Cine a fost Prinţul Roşu - povestea boierului ajuns socialist până-n măduva oaselor. A fost impresionat de Lenin, dar dezamăgit de comunismul românesc

0
0

În perioada interbelică, boierul Scarlat Callimachi, poreclit „Prinţul Roşu“, a îmbrăţişat doctrina socialistă, în ciuda păturii sociale din care făcea parte. A devenit luptător antifascist şi, mai apoi, un simbol ideologic al regimului comunist din România. Cu toate acestea, boierul, care a murit în 1975, nu şi-a regăsit crezul în sistemul comunist implementat în Epoca de Aur.

În februarie 1933, la Atelierele CFR Griviţa din Bucureşti izbucneau o grevă şi o revoltă ale muncitorilor feroviari sătui de condiţiile grele în care lucrau şi nemulţumiţi de lefurile mici. 

Răzmeriţa muncitorească a fost înăbuşită în sânge de jandarmi, fiind ucişi şapte lucrători feroviari, iar majoritatea participanţilor la grevă au fost arestaţi. 

Cu toate acestea, muncitorii feroviari au fost apăraţi în instanţă de avocaţi aduşi de la Paris, plătiţi cu bani grei, care au reuşit să-i salveze pe mulţi de la detenţie. 

Cel care i-a angajat pe avocaţii francezi a fost, culmea, un boier – Scarlat Callimachi. Era un personaj atipic al lumii interbelice, un boier socialist, originar din judeţul Botoşani, un mare moşier care fraterniza cu muncitorii, cu ţăranii şi cu meseriaşii. 

Personaj exotic

Scarlat Callimachi i-a şocat pe contemporani, îmbrăţişând doctrina claselor de jos, fiind solidar cu socialiştii sovietici, visând la echitate socială şi luptând împotriva fascismului, de multe ori, cu preţul propriei libertăţi. Din acest motiv, Scarlat Callimachi, botoşăneanul din „os domnesc“, dar socialist sadea, a fost poreclit în epocă „Prinţul Roşu“. 

„Era un personaj exotic în perioada interbelică. Provenea dintr-o familie de boieri, iar el era socialist. Credea cu tărie în aceste principii, dar, ca mulţi socialişti interbelici, nu şi-a putut imagina ce va aduce comunismul în România. Toată viaţa a urmat aceeaşi linie, a avut aproape aceleaşi convingeri. A militat pentru bunăstarea muncitorilor, ţăranilor, meseriaşilor, calfelor şi, în general, a claselor de jos. Totodată, era un înverşunat antifascist“, susţine Traian Apetrei (60 de ani), fost jurnalist la „Clopotul“, ziar fondat de Scarlat Callimachi, şi care l-a cunoscut personal pe „Prinţul Roşu“.

A făcut dreptul la Paris

Tânărul socialist de viţă nobilă Scarlat Callimachi provenea din vechea familie românească a boierilor Callimachi, numită la origine Călmaşu şi apoi grecizată în epoca fanariotă. 

„Familia Callimachi avea întinse domenii în actualul judeţ Botoşani, chiar şi un conac în localitatea Stânceşti. A fost una dintre cele mai importante familii princiare din Moldova, oferind acestui principat patru domnitori, pe Ioan Teo-dor Callimachi (1758-1761), Grigore Callimachi (1761-1764, 1767-1769), Alexandru Callimachi (1795-1799) şi pe Scarlat Callimachi, un străbun al „Prinţului Roşu“ (august-octombrie 1806, 1807-1810, 1812-1819). În această familie a fost şi un mitropolit, Gavriil Callimachi, mitropolit al Salonicului şi al Moldovei (1760-1786)“, precizează istoricul botoşănean Gheorghe Median.

image

Scarlat Callimachi în anii tinereţii FOTO arhivă personală familia Callimachi 

„Prinţul Roşu“ s-a născut la 20 septembrie 1896, în Bucureşti, şi a fost educat ca un tânăr boier. A urmat, la fel ca toţi tinerii de obârşie nobilă, facultatea la Paris, unde a absolvit Dreptul. A fost înrolat şi a participat la Primul Război Mondial în trupele de cavalerie, mai ales că exista în familie o tradiţie hipică. 

