„Am avut doar două opţiuni: moartea sau scaunul cu rotile“ - suferinţele maestrului instalaţiilor, pictorul botoşănean care învinge zi de zi sărăcia şi boala
0
Silviu Babii este un artist botoşănean cunoscut pentru instalaţiile sale care duc pictura într-o altă dimensiune. Dincolo de expoziţii, de culori şi de forme, Silviu poartă zilnic mai multe războaie: cu maladia lui ascunsă, cu paralizia mamei sale şi cu lipsa banilor. Până acum, a ieşit învingător.
Pictorul botoşănean Silviu Babii (38 de ani) este o prezenţă obişnuită în galeriile de artă ale oraşului Botoşani, care l-a adoptat în urmă cu 20 de ani. Operele sale, adevărate instalaţii, deconstruiesc lumea şi o recompun la loc din desene combinate cu diverse obiecte, la limita dintre pictura clasică, sculptură şi lucru manual.
Deşi creaţiile lui au fost expuse în toată ţara, în spatele felului său molcom de a fi, Silviu Babii ascunde o adevărată dramă: o boală cumplită îi macină muşchii, încă de la vârsta de trei ani. La asta se adaugă şi boala mamei lui, pe care artistul o îngrijeşte zi de zi, deoarece aceasta este ţintuită la pat.
Silviu Babii s-a născut la Braşov, oraşul natal al mamei sale. A ajuns la Botoşani la vârsta de 18 ani, adus de tatăl său. S-a apucat târziu de pictat, odată cu venirea în Moldova. „Când am ajuns în Botoşani m-am gândit să merg la şcoala populară de arte din oraş şi să mă apuc de pictură. Nu cunoşteam pe nimeni în oraş şi am vrut să fac ceva. Ştiam de mic că am talent. Desenam frumos, dar nu am apucat, din cauza bolii, să merg la o şcoală de arte“, spune Silviu Babii.
„Un talent excepţional“
După numai un an, pictorul Viorel Hreniuc, mentor pentru mulţi artişti plastici botoşăneni, i-a descoperit talentul. „Silviu este extem de talentat. Este un talent al noii generaţii de pictori. Când s-a apucat, era clar că avea tendiţe impresioniste. Era şi pasionat de natură, de culoare. Folosea pete mari de culoare. Mult pastel. A dovedit un talent excepţional de la început. Mai apoi, de la natură a trecut la acest stil mai modern, o încercare de descoperire, pe care mulţi artişti o practică“, spune pictorul Viorel Hreniuc.
„Este un stil care mă ajută să mă explorez pe mine şi lumea. Încerc să forţez frontierele, să sparg barierele. Nu cred că arta are aşa ceva. Instalaţiile presupun o combinaţie de tehnici moderne şi nonconformiste, prin adăugarea la pictura clasică a diferite obiecte, telefoane mobile, piese industriale, de calculator. Toate ataşate pânzei, în completarea desenului clasic“, îşi explică artistul stilul. De altfel, Silviu Babii este singurul botoşănean care abordează acest stil.
”Odă femeii”, una dintre lucrările de referinţă ale pictorului botoşănean FOTO arhiva personală Silviu Babii
În 2016, artistul vrea să facă o expoziţie personală la Botoşani, cu vechea sa dragoste în materie de artă, pastelul. „Sper să pot reuşi la Galeriile de Artă Ştefan Luchian din Botoşani. Din păcate să faci o expoziţie trebuie să ai multe lucrări, ceea ce este foarte costisitor“, spune Silviu.
„Diagnosticul a fost rezervat“
La doar trei ani, Silviu a fost lovit de boală. A început să cadă brusc şi să scape obiecte din mână. A fost dus pe la mulţi medici, la diferite spitale din ţară. Diagnosticul a fost cumplit: miopatia Duchenne, o formă de distrofie musculară. Practic, în timp, musculatura lui Silviu urma să se atrofieze, iar tendoanele să devină mai rigide, aproape imobilizându-l. „De mic ştiu că diagnosticul medicilor a fost rezervat în ceea ce mă priveşte. Erau doar două opţiuni: moartea sau scaunul cu rotile“, povesteşte Silviu Babii.
