Biografia mai puţin cunoscută a unui criminal de război. Unul dintre cei mai importanţi lideri nazişti era inhibat de femei, dar pasionat de grădinărit
0Heinrich Himmler a fost unul dintre cei mai puternici lideri nazişti. A fost o adevărată eminenţă cenuşie a extremismului german din cel de-al doilea război mondial, fiind fondatorul lagărelor de exterminare dar şi şeful trupelor fanatice ale nazismului - SS, dar şi al cumplitului Gestapo. Acest criminal de război a avut însă pasiuni şi preocupări la care puţini s-ar fi aşteptat.
Heinrich Himmler a fost unul dintre cei mai importanţi lideri ai Germaniei Naziste. Declarat criminal de război, după 1945, Himmler a fost unul dintre cele cele mai odioase personaje ale celui de-al doilea război mondial. Himmler a fost cel care a inventat şi care după aceea a coordonat maşina morţii, în lagărele de exterminare, fiind unul dintre principalii vinovaţi pentru uciderea a milioane de oameni.
Totodată liderul nazist a fost comandant al SS, trupele fanatice ale celui de-al treilea Reich dar în acelaşi timp şi responsabil cu Gestapo, poliţia politică a regimului nazist, responsabilă la rândul ei de terorizarea populaţiei şi uciderea a sute de mii de oameni. Acest personaj care a şocat prin cruzime şi fanatism avea preocupări încă din tinereţe la care nimeni nu s-ar fi aşteptat. Evident avea şi secrete pe care nimeni nu şi-ar fi dorit să le afle.
Un puşti bavarez cu o educaţie rigidă, detestat de colegi şi marginalizat
Heinrich Luitpold Himmler s-a născut pe 7 octombrie 1900, în Munchen, Regatul Bavariei, parte a Imperiului German de la aceea dată. Era fiul lui Gebhard Himmler, profesor la Wilhelm grammar School din Munchen. Mama sa Anna Maria Heyder, era fiica unui om de afaceri din Munchen. Totodată, mama sa era o catolică ferventă. Heinrich Himmler a fost cel de-al doilea copil al familie, după fratele său Gebhard Ludwig, născut în 1898. Interesant de ştiut este faptul că naşul de botez al lui Heinrich Himmler a fost prinţul Heinrich de Bavaria, care la aceea dată avea 16 ani. Heinrich Himmler a fost totdeauna mândru de legătura cu familia nobiliară bavareză, făcându-l să se simtă la rândul său parte a lumii nobiliare. De altfel numele sale au fost date după cele ale familiei regale bavareze. Heinrich se numea naşul său iar cel de-al doilea nume, Liutpold, era inspirat de cel al prinţului regent. Tatăl lui Himmler a avut o carieră didactică de succes, fiind profesor şi mai apoi director inclusiv la prestigiosul Wittelsbacher Gymnasium din Munchen.
Mama lui Himmler era, după obiceiul familiilor burgheze germane de la început de secol XX, însărcinată strict cu educaţia copiilor. În aceste condiţii Heinrich a avut parte de o educaţie foarte rigidă, împusă mai ales de tatăl său. Copilul era bolnăvicios, suferind încă de la doi ani de plămâni. Se spune că din cauza firii sale sensibile şi bolnăvicioase Heinrich a fost ultra-protejat de mama sa, aproape sufocat cu afecţiune. De cealaltă parte, tatăl său i-a impus o viaţă strictă bazată pe învăţătură şi disciplină. ”Erau supuşi ( n.r. cei trei fii ai familiei Himmler) unui sistem de reguli şi interdicţii, în timp ce tatăl lor le monitoriza supunerea cu mare atenţie”, preciza Peter Longerich în ”Heinrich Himmler: A life”. Bolnăvicios şi cu un tată autoritar, Heinrich devenise un copil timid şi cu o serie de complexe, plus tot soiul de pasiuni secrete şi bolnăvicioase. Într-o societate germană care proslăvea masculinitatea şi militarismul, Heinrich era un inadaptat: un puşti durduliu, mic de statură şi fără vlagă. Era o cauză pierdută pentru toţi profesorii de gimnastică. ” Abia dacă putea fi considerat de înălţime medie, dar de-a dreptul durduliu, cu o paloare aparte, păr scurt şi deschis la culoare şi cu ochelari. De cele mai multe ori prezenta un zâmbet pe jumătate jenat, pe jumătate sardonic, fie pentru a scuza miopa, fie pentru a demonstra o oarecare superioritate.”, preciza George Wolfgang Hallgarten, un istoric american de origine germană.