Mai precis, a servit în Regimentul 10 de Roşiori, participând în luptele de la Oituz. Nu s-a împăcat nici cu milităria, nici nu şi-a dorit o carieră de avocat. „A manifestat aptitudini literare de mic. Şi-a dorit mult să scrie. A început din tinereţe să manifeste o pasiune pentru literatură şi, mai ales, pentru gazetărie“, precizează Median. 

Moşia Callimachi, singura nedevastată la 1907

Convertirea fiului de boier educat la Paris, ofiţer de cavalerie, cu o avere colosală şi relaţii pe măsură, în luptător antifascist, gazetar socialist şi „amic“ al comunismului pare un lucru greu de înţeles. Însă istoricii spun că, de fapt, nu a fost o conversie miraculoasă.

„Familia lui a avut mai demult porniri sociale, să zicem aşa. Erau genul de boieri care se preocupau de soarta ţăranului. Erau moşieri care încercau să-i cunoască pe oameni şi să le înţeleagă nevoile. Nu au plecat pur şi simplu la Paris, deşi aveau posibilitatea, şi n-au lăsat moşiile pe mâna unor arendaşi care să scoată profit, obijduind ţăranii“, precizează Traian Apetrei.

La 1907, moşia familiei Callimachi de la Stânceşti a rămas singura nedistrusă de ţăranii revoltaţi. A fost apărată chiar de ţăranii de pe domeniu, tocmai pentru că familia Callimachi era apropiată de aceşti pălmaşi. 

„Poate că de aceea, prin spiritul liberal al familiei şi fără acel conservatorism specific boieresc, dar şi din apropierea lui Scarlat de ţărani şi de adevăratele lor nevoi şi probleme, s-a născut această latură socialistă. A dezvoltat pe parcurs un crez din îmbunătăţirea vieţii oropsiţilor, fie că erau muncitori, fie că erau ţărani“, adaugă Traian Apetrei. 

Lenin l-a convins să devină comunist

Deşi cu idei socialiste încă din perioada facultăţii, prelua-te probabil şi de la socialiş-

tii francezi, crezul politic al lui Scarlat Callimachi s-a cristalizat odată cu începerea activităţii de gazetar. Practic, „Prinţul Roşu“ a luat naştere odată cu munca de reporter şi de redactor. 

„A început să colaboreze ca gazetar la «Facla» şi la «Chemarea». Erau publicaţii ale lui Nicolae Dumitru Cocea, un ziarist de factură socialistă, care a avut în repetate rânduri probleme cu autorităţile din cauza articolelor sale antimonarhice şi socialiste. Cu siguranţă, în perioada în care a lucrat cu N.D. Cocea, Scarlat Callimachi şi-a ales cu desăvârşire drumul“, explică istoricul Gheorghe Median. 

Propriu-zis, Scarlat Callimachi aderase, la fel ca şi Nicolae Cocea, la socialismul de factură franceză, întâlnit în anii studenţiei. Alexandrina Rodica Callimachi (76 de ani), soţia lui Dimitrie Callimachi, fiul „Prinţului Roşu“, spune că a aflat de la socrul său că această convertire se datorează şi carismei lui Lenin. 

„În timpul războiului a fost în Rusia. Acolo, l-a auzit pe Lenin ţinând un discurs maselor. Lenin vorbea despre echitate, despre dreptate pentru muncitori şi pentru oropsiţii sorţii şi tot felul de sloganuri socialiste. Socrul meu a fost foarte impresionat. Spunea chiar că acel discurs l-a convins“, povesteşte Alexandrina Callimachi. 

Puşcărie, procese şi ameninţări cu moartea

În ciuda paradoxului pe care-l reprezenta, Scarlat Callimachi nu a fost marginalizat nici de familie, nici de clasa socială din care provenea şi nici de societate, în general. „A fost privit cu deferenţă în societate, tocmai fiindcă se dedica ideilor în care credea. A dus lucrurile până la capăt“, precizează istoricul Gheorghe Median. 

Practicant al socialismului, „Prinţul Roşu“, după colaborarea la ziarele lui Cocea, a deschis mai multe ziare cu tentă socialistă. În 1924 era redactor-şef la revista „Punct“ şi colabora, în acelaşi timp, cu cele mai importante cotidiene din perioada interbelică: „Adevărul“ şi „Dimineaţa“. Apoi, s-a întors pe meleagurile natale ale familiei sale şi a înfiinţat în nordul Moldovei, la Botoşani, mai multe publicaţii. 

image

Ziarul ”Punct”, publicaţie la care colabora Scarlat Callimachi şi unde îţi publica manifestele antifasciste FOTO arhiva personală familia Callimachi

Este vorba, în primul rând, de „Clopotul“ – în 1933, publicaţie socialistă de extremă, şi „Glasul nostru“ o publicaţie dedicată proletariatului. Închis periodic de autorităţi, „Clopotul“, ziarul de suflet al „Prinţului Roşu“, a fost redeschis cu încăpăţânare de proprietar şi a cunoscut şapte variante. 

