Artă desăvârşită în lemn. Bisericuţa boierului Gorovei din Brăieşti, o bijuterie unicat a patrimoniului naţional

Biserica de lemn din satul botoşănean Brăieşti, o construcţie miniaturală a stilului ţărănesc moldovenesc, reprezintă o bijuterie arhitectonică unicat în România. Deşi este sculptată doar în lemn, biserica are peste 250 de ani vechime.

La 19 de kilometri de Botoşani se află satul Brăieşti, un vechi sat moldovenesc cu rădăcini răzeşeşti care se pierd în negura timpului. Puţin cunoscută, această comunitatea  ”ascunde” printre casele de la marginea drumului, o veritabilă operă de artă din lemn. 

Este vorba de bisericuţa de lemn a satului. O construcţie parcă miniaturală, din bârne de lemn, sculptată cu măiestrie şi atenţie şi acoperită ca în Maramureş sau Bucovina cu draniţă. Înegrită de vreme, biserica stă în picioare în mijlocul satului de peste 250 de ani. 

A fost ridicată în anul 1745 de boierul Miron Gorovei, cel care stăpânea toate moşiile din apropiere de Vârful Câmpului până la Dorohoi. Motivul pentru care boierul Gorovei  a construit acestă biserică în satul Brăieşti rămâne încă un mister, însă pisania scrisă în slavonă la intrarea în lăcaşul de cult, îi atribuie ctitoria bisericii.  De boierul Miron Gorovei, mai aduc aminte doar însemnele heraldice încrustate în stâlpii bisericii şi simbolul acestuia, laleaua.

O bijuterie arhitectonică unicat

Specialiştii în etnogafie şi patrimoniu spun că biserica de la Brăieşti este un monument unicat în ţară. Atât prin dimensiunile sale, prin frumuseţea încrustaţiilor, simetrie dar şi îmbinarea de stiluri arhitectonice ţărăneşti din România.  ”Este un monument istoric de categoria A, extrem de important. Are o valoare deosebita. Îmbină şi elemente din zona Bucovinei şi a Maramureşului dar şi a stilului ţărănesc de aici din Moldova. Este ca o chintesenţă etnografică. Aşa ceva nu am mai văzut. Cu siguranţă boierul Gorovei s-a simţit apropiat de acestă zonă, de a construit şi a ctitorit personal acestă operă de artă, dar a adus influenţe şi poate meşteri din alte părţi ale ţării.  Este o adevărată operă de artă în lemn”, spune Dănuţ Huţu, directorul direcţiei Judeţene de Protejare a Patrimoniului.  

Încă din perioada comunistă, cercetătorii în etnografie au remarcat bisericuţa din Brăieşti. În studiul  ”Biserici de lemn din Moldova” din anul 1972, cercetătorii Ioana Cristache Panait şi Titu Elian remarcau portalul de la intrara în biserică, unicat în ţară. Pe acesta se află încrustate în lemn 16 rozete şi numeroase modele cu grijă lucrate de meşterii de acum 250 de ani. Rozetele simboluri solare aduc aminte şi de tradiţia dacică a acestor locuri şi de primele îmbinări ale elementelor păgâne cu cele creştine. Ceea ce i-a impresionat pe etnografi este şi pridvorul bisericuţei. 

”Pridvorul parcă este împletit şi realizat cu incizii mărunte, deosebite. O tehnică aparte care te duce cu gândul la măiestria acelui meşter. Este un monument deosebit. Pridvorul este plin cu motive vegetale încrustate direct în lemn cu o măiestrie deosebite”, spune etnograful Margareta Mihalache.

Biserica preferată de femei

Odată ce uşa masivă de lemn a bisericuţei este dată în lături, doar la ocazii speciale, se iveşte un interior simplu, ţărănesc, ce aduce aminte de constatarea poetului Lucian Blaga : ”Veşnicia s-a născut la sat”. De altfel preotul din sat Gabriel Biţă, spune că bisericuţa care are şi hramul ”Adormirea Maicii Domnului” este în general preferată de femeile din sat. ”Femeilor le place cădlura pe care o degajă această biserică simplă, dar parcă plină de profunzime. Se simt aproape de Dumnezeu aici. Şi lumina care intră prin ferestrele înguste îndeamnă la rugăciune”, afirmă preotul. Cu toate acestea printre bărbaţii iluştrii, biserica a avut mare trecere, dorind să o vadă şi să se închine aici atât boierii din familia Moruzii dar şi voievodul Mihail Sturza sau regele Mihai I.

”A fermecat generaţii întregi”

Deşi este de o frumuseţe şi de o măiestrie aparte, biserica de lemn de la Brăieşti este practic necunscută turiştilor. Nu figurează ca monument istoric pe niciunul dintre pliantele făcute cu

bani

grei de Consiliul Judeţean şi nici nu a fost promovată vreodată sau inclusă într-un circuit turistic. Dealtfel în afară de oamenii din sat şi specialiştii, nimeni nu ştie că există această biserică. 

Autorităţile nici nu au fost nevoite să intervină, biserica fiind îngrijită încă din 1880 de oamenii localui, fie săteni, fie primari, fie boieri. Chiar în 2009, oameni care s-au născut în sat şi s-au legat sufleteşte de bisericuţa din Brăieşti au venit şi au reparat acoperişul. ” Bisericuţa nu este exploatată turistic. Este foarte păcat. Este o piesă unicat şi oricine ar fi încântat să o vadă. A avut însă noroc că a fermecat generaţii întregi. Din secolul XIX ea este întreţinută. Oamenii care au plecat din sat şi au reuşit să îşi facă un rost în lume şi mai ales

bani

, se întorc deseori şi repară ce este de reparat. Într-adevăr este vorba şi de rezistenţa lucrării. Aşa cum lucrau meşterii de odinioară”, spune Dănuţ Huţu.

citiţi şi:

Încă o biserică maramureşeană, în judeţul Buzău

Monumente în pericol: cine salvează cele mai vechi biserici din lemn hunedorene