Acum mai bine de 100 de ani, românii nu fugeau de injecţie şi dădeau un exemplu lumii întregi. Marea vaccinare reuşită
0
Botoşăneanul Mihai Ciucă a fost unul dintre cei mai străluciţi savanţi români ai secolului XX şi unul dintre părinţii vaccinării, având, sub îndrumarea profesorului Ion Cantacuzino, o contribuţie importantă la realizarea serului antistreptococic şi a vaccinului împotriva holerei. Vaccinarea în masă a soldaţilor în 1913, şi nu numai, a fost un succes răsunător.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, Săveniul, astăzi în judeţul Botoşani, era un mic târguşor de provincie care îşi găsise prosperitatea graţie, mai ales, comerţului practicat de puternica comunitate evreiască din această localitate.
Aici funcţiona chiar şi şcoală rurală destul de apreciată. Director era Platon Ciucă iar una dintre învăţătoare, soţia sa Eleonora. În anul 1883, pe 18 august, în familia Ciucă se năştea cel de-al doilea copil al familiei, Mihai.
Deşi provenea dintr-un neam de intelectuali, puţini s-ar fi gândit că fiul unui director de şcoală rurală va ajunge un savant de renume mondial şi unul dintre oamenii care au salvat milioane de vieţi pe tot globul, prin contribuţia sa la eradicarea unor boli infecţioase, inclusiv cu ajutorul vaccinurilor.
Într-adevăr, Mihai Ciucă fiul directorului Platon şi al învăţătoarei Eleonora, din Săvenii Botoşaniului avea să studieze şi să lucreze alături de cei mai reputaţi specialişti în domeniul microbiologiei, vaccinurilor şi a bolilor infecţioase. În plus, la vârsta de vârsta de 83 de ani, în anul 1866, avea să fie recunoscut oficial, ca savant de renume mondial, prin acordarea prestigiosului titlu internaţional „Darling”.
Povestea succesului în ştiinţă a lui Mihai Ciucă este de fapt o poveste despre dăruire totală, pasiune pentru ştiinţă şi muncă susţinută.
De la Săveni la Paris, Bruxelles şi Statele Unite
Mihai Ciucă a avut un frate mai mare, pe Alexandru. Acesta la rândul său avea să urmeze o carieră strălucită, dar de această dată în domeniul medicinei veterinare. Mihai a urmat cursurile şcolii primare la Săveni sub oblăduirea tatălui şi mamei sale.
Mai apoi merge la Liceul „AT Laurian” din Botoşani dar se transferă pentru ultimii ani la Liceul „C. Negruzzi” din Iaşi. După liceu se înscrie şi absolvă cursurile Institutului medico-militar din Bucureşti. Aşa a ajuns elevul reputatului medic şi microbiolog român Ion Cantacuzino, părintele şcolii româneşti de imunologie.
Mihai Ciucă a fost un elev şi un student eminent. Mai mult decât atât, pasionat de microbiologie şi virusologie, tânărul student din Săveni ajunge să lucreze voluntar în cadrul laboratorului de medicină experimentală a profesorului Cantacuzino.
Tocmai de aceea, maestrul îl ia sub aripa sa pe acest învăţăcel pasionat şi totodată extrem de talentat. Sub îndrumarea profesorului Cantacuzino, tânărul Mihai Ciucă are o contribuţie importantă la realizarea primului vaccin preparat de Institut în România. Este vorba despre serul antistreptococic. Lucrul cu profesorul Cantacuzino a fost decisiv pentru Mihai Ciucă.
Acesta s-a dedicat, din acel moment, total microbiologiei şi virusologiei. A plecat să studieze alături de cei mai mari savanţi din lume, în aceste domenii, la Institutul Pasteur din Paris, la Institutul Pasteur din Bruxelles, dar şi la numeroase laboratoare de cercetare din Statele Unite.