„Scarlat Callimachi avea un talent literar şi jurnalistic aparte. Deşi era socialist, avea colaborări la mai multe ziare din ţară. A fost închis de nenumărate ori, i-au fost deschise procese, a fost ameninţat cu moartea. Culmea, nu a cedat. El, ca fiu de boier, văzuse în socialism, în instaurarea echităţii, un fel de misiune aparte. Nu practica un socialism de paradă, să zicem“, spune Traian Apetrei, fost ziarist de la „Clopotul“.

Antifascist înfocat

Istoricii arată că „Prinţul Roşu“ nu s-a oprit doar la răspândirea socialismului şi la susţinerea „Internaţionalei comuniste“ prin cuvântul scris. Ca socialist activ, acesta a participat la înfiinţarea unor asociaţii, considerate subversive de Siguranţa Statului din perioada interbelică. Purta corespondenţă cu sovieticii şi cu grupări socialist-comuniste din toată Europa. Anii ’30 au fost apogeul luptei socialiste şi antifasciste a „Prinţului Roşu“.

„Scarlat Callimachi era, în primul rând, antifascist. El încerca să semnaleze, în tot ceea ce făcea, dar mai ales prin munca lui de ziarist, pericolul care venea din partea fascismului şi a nazismului german. În 1935, a participat la fundamentarea «Frontului Plugarilor» şi cu un an înainte, în 1934, a înfiinţat asociaţia «Amicii URSS»“, precizează Gheorghe Median.

image

 Alexandrina Callimachi,nora lui Scarlat Callimachi FOTO Cristina Răduţă 

De altfel, şi-a exprimat public apartenenţa şi a devenit membru al Internaţionalei Comuniste în 1930. Lupta sa antifascistă s-a materializat şi prin înfiinţarea „Comitetului Naţional Antifascist din România“, în 1934, şi apoi a plecat în Franţa, pentru a lua legătura cu socialiştii de acolo. La Paris, între anii 1937 şi 1939, a făcut parte din „Comitetul mondial împotriva războiului şi a fascismului“, întemeiat de Henri Barbusse şi Paul Vaillant-Cou-turier, doi cunoscuţi socialişti francezi. 

Scarlat Callimachi sfida orice convenţie socială. Era boier cu numele şi cu averea pe care o deţinea. Era un „blasfemator“ al clasei sociale din care făcea parte. Bătea cârciumile muncitoreşti, unde îi plăcea să petreacă, uneori, timpul cu cei pentru care milita şi, mai mult decât atât, s-a căsătorit cu o actriţă, strigător la cer în anii interbelici pentru un bărbat din categoria sa socială. „S-a căsătorit cu Dida Solomon, o actriţă de origine evreiască. Era o sfidare pentru acele vremuri“, precizează Traian Apetrei.

„Căderea Babilonului”

Activitatea sa jurnalistică comunistă şi antifascistă şi atitudinea antiguvernamentală şi antisistem i-au adus şi două condamnări la închisoare. În 1933, în ziarul „Clopotul“ apărea pamfletul „Chemarea Babilonului“. Era un articol virulent la adresa societăţii interbelice, prevestindu-i sfârşitul. Autorul articolului era, bineînţeles, „Prinţul Roşu“.  

„Căderea Babilonului a fost un adevărat manifest socialist, prin care autorul prorocea căderea, asemenea Babilonului antic, a societăţii capitaliste interbelice. A fost condamnat pentru acest articol în 1934 de Tribunalul Botoşani, fiind achitat după un an de detenţie, în 1935, de Curtea de Apel din Iaşi“, precizează istoricul Gheorghe Median. 

A urmat o nouă condamnare după ce s-a întors din Franţa, în 1939. A fost închis de această dată în lagărele de la Miercurea Ciuc şi de la Caracal. „Deşi avea relaţii suficiente, ca resurse financiare şi s-ar fi putut salva, Scarlat Callimachi a preferat să facă detenţie. A stat un an, apoi s-a ales cu domiciliu forţat la Bucureşti“, adaugă istoricul botoşănean.  