Pictorul Silviu Babii lucrează fără să-i pese de oboseală FOTO Cosmin Zamfirache
În ciuda diagnosticului, care nu-i lăsa mai multe de 30 de ani de viaţă, Silviu a supravieţuit în mod miraculos şi, mai mult decât atât, nici nu este imobilizat la pat. „A fost o minune. Este greu, resimt distrofia, are loc o retractare a tendoanelor, braţele parcă devin mai scurte, este un soi de imobilitate, dar nu am ajuns la stadiul să fiu imobilizat“, spune Silviu. Maladia este genetică. „Boala aceasta a avut-o şi tatăl, şi bunicul meu. La tata a debutat târziu după 35 de ani. Este genetică“, explică Silviu zâmbind împăcat cu soarta.
Artă smulsă din durere
Din cauza afecţiunii de care suferă, de multe ori pictura, pasiunea şi raţiunea vieţii, aşa cum afirmă însăşi pictorul, devin o corvoadă. Se întâmplă de multe ori ca muşchii să nu-l asculte, dar artistul botoşănean nu se lasă bătut. În ciuda muşchilor slăbiţi, este gata, la fel ca marele Luchian, să-şi lege pensula de încheietură şi să facă eforturi supraomeneşti pentru a termina lucrarea.
„Sunt momente când trebuie să mă opresc, deşi nu aş vrea în ruptul capului. Mă mişc mai greu, nu am aceea mobilitate. Inspiraţia şi pasiunea pentru culoare, pânză şi artă nu mă lasă însă să zăbovesc“, spune artistul. Pe lângă boala care-l macină, Silviu se luptă cu sărăcia: trăieşte dintr-o pensie de 400 de lei. „Este greu, dar fac ce pot. Nu-mi ajung niciodată banii. Am învăţat să trăiescu cu puţin. Mai împrumut, mai vând câte o lucrărică“, adaugă, optimist, Silviu.
Una dintre ”instalaţiile„ lui Silviu Babii FOTO Cosmin Zamfirache
Banii abia îi ajung să-şi cumpere materiale pentru lucrările sale. Un tablou cu dimensiuni normale solicită materiale de 150-200 de lei, adică jumătate din pensia lui Silviu. „Mai vând lucrări, dar nu pot spune că este un venit sigur sau suficient. Cei care le cumpără sunt intelectuali şi, culmea, nu oameni cu bani, ci mai degrabă cei care strâng câteva luni bani la ciorap să-şi cumpere un tablou“, spune Silviu. Dincolo de toate problemele pe care le are, artistul are şi o dorinţă, una foarte importantă: „Să fiu sănătos şi să am putere să mai pictez“.
Îşi întreţine mama paralizată
După ce a fost diagnosticat cu distrofie musculară şi obligat să-şi macine copilăria cu tratamente, i-a murit tatăl, căzut la pat imoblizat de distrofie şi coxartroză. A urmat apoi tragedia mamei lui Silviu. După ce a îngrijit ani de zile pe soţul bolnav, Lavinia Babii a căzut la rândul ei la pat: îi apăruse o tumoră la coloană verterablă. A urmat un lung şir de diagnostice şi tratamente greşite, plus şapte intervenţii chirugicale pentru extragerea tumorii.
Silviu îşi întreţine mama paralizată FOTO Cosmin Zamfirache
Locuieşte cu Silviu în acelaşi apartament cu două camere. Este îngrijită şi de fiica ei, sora pictorului. Cum femeia are o pensie de doar 600 de lei, venitul cumulat al familiei abia ajunge la 1.000 de lei. Pentru a-şi întreţine mama, de multe ori Silviu pictează până la epuizare pentru a vinde tablouri. „Ştiu că a făcut nişte expoziţii să mă ducă la operaţie. Îmi este greu, fiindcă este şi el bolnav şi munceşte enorm“, spune femeia cu lacrimi în ochi.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