„Încă de atunci, tânărul ia hotărârea de a se consacra microbiologiei, patologiei experimentale, malariei, bacteriofagilor şi sistemului fagobacterian. În acest scop va efectua mai târziu stagii de specializare la Institutul Pasteur din Paris, Institutul Pasteur din Bruxelles şi călătorii de studii în SUA”, precizează arheologul Filaret Aprotosoaie, în materialul său din revista de specialitate Hierasus, dedicat profesorului Ciucă.
„Marele experiment românesc”
Una dintre cele mai mari contribuţii pe care Mihai Ciucă le-a avut în lumea ştiinţifică a fost participarea la realizarea vaccinului anti-holeric şi efectiv eradicarea epidemiilor de holeră atât de la noi din ţară dar şi în alte părţi ale Globului. În perioada 1910-1914, cel de-al şaselea val al epidemiei de holeră se abătea,asupra Europei din porturile Mării Negre, dinspre Asia.
România a fost una dintre cele mai afectate ţări de acest val de holeră. În toată Europa se căutau soluţii, pentru imunizarea la holeră dar şi pentru eradicarea acestei epidemii. În această situaţie rolul lui Ioan Cantacuzino şi a lui Mihai Ciucă a fost decisiv.
Profesorul Cantacuzino a iniţiat o mare campanie de vaccinare anti-holerică cu un ser produs în laboratoarele sale cu ajutorul unei echipe din care făcea parte şi Mihai Ciucă. A fost numită în Europa ”marele experiment românesc”, prima mare campanie de vaccinare.
„Contribuţia lui M. Ciucă la prepararea acestui vaccin, cât şi la eradicarea bolii a fost foarte importantă. Făcând parte dintr-un colectiv, împreună cu Ion Ionescu-Mihăleşti, dr. Vasiiu şi laborantul Dumitru Gheaţă, în mai puţin de 6 luni, la Giurgiu a reuşit stârpirea focarelor de holeră”, adaugă Filaret Aprotosoaie în acelaşi material.
În 1913, în timpul Războaielor Balcanice, Mihai Ciucă participă şi marea vaccinare a trupelor grav afectate de holeră. Efectiv s-a făcut vaccinare pe bandă rulantă, obţinându-se un succes răsunător. ”Mare experiment românesc„ reuşise. Mihai Ciucă este trimis pentru a rezolva, tot prin vaccinare, problema holerei care izbucnise la Galaţi, în Primul Război Mondial.
„Eram gata în orice clipă pentru cel mai înalt sacrificiu. Din nou trăiam şi respiram cu moartea alături, sfidând-o", spunea Mihai Ciucă la aceea vreme, mărturia sa fiind curpinsă în lucrarea „Fraţii Ciucă„ a lui R. Iftimovici.
Specialiştii vremii au fost de părere că efortul lui Ion Cantacuzino şi Mihai Ciucă de a stopa holera a dus la evitarea unei catastrofe pandemice naţionale. Datorită contribuţiei şi a priceperii sale, Mihai Ciucă este trimis în Bulgaria şi Serbia pentru a combate holera şi tifosul exantematic.
În luptă cu holera
În afară de holeră, Mihai Ciucă a avut o contribuţie decisivă în eradicarea malariei, fapt care i-a adus o uriaşă recunoaştere internaţională, fiind printre cei mai cunoscuţi savanţi de origine română, din lume. La începutul secolului XX, aşa cum arătau rapoartele de specialitate ale vremii, aproximativ jumătate din populaţia lumii trăia în zone afectate de malarie.
Numeroase valuri de malarie loveau în mod repetat întreaga lume, inclusiv România. Unul dintre oameni era afectat de parazitul care declanşa boala. Malaria era una dintre cele mai ucigătoare boli infecţioase.
Milioane de oameni mureau anual pe Glob din cauza acestei boli provocată de paraziţii din genul Plasmodium. Dar, la începutul secolului XX, şcoala medicală românească a avut un rol decisiv în lupta cu malaria. Mihai Ciucă este delegat în anul 1924, ca reprezentant al României la Comisia Internaţională Anti-Malarică.