Epoca de Aur „a fost un fleac“

După 1945, Scarlat Callimachi a văzut cu ochii lui înfăptuindu-se revoluţia socialistă la care visase. Fără să crâcnească, a lăsat noua ordine să-i ia toate moşiile, dorind să demonstreze că este un socialist adevărat şi că le donează celor mulţi. A fost însă dezamăgit, spun cei care l-au cunoscut. Nu era socialismul la care visase şi pentru care militase. 

„Comunismul l-a dezamăgit profund. Nu era acea echitate pentru care luptase. Săracii erau tot săraci, iar oportuniştii şi oamenii noului regim se îmbogăţeau şi se comportau ca aceia de dinainte. 

Tocmai de aceea, a preferat să se retragă. Nu a dorit demnităţi, deşi era bine văzut. Era unul dintre socialiştii care au făcut închisoare pentru aceste principii şi care le-au răspândit în perioada interbelică“, spune nora acestuia, Alexandrina Callimachi. 

Nu a fost membru al PCR

Pentru comuniştii din România, Scarlat Callimachi a fost, însă, un simbol al ideologiei comuniste. Era prinţul care s-a lepădat de obiceiurile „nesănătoase“ ale clasei sale şi a îmbrăţişat comunismul ca pe o revelaţie. 

„Nu era comunist din convingere. El continua să scrie editoriale, dar de factură socialistă. Ele se pliau pe noul mesaj al Epocii de Aur, tocmai de aceea, a şi fost lăsat în pace. Era justificarea noului regim. Reprezenta simbolul victoriei ideologice asupra clasei burghezo-moşiereşti. Pe deasupra, era un om foarte talentat, scria bine şi transmitea mesaje socialiste“, spune Traian Apetrei.

image

Scarlat Callimachi s-a declarat nemulţumit de modul în care a fost înfăptuita ”revoluţia socialistă” în România

Totodată, nora acestuia, Alexandrina Callimachi, îşi mai aminteşte că „Prinţul Roşu“ era scârbit de evoluţia pe care o avea România comunistă. „Nici măcar nu a fost membru de partid. Nu a fost membru al PCR. Ţin minte că a venit un ziarist, prin 1973, şi l-a întrebat: «Tovarăşul Callimachi, cum a fost marea revoluţie comunistă aici, în România?». La care, socrul meu a răspuns: «Ei, a fost un fleac!»“, rememorează Alexandrina Callimachi. 

Trecut pe linie moartă

Cu toate acestea, a fost menţinut ca un simbol ideologic. Deşi i-au fost confiscate moşiile, avea beneficii materiale. A fost trecut pe linie moartă, tocmai pentru a nu apuca să-şi exprime dezamăgirea faţă de comunism. A fost numit director al „Muzeului româno-rus“. A îndeplinit această funcţie timp de 17 ani. Şi, bineînţeles, a condus ziarul „Clopotul“ de la Botoşani. 

A scris şi două cărţi, apărute însă postum, poate şi datorită mesajului. „A scris «La răscruce de vremuri» şi «Republica TuTu». Tocmai în aceasta din urmă îşi exprimă dezamăgirea faţă de regimul comunist român. Sunt foarte bune, fiindcă avea talent literar“, spune Alexandrina Callimachi. 

„Prinţul Roşu“ a avut un singur fiu, pe Dimitrie Callimachi. 

Acesta a îmbrăţişat tot cariera de ziarist. Nu politic, la fel ca tatăl său, ci ziarist sportiv. Culmea, învăţând din experienţa sa, l-a încurajat să aleagă acest domeniu în gazetărie, departe de politică. Scarlat Callimachi, boierul socialist, excentricul „Prinţ Roşu“ al perioadei interbelice, s-a stins din viaţă, la 78 de ani, în 1975, la Bucureşti. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

   Lista ruşinii: marii scriitori ai literaturii române care au devenit comunişti pentru funcţii şi foloase materiale. Sadoveanu şi Arghezi au fost prietenii „tovarăşilor“

Amintirile înfiorătoare din noaptea Înviere ale unui deţinut politic, închis în beciurile comuniste: „Dumnezeu mă trimisese acolo, sub formă de pedeapsă“

Botoşani


Ultimele știri
Cele mai citite