de aceea a fost mult timp considerată o pedeapsă divină îndreptată împotriva păcatelor omenirii. Abia în secolul al XIX-lea, specialiştii au identificat bacilul care a stat la baza ciumei. Este vorba despre biologul francez Alexander Yersin, iar bacilul a primit numele de Yersinia pestis.
Conform studiilor acestui biolog, bacilul era foarte contagios şi se putea transmite de la o persoană la alta prin aer, prin muşcăturile rozătoarelor şi prin purici infectaţi. Puricii şi rozătoarele erau ceva obişnuit în Europa medievală, iar răspândirea molimei a fost rapidă şi ucigătoare. De altfel, spun numeroşi specialişti, de vină pentru amploarea pandemiei a fost şi igiena precară a oraşelor medievale. Erau înghesuite, cu străzi înguste, densitate foarte mare a populaţiei care facilita propagarea bolii, fără canalizare, fără apă curentă şi pline de şobolani. Totodată, mahalele erau pline de noroaie, iar apa şi excrementele erau aruncate direct de la geam, în stradă. Igiena individuală lăsa de dorit. Mănăstirile la rândul lor au fost focare de infecţie, din cauza densităţii mari în spaţii comune şi înguste. Odată declanşate focarele, oamenii mureau pe capete, fie că erau regi, prinţi, oameni bogaţi sau săraci. Boala se transmitea prin aer, prin muşcăturile puricilor infestaţi sau prin muşcăturile rozătoarelor infestate. Varianta pulmonară era cea mai ucigătoare, ducând la moartea celui infestat în doar 48 de ore. Ciuma bubonică se manifesta cel mai groaznic.
Bolnavii mureau în chinuri în numai 7 zile, cu trupul acoperit de furunculi purulenţi, de culoare neagră. Oamenii erau total depăşiţi de situaţie. Numărul morţilor erau atât de mare, iar molima atât de contagioasă încât panica şi teroarea domneau în toate oraşele. Oamenii mureau singuri, abandonaţi, morţii fiind aruncaţi în gropi comune sau lăsaţi să se descompună în case, pe străzi, pe câmpuri. ”Dezastrul care s-a abătut asupra săracilor, dar şi asupra celor mai înstăriţi din oraşe era o privileşte îngrozitoare. Cei mai mulţi rămâneau în case, fie din cauza sărăciei, fie din speranţa că acasă sunt mai în siguranţă. Cu toate acestea, se îmbolnăveau cu miile. Nemaivând pe nimeni care să le acorde atenţie şi îngrijire, fiind cu totul abandonaţi, aproape toţi mureau. Mulţi sfârşeau pe stradă, şi ziua şi noaptea. Alţii mureau în case, iar vecinii aflau acest lucru după mirosul cumplit al descompunerii. Fiecare colţ al oraşului era plin cu morţi, care erau aruncaţi în gropi comune. Erau căraţi din case şi aruncaţi în faţa uşilor, pe unde se putea, direct pe jos sau pe mese. Erau aduse aşa de multe cadavre la biserici în fiecare zi şi aproape în fiecare oră că nu era destul pământ sfânt pentru a fi înmormântaţi, mai ales că fiecare dorea să-şi înmormânteze ruda, în mormintele de familie, conform tradiţiei. Cimitirele erau pline, aşa că au fost săpate şanţuri, unde erau aruncate şi îngropate cadavrele cu sutele”, mărturisea Boccaccio, contemporan cu pandemia de ciumă. Interesant era faptul că zonele rurale erau cele mai puţin afectate de ciumă, iar cei bogaţi, în disperare de cauză, se retrăgeau la proprietăţile lor de la ţară. Există mai multe variante privind ravagiile făcute de ciumă. Unii spun că au murit 20 de milioane de oameni doar în Europa, alţii arată că ciuma a ucis 60% din populaţia Europei. Nu exista niciun tratament eficient pentru ciumă.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Alţi 117 români au fost repatriaţi din Franţa, Belgia şi Olanda
Aproape 13.000 de angajaţi ai unei mari companii intră de luni în şomaj tehnic, prin rotaţie
Se încarcă comentariile...
