Cum erau executate cele mai cumplite sacrificii umane din istoria lumii. Inime smulse, oameni jupuiţi de vii

Sacrificiile aztece FOTO bbc.com

Unul dintre cele mai sângeroase ritualuri din istoria omenirii era practicat pe teritoriul actual al Mexicului, acum aproximativ 700 de ani. În numele zeilor au fost ucişi sute de mii de oameni, în cadrul unei ceremonii horror, executată cu un sadism greu de crezut.

În toamna anului 1519, conquistadorii spanioli conduşi de Hernan Cortes intrau în Tenochtitlan, capitala imperiului aztec. Cu această ocazie, aveau să vadă, pe lângă frumoasele temple şi edificii mezoamericane, unul dintre cele mai horror ritualuri religioase din istoria omenirii. 

Un ritual căruia i-a căzut victime sute de mii de oameni. Priveliştea descrisă de conquistadori în capitala aztecă era cutremurătoare. O piramidă în vârful căreia, inima era era smulsă din pieptul oamenilor încă vii, iar de o parte şi de alta a uriaşei construcţii se aflau două turnuri de cranii umane. În faţa templelor se afla şi un gard uriaş pe care se aflau atârnate peste 100.000 de cranii umane. 

Iniţial s-a crezut că conquistadorii exagerau, tocmai pentru a-şi justifica ororile de mai târziu şi cucerirea Tenochtitlan-ului, dar cercetările arheologice recente arată că de fapt sacrificiile umane dar şi canibalismul ritualic erau o realitate cruntă a Mesoamericii.  

Imperiul zeilor însetaţi de sânge

Aztecii erau un conglomerat de popoare pre-columbiene care au locuit în zona de astăzi a Mexicului. Erau triburi războinice care trăiau în oraşe-state. La un moment dat acestea au fost unificate, mai ales prin cucerire, în jurul oraşului Tenotchtlan. 

De la mijlocul secolului al XIII lea, populaţiile aztece reuşesc să formeze un imperiu puternic care impunea respect şi teamă în rândul supuşilor, dar şi al inamicilor. Imperiul Aztec s-a prăbuşit în 1521, în vremea lui Montezuma, atunci când a fost cucerit de conquistadorul spaniol Hernan Cortez. Timp de trei secole, aztecii au terorizat însă populaţiile din America Centrală. Şi totul, spun specialiştii se trage de la credinţele lor religioase. 

În centrul panteonului aztec se afla Huitzilopochtli, un zeu al războiului şi al soarelui. Aproape la fel de important era şi Tlaloc, zeul ploii. În concepţia populaţiilor mexica, din secolele XIII-XVI d Hr, Huitzilopochtli, ducea un război permanent cu întunericul. Datorită victoriilor sale, soarele răsărea în fiecare zi. Dacă Huitzilopochtli ar fi pierdut doar o singură luptă cu întunericul, lumea s-ar fi sfârşit. 

Pentru ca acest zeu al războiului să aibă forţa să lupte cu răul, aztecii credeau că are nevoie de sânge şi inimi de om. Tocmai de aceea, aşa cum arată toţi specialiştii în populaţii mezo-americane, sacrificiul uman juca un rol esenţial în viaţa popoarelor mexica. Fiecare popor meso-american practica sacrificii umane pentru zeul războiului. 

Dar şi pentru Tlaloc, ploaia fiind esenţială pentru creşterea porumbului şi supravieţuirea oamenilor. Aztecii au dus însă sacrificiile umane la un alt nivel. Pentru zeul războiului şi al ploii mureau şi câte 250.000 de oameni anual. Se presupune că aztecii purtau războaie nu atât pentru a-şi extinde teritoriul cât pentru a face rost de victime pentru ritualurile lor sângeroase, dedicate zeilor. 

Mai ales că erau convinşi că fără vărsare de sânge, lumea ar putea dispărea într-un soi de apocalipsă întunecată. De altfel, aveau şi trupe de elită, specializate în prinderea, şi nu uciderea adversarilor, tocmai pentru a fi sacrificaţi. Între popoarele mezo-americane se purtau astfel de războaie, având ca ţel capturarea a cât mai mulţi inamici. 

„Piepturile erau deschise, iar picioarele şi mâinile tăiate”

Bernal Diaz, unul dintre oamenii care l-au însoţit pe Cortez în 1519, în capitala Tenotchtitlan, a asistat la sacrificiile umane dedicate zeului războiului. Până şi conquistadorii obişnuiţi cu tot soiul de atrocităţi au fost cutremuraţi de soarta victimelor. Ritualul sângeros avea loc în vârful unei piramide din centrul capitalei aztece. 

