Cine au fost cu adevărat strămoşii romanilor. Erau păstori care credeau în „Cerul Tată“ şi foloseau svastici
0
Roma, oraşul din centrul celui mai mare imperiu al lumii antice, a fost ridicat de o confederaţie de triburi în mare parte italice. În rândurile acestora s-au remarcat cele ale latinilor, păstori şi agricultori veniţi în cadrul unei mari migraţii acum trei milenii.
Roma a fost capitala celui mai strălucit imperiu al lumii antice. Romanii, cei care au întemeiat acest uriaş imperiu, întins din nordul Insulelor Britanice şi până în văile Eufratului, au influenţat decisiv, din punct de vedere cultural, social, militar şi ştiinţific întreaga istorie a Europei. La originea acestor întemeietori ai Romei, au stat vechi triburi, în special din neamurile italice, latinii remarcându-se în mod deosebit.
Triburi din patria indo-europenilor
Specialiştii arată că cei care au întemeiat Roma fac parte în special din triburile italicilor. Aceste triburi sunt neamuri indo-europene, care, aşa cum precizează majoritatatea specialiştilor, au originat în zona Caucazului şi în perioada 4000-1000 îHr au migrat masiv, aşa cum arată ipoteza kurganelor, către vestul şi centrul Europei. Este aşa-numita mişcare a civilizaţiei kurganelor. Indo-europenii, în migraţia lor, îşi îngropau morţii sub tumuli mari de pământ. Italicii au migrat cel mai probabil în Peninsula Italică, în epoca târzie a bronzului, adică în jurul anului 1200 îHr. Erau purtători au unei limbi indo-europene şi erau ca şi creaţie, material şi spiritual, incluşi în cultura Proto-Villanova, care a apărut în Peninsula Italică în prima jumătate a secolului XII îHR.
Numeroasele triburi italice, purtătoare ale unei culturi a fierului, erau divizate în câteva ramuri sau uniuni de triburi mai importante, unite de tradiţii şi dialect comun. ”El se împarte în cele două triburi ale latinilor pe de o parte, iar pe de alta în tribul umbrilor şi a neamurilor înrudite din sud, marsii şi samniţii”, preciza Theodor Mommsen în ”Istoria romană”. Noile triburi ale italicilor au împins mare parte din populaţiile autohtone, inclusive pe cei numiţi iapigi, către extremitatea sudică a Peninsulei Italice. Totodată, în Peninsula Italică se mai aflau şi etruscii, o populaţie originară din Asia Mică, fără trăsături indo-europene, dar suficientă de puternică militar şi cultural pentru a rezista valurilor de nou-veniţi.
Latinii au fost cea mai importantă uniune de triburi, în cadrul populaţiilor italice, fiind rivalizaţi din punct de vedere militar doar de samniţi. Latinii s-au aşezat în zona Lazio, pe coasta Tireniană, până în apropierea Calabriei. Dintre aceştia, Latinii şi Falisci s-au aşezat în Lazio, oenotriani în Calabria, Ausones, Aurunci şi Opici în Campania. Erau purtători ai unei culturi numite Cultura Latială, subdiviziune a culturii Proto-Villanoviene. Arheologul danez Kristian Kristiansen a asociat cultura proto-Villanova, a latinilor, cu Velatrice-Baiedorf din Moravia şi Austria, sugerând că acolo s-au cristalizat triburile latinilor, migrând mai apoi către centrul Italiei de astăzi. Latinii vorbeau limba latină, o limbă indo-europeană, şlefuită în Europa Centrală.
Păstori transhumanţi care-şi ardeau morţii şi desenau svastici
Specialiştii arată că triburile latinilor erau la origine păstori transhumanţi, dar care la nevoie se puteau transforma în războinici eficienţi, mai ales că stăpâneau prelucrarea fierului, fapt care le dădea un avantaj enorm faţă de populaţiile eneolitice sau de cele care încă foloseau bronzul. Latinii au ajuns în câmpia Latium probabil în jurul anului 1000 îHr, cu turmele de oi. Deşi era o zonă mlăştinoasă, păstorii latini au preferat dealurile din Latium, forme geografice pe care puteau ridica aşezări întărite. Astfel au fost ridicate aşezări pe dealurile Alban, un platou de 20 de kilometri în zona de sud-est a Romei actuale, mărginit de un lac, lacul Nemorensis, o importantă sursă de apă. Totodată cele şapte coline celebre, pe care va fi fondată Roma în secolul al VIII lea î Hr, au fost ocupate de aceste triburi de păstori.