Acelaşi Hallgarten spune că Carl Haggenmuller, profesorul de gimnastică, era coşmarul lui Heinrich Himmler. Faptul că nu se potrivea idealului germanic promovat de romantism şi naţionalism ar fi creat o serie de complexe copilului Heinrich Himmler. Totodată Heinrich ar fi nutrit sentimente de ură faţă de propriul tată, fiindcă nu era militar ci doar un simplu civil. ”Societatea germană era agresiv masculină. Tonul era dat de milităria prusacă care unificase şi care mai apoi ajunsese să conducă întregul imperiu. Idealul era cel al războinicului erou, cu o simplitate spartană. În această societatea, Himmler cu siguranţă ajunsese să se dispreţuiască pentru firea sa sperioasă şi timidă, pentru vederea slabă, trupul fără trăsături atletice, o constituţiei slabă şi neputinţă fizică. Poate şi-a dispreţuit chiar şi propriul tată pentru că era civil sau poate fiindcă a moştenit de la ei aceste caracteristici demne de ură în societatea germană”, scria Peter Padfield, autortul lucrării ”Himmler: Reichsfuhrer S.S.” Viaţa lui Himmler s-a complicat şi mai mult atunci când a ajuns să înveţe la şcoala unde tatăl său era profesor şi director. Se spune că tatăl său îl punea să-şi spioneze şi să-şi pârască colegii. Din această cauză era urât şi marginalizat de ceilalţi elevi. Era chiar agresat fizic şi verbal.
Şoarecele de bibliotecă pasionat de grădinărit şi istorie
Deşi nu avea calităţi fizice şi părea un personaj ratat pentru societatea ideală germanică, Heinrich Himmler era cu siguranţă un tânăr foarte inteligent şi studios. A urmat Liceul Umanist Wilhelm din Munchen şi apoi la cel umanist din Landshut, acolo unde s-a mutat alături de familia sa. Sub îndrumarea tatălui său, Himmler a studiat intens. Pe lângă materiile de la şcoală, Heinrich juca cu pasiune şah,cânta bine la clavecin şi se ocupa de filatelie şi istorie. Citea enorm şi era fascinat de istoria poporului german. De altfel în fiecare seară tatăl său citea câte un capitol din istoria ţării sale. A ajuns în acest fel să ştie pe de rost biografii de monarhi, bătălii şi date importante din istoria Europei şi mai ales a Germaniei. Totodată se spune că această pasiune pentru istorie şi mai ales pentru trecutul german a fost unul dintre motivele pentru care Himmler a trăit mai mult într-o lume a poveştilor cavalereşti, la maturitate.
Dorinţa de a semăna cu eroii săi din cărţile de istorie l-au determinat să facă eforturi uriaşe pentru a se fortifica din punct de vedere fizic. Lucra zilnic cu gantere deşi era chinuit de dureri de stomac, o problemă care-l va urmări toată viaţa. Pan-germanismul şi naţionalismul german au prins rădăcini în sufletul tânărului bavarez fascinat de istoria poporului său. Pentru a-şi depăşi complexele şi mai ales probabil pentru a dovedi că este asemeni germanilor din poveştile eroice, Heinrich se interesa de situaţia de pe front şi scria toate acţiunile militare ale nemţilor în jurnalul său personal, păstrat până la vârsta de 24 de ani. Mai mult decât atât cere tatălui să se folosească de toată influenţa sa pentru a-l ajuta să se înroleze. Abia după ce a absolvit şcoala în 1918, tatăl îl lasă să se înroleze în regimentul 11 din Bavaria. Germania pierde războiul, provocând şi mai multă frustrare tânărului Heinrich care se întoarce la pasiunile sale.
Culmea, viitorul criminal de război, era pasionat încă din copilărie de grădinărit şi crescut pui. Oriunde s-a dus Himmler, în apropierea biroului sau a casei avea o grădină pe care o îngrijea personal. Era fascinat de grădinărit. Din 1919, studiază agronomia la Munchen. Termină în 1922 şi mânat de pasiunea sa, Heinrich ajunge ajutor la o fermă şi apoi activează ca agronom la o fabrică de îngrăşăminte. Totodată creştea din pasiune, pui, fiind un extraordinar de bun fermier. Totodată Himmler, mai ales în adolescenţă a avut o atitudine aparte faţă de femei. Mai precis demonstra un soi de inhibiţie,în parte fiindcă avea o serie de complexe fizice. Mai apoi în timpul facultăţii are tot felul de relaţii platonice cu diferite tinere dar preferă să-şi păstreze castitatea. De altfel pentru Himmler castitatea avea să fie o calitatea a ”războinicului nazist”.
Himmler şi ocultismul
Iniţial Heinrich Himmler a fost crescut de mama sa în spiritul catolic. Era deosebit de mândru în copilărie şi adolescenţă, de credinţa sa. ”Himmler a continuat( n.r. în perioada facultăţii) să fie un practicant catolic, care mergea la slujbă şi se confesa.”, preciza Peter Longerich în aceeaşi lucrare. Mai târziu însă odată ce a devenit un puternic lider nazist, Himmler a renunţat la credinţa mamei sale şi a adoptat ocultismul. Păgânismul german amestecat cu vrăjitoria şi alte elemente cultice chiar orientale au început să-l fascineze pe liderul nazist. Pentru el, SS era o frăţie mistică. Totodată a dezvoltat servicii de pseudo-istorie şi pseudo-arheologie însărcinate cu diferite misiuni de recuperare a unor artefacte legate de magia neagră sau întâlnite în vechile legende. Inclusiv castelul Wewelsburg, baza SS, era organizat de Himmler după sfaturile ocultistului Karl Maria Wiligut şi era considerat de liderul nazist drept un soi de castel magic asemănător Camelotului. Himmler a adoptat şi a impus un soi de neo-păgânism de sorginte germanică cu elemente de magie neagră şi promova festivaluri păgâne din mitologia germană.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