Reuşeşte să impresioneze prin cercetările sale. Ajunge rapid secretar general al Comisiei de Paludism al Societăţii Naţiunilor, fiind vârful de lance în lupta contra malariei. De-a lungul carierei, Mihai Ciucă a elaborat 300 de comunicări ştiinţifice şi a dedicat peste patru decenii de carieră luptei cu malaria. Toată opera sa ştiinţifică a avut o influenţă extraordinară pe plan internaţional în acest domeniu. A organizat personal numeroase expediţii în ţările afectate de malarie, cu rezultate fenomenale.
„Timp de şase ani a organizat şi condus el însuşi expediţii de studii şi ajutor tehnic în numeroase ţări din Europa, Orientul Apropiat, Extremul Orient şi Africa, unde datorită competenţei sale şi măsurilor luate cu o deosebită energie, s-a ajuns ca în scurt timp, teritorii vaste, să fie eliberate de malarii”, se arată în expunerea despre Mihai Ciucă, din 1966, cu ocazia conferirii tilului internaţional „Darling”.
„Lizogenia” lui Mihai Ciucă
Contribuţiile ştiinţifice la nivel internaţional ale lui Mihai Ciucă nu s-au oprit doar la holeră şi malarie. Ciucă este, împreună cu omul de ştiinţă francez Jules Bordet, descoperitorul „lizogeniei”. Adică aşa cum arată Filaret Aprotosoaie în ”Hierasus”, „posibilitatea ca un virus să rămână adormit în interiorul unei bacterii gazdă de-a lungul mai multor generaţii, posibilitatea ca acest virus să fie predat ca o zestre din generaţie în generaţie”.
Această descoperire greu de înţeles, de publicul larg, are însă o importanţă extraordinară în studiul biologie, arată alţi oameni de ştiinţă. „Descoperirea din 1920 a lui Mihai Ciucă şi Jules Bordet este incontestabil una din cele mai importante ale biologiei contemporane. Pornind de la ea, completând-o cu altele am reuşit să explicăm astăzi una din cele mai enigmatice legi ale naturii : variabilitatea microorganismelor", precizează Pierre Nicolle.
Savant strălucit
Cariera lui Mihai Ciucă a fost uluitoare. A început ca şef de secţie la Institutul Cantacuzino în 1921, a continuat ca profesor de igienă la Facultatea de Medicină din Iaşi iar din 1934, profesor de bacteorologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti. În acelaşi timp a fost şi subdirector la Institutul Cantacuzino dar şi cercetător la Institutul de Seruri şi Vaccinuri. A fost numit din 1938 membru al Academiei Române.
Pe plan internaţional a studiat şi lucrat la cele mai prestigioase laboratoare din Europa şi Statele Unite, inclusiv alături de medicul Alphonse Laveran, un „monstru sacru” al parazitologiei. Datorită rezultatelor sale uluitoare mai ales privind campaniile de vaccinare contra holerei şi a luptei contra malariei, Mihai Ciucă a primit numeroase distincţii naţionale şi internaţionale.
Devine membru al mai multor academii din străinătate dar şi general al Comisiei Internaţionale de Malarie a Ligii Naţiunilor, timp de 10 ani. În anul 1966, Organizaţia Mondială a Sănătăţii îi acorda lui Mihai Ciucă, pe atunci în vârstă de 83 de ani, titlul internaţional „Darling”, una dintre cele mai prestigioase recunoaşteri ale unui savant la nivel mondial.
Secretele carierei fulminante şi a succesului ştiinţific atins de Mihai Ciucă sunt munca asiduă, pasiunea pentru ştiinţă şi modestia, spun cei care l-au cunoscut. Chiar şi la vârsta de 80 de ani, Mihai Ciucă, venea la Institut să lucreze de la ora 6.30, un program pe care l-a respectat aproape toată viaţa. A murit, la Bucureşti, la venerabila vârstă de 86 de ani.
Se încarcă comentariile...