Aşa cum am precizat, latinii erau triburi de păstori care au început să practice pe scară largă şi agricultura odată cu sedentarizarea masivă pe dealurile Albane şi colinele din Latium. Locuiau în corturi simple pastorale şi îşi protejau turmele şi aşezarea cu valuri de pământ şi în mod ocazional palisade. Obişnuiau să-şi incinereze morţii şi să le depună cenuşa în mici corturi făcute din lut, asemenea celor în care trăiau. Cel mai faimos exemplar este cel numit ”Casa Romuli”, adică ”cortul lui Romulus”, găsit pe colina Palatină. Totodată, ca şi caracteristici ale societăţii latine de la începuturi, demn de precizat este faptul că aceştia practicau căsătoriile exogame, iar autoritatea bărbatului era indiscutabilă în cadrul cuplului. De altfel moştenitorul era pe linie paternă. Era un obicei care avea să fie perpetuat în societatea romană, în special cea republicană, unde pater familias avea drept de viaţă şi de moartea asupra tuturor membrilor familiei.
Latinii credeau în zei. Cel mai important era ”Cerul tată”, din care mai apoi a derivat Jupiter. Triburile latinilor venerau de asemeneau un zeu al fulgerelor şi al tunetelor, dar şi zeităţi ale focului. În general focul juca un rol esenţial în viaţa religioasă şi socială a latinilor, perpetuat mai apoi cu valoare simbolică în cultura şi spiritualitatea romană. Vatra focului, amplasată în mijlocul gospodăriei, în acea colibă de pastor latin, avea o funcţie socială şi magică aparte pentru latini. Mai târziu, romanii aveau templul zeiţei Vesta, în care era întreţinut un foc mereu aprins. Ca parte a ritualurilor religioase, era şi sacrificiul calului. Era un ritual prin care latinii păstrau aminitirea vieţii anterioare de nomazi ai stepelor pe care le-au traversat către centrul continentului.
Practic, la consacrarea unui rege, un cal era sacrificat. Acest ritual a fost continuat şi de romani, care în luna octombrie a fiecărui an ţineau curse de care. Calul din partea dreaptă a echipajului victorios era sacrificat în onoarea zeului Marte. Capul îi era tăiat şi disputat de două echipe. Demn de aminitit este faptul că svastica juca un rol important în simbolistica triburilor latine. De altfel, svastica era un simbol obişnuit la indo-europeni. Cel mai probabil pentru latini era un simbol al soarelui, al cerului asociat cu zeul lor suprem ”Cerul Tată”.
Întemeietorii ”centrului lumii”
Latinii au fost puternic influenţaţi de vecinii lor etrusci. Aceştia din urmă erau mult mai evoluaţi din punct de vedere cultural şi politic. Mai mult decât atât, se spune că Roma însăşi a fost fondată de o elită etruscă. Primii regi ai Romei ar fi fost etrusci, iar republica de mai târziu o creaţie a latinilor din Roma, cei care i-au alungat pe monarhi. De la etrusci romani au învăţat urbanizarea, fondând în zona Alba Longa şi primele oraşe state. Toată infrastructura urbană a fost preluată de romani de la etrusci. La fel şi felul de organizare al primelor armate romane, evident, nu cel consacrat în istorie, o creaţie autentică a Romei. Până şi toga, dar şi alte obiecte vestimentare, au fost preluate de la civilizaţii etrusci, inclusiv tradiţia băilor şi a igienei. Sunt istorici care arată că Roma a fost fondată de trei triburi. Mai precis, este vorba despre Ramnes sau Ramnii, un trib etrusc care a fondat pe colinele din Latium un avanpost. Etruscilor din neamul Ramnes s-au alăturat în timp neamul Tities, adică sabini şi Luceres, format din latini.
Etruscii din neamul Ramnes ar fi condus această confederaţie de trei triburi şi implicit cetatea care s-a ridicat pe cele şapte coline. Regii etrusci au fost alungaţi de neamurile sabinilor şi latinilor. Alţi specialişti spun că latinii şi sabinii au fost întemeietorii Romei, Ramnes fiind de fapt numele unui trib al latinilor. ”Faptul că ramnii aparţin familiei latine nu se poate pune la îndoială, fiindcă ei au conferit numele lor noii comunităţi romane şi în consecinţă trebuie să fi influenţat în mod esenţial naţionalitatea populaţiei unite. Tot ce se poate afirma despre originea lucerilor este că nimic nu ne împiedică să-i considerăm ca şi pe ramni, o populaţie latină.
A doua dintre aceste populaţii este recunoscută unanim ca fiind originară din Sabinia; concluzia îşi găseşte confirmarea într-o tradiţie păstrată în interiorul confreriei titiilor, conform căreia aceasta a fost întemeiată cu ocazia intrării titiilor în comunitate, pentru păstrarea ritualului sabin particular”, preciza Theodor Mommsen. Cert este însă că etruscii au influenţat decisiv cultura şi civilizaţia triburilor latine.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