Piramida avea vârful plat, sub forma unui platou pe care se aflau templele lui Huitzilopochtli şi Tlaloc. Între cele două temple se afla un altar de piatră. Aici, cel care urma să fie sacrificat era adus şi ucis. Totul se petrecea cu un rost. Erau ucişi în general prizonieri de război sau oameni capturaţi în acest scop.  

„Pe acest altare erau idoli cu trupuri schimonosite, şi în fiecare noapte câte cinci indieni erau sacrificaţi în faţa acestora. Piepturile erau deschise, iar picioarele şi mâinile erau tăiate. Pereţii erau plini de sânge”, scria Bernal Diaz. 

Preoţii, foloseau cuţite din obsidian, foarte ascuţite. Câţiva războinici ţineau prizonierul de mâini şi de picioare, în timp ce preotul îi desfăcea pieptul cu acel cuţit din piatră. Inima îi era smulsă victimei, în timp ce încă era în viaţă. Trupul era apoi aruncat pe treptele piramidei şi lăsat să se rostogolească până la baza acesteia. 

Conquistadorii spuneau că în fiecare noapte erau sacrificaţi măcar câte 5 oameni, iar cu ocazia unei sărbători, mărturiseau că au omorât peste 100.000 de prizonieri. Evident cifrele au fost mult exagerate.

Existau însă şi cei care se sacrificau de bună voie zeilor. Să moară pentru ca lumea să supravieţuiască în luptele dintre zei şi întuneric era o onoare. Voluntarii se bucurau, de altfel, de cele mai înalte onoruri înainte de a fi ucişi. Pentru festivalul dedicat zeului Xipe Totec, victima era pregătită cu 12 luni înainte. 

Trebuia să fie neapărat un tânăr dintr-o familie nobilă, cu trăsături frumoase. Timp de 40 de zile umbla îmbrăcat cu pene roşii şi bijuterii de aur. Era onorat ca un zeu. În ziua festivalului era însă ucis pe altar, alături de opt dintre însoţitorii săi. Erau jupuiţi de vii, iar pieile lor era purtate de alţi tineri, timp de 20 de zile. 

Turnurile de cranii

Mult timp s-a crezut că relatările conquistadorilor, cu sacrificiile umane şi turnuri din cranii umane sunt simple poveşti, cu ajutorul cărora încercau să justifice măcelurile îndreptate împotriva aztecilor şi distrugerea capitalei Tenocthtlitlan. 

Cercetările arheologice au demonstrat însă faptul că sacrificiile umane erau o realitate cruntă în lumea aztecă. Inclusiv turnurile din cranii. Arheologii de la Institutul Naţional de Antropologie şi Istorie din Mexic, confirmă sacrificiile umane masive dar şi multe dintre ororile descrise de conquistadori. 

Începând cu anul 2015, au descoperit rămăşiţele unui gard cu cranii dar şi unul dintre turnurile de cranii menţionate. Sunt mii de cranii găsite, într-o industrie a sacrificiului ce nu are precedent în nicio altă cultură a lumii. Propriu-zis, acele garduri cu cranii se numeau tzompantli şi presupuneau o operaţiune minuţioasă din partea preoţilor azteci.

După ce victima era ucisă, era decapitată cu mare grijă. Cu ajutorul cuţitelor de piatră, la fel de ascuţite ca un bisturiu, erau îndepărtate pielea şi muşchii de pe craniul celui sacrificat. Apoi era făcute, prin perforare două găuri în părţile laterale ale craniului. 

Capul era pus pe un par, aflat la orizontală în cadrul unei structuri asemănătoare unui gard uriaş, plin cu cranii. Conquistadorii spuneau că au văzut în faţa templului Mayor, adică în faţa piramidei din Tenotchitlan, un tzompantli uriaş cu peste 1.300 de capete. 

Acesta avea şi rolul de a intimida adversarii şi de a arăta forţa uriaşă a imperiului aztec oricui vizita capitala. Un tzompantli avea aproximativ 36 de metri lăţime şi 5 metri înălţime spun specialiştii. Totodată de o parte şi de alta a marii piramide se aflau şi două turnuri uriaşe cu cranii. În urma săpăturilor arheologice dar şi a cercetărilor se bănuieşte că uneori, cu ocazia marilor festivaluri, erau sacrificaţi şi câte 250.000 de oameni, în decursul a 12 luni. 

Vă recomandăm să citiţi şi:

Carnaje ritualice în Europa. Cum făceau sacrificii misterioşii druizi în urmă cu peste 2.000 de ani: oameni arşi de vii, munţi de cadavre eviscerate, decapitări

Meşterul Manole - secretul legendei. Sacrificiul uman, ritualul cumplit care a supravieţuit în ţările române până în plină eră creştină