A existat Războiul Troian? Părerea specialiştilor despre cel mai fascinant conflict al lumii antice
0Povestea războiului Troian a fascinat generaţii întregi peste două milenii, mai ales datorită Iliadei lui Homer. Mulţi oameni de ştiinţă au considerat Războiul Troian doar un basm antic, însă cercetările actuale arată că cel mai faimos conflict al lumii antice a existat şi că cetatea Troia a fost cât se poate de reală.
Iliada este una dintre cele mai cunoscute opere literare ale Antichităţii. Atribuită lui Homer, un bard grec care a trăit acum aproape 3000 de ani într-un ”veac întunecat” al Greciei Antice, marcat de războaie şi invazii, Iliada descrie în versuri un conflict de proporţii epice, rămas în istorie şi literatură drept războiul troian. Iliada este populată de zei, regi, eroi şi ticăloşi ca orice basm.
De altfel oamenii de ştiinţă au considerat războiul troian doar o invenţie a lui Homer sau a unui grup de poeţi rătăcitori greci, pe la curţile diferiţilor basilei locali, iar Iliada un basm antic. Cercetările arheologice au reuşit să schimbe această percepţie, iar în momentul de faţă, războiul troian începe să devină un eveniment istoric real. În orice caz, Troia a fost o cetate cât se poate de reală cu peste 9 niveluri de locuire şi cu o vechime de aproape 5000 de ani.
Un război cu zei, oameni şi eroi
Totul a început cu Iliada şi Odissea. Sunt operele antice care au lăsat posterităţii povestea războiului troian, dar şi cele care au declanşat fascinaţia pentru acea lume. Iliada şi Odiseea sunt două poeme epice scrise cândva între secolele VIII şi VI ÎHR. Mulţi specialişti înclină către secolul al VIII lea îHr ca perioadă de geneză a acestor poeme epice, o epocă marcată de invazii şi lupte între diferitele triburi şi cetăţi greceşti. Iliada prezintă doar o parte a războiului troian, mai precis 52 de zile din ultimul an al asediului Troiei, de către armatele regatelor greceşti. Odiseea relatează întoarcerea lui Ulisse, unul dintre regii greci veniţi să atace Troia, acasă, în Insula Itaca, dar apar descrise şi episoade, sub formă de amintiri ale lui Ulisse, din războiul troian.
Nu se ştie cu certitudine cine a fost Homer sau dacă Iliada şi Odissea nu au fost compuse de mai mulţi poeţi rătăcitori greci şi compilate mai târziu. Cert este că povestea războiului troian îmbină mitologia cu realitatea.
Războiul porneşte atunci când prinţul din Troia venit în vizită în Sparta, o seduce pe Elena, soţia regelui Menalaus. Paris fuge cu Elena în Troia, iar regele Spartei, Menelaus, umilit, îşi convinge fratele, pe Agammemnon, regele din Micene, să-l ajute să se răzbune. Agammemnon reuşeşte să adune o coaliţie de regi greci şi pleacă, aşa cum arată povestea lui Homer, cu o flotă de peste 1000 de corăbii să atace Troia.
Acea cetate era aşezată undeva pe ţărmurile Asiei Mici şi era stăpânită de regele Priam, tatăl lui Paris şi al lui Hector, un mare luptător. Era o cetate puternică şi bogată, ne spune acelaşi Homer. Agammemnon şi Menelaus sunt însoţiţi de mulţi eroi, printre care şi Ahile, Ajax, Nestor sau înţeleptul Ulise, regele din insula Itaca. Povestea spune că armata grecilor a asediat timp de 10 ani cetatea Troia. Mulţi eroi au murit în dueluri individuale sau ucişi mişeleşte, precum Ahile de săgeata lui Paris. Bătăliile erau epice, iar zeii îşi jucau rolul. De altfel, spune legenda, chiar Zeus a stârnit acest război pentru a mai reduce din populaţia lumii.
La rândul lor, zeiţele care-şi disputau întâietatea în materie de frumuseţe au jucat şi ele un rol decisiv în acest conflict. Numeroase popoare vasale fiecărei tabere în parte a luat parte la acest conflict de proporţii mitologice. Abia în al zecelea an, isteţimea lui Ulise a dus la terminarea războiului, evident, ajutat de zei. Acesta a ordonant confecţionarea unui cal de lemn de dimensiuni uriaşe.
În cal au fost ascunşi soldaţi greci, iar restul armatei s-a retras strategic, dând impresia troienilor că grecii au renunţat la asediu. Calul a fost prezentat drept ofrandă zeilor la plecarea grecilor. Bucuroşi, troienii au băgat calul în cetate, cu toată opoziţia preotului Laocoon. După ce troienii au petrecut toată noaptea, grecii au ieşit din cal şi au deschis porţile armatei care s-a întors sub protecţia întunericului. Troienii au fost măcelăriţi, iar cetatea arsă şi jefuită. Povestea războiului troian a fost mai apoi preluată şi în literatura latină de poetul Vergilius.
Pasiunea unui om de afaceri german
Povestea războiului troian a fascinat generaţii întregi. Ahile, Ulise, Ajax sau Hector au ajuns idoli ai copiilor din toate timpurile. Pentru cei mai mulţi oameni de ştiinţă sau cărturari, războiul troian era doar o invenţie a lui Homer. Nici măcar nu se ştia unde s-ar putea afla Troia. Cei mai mulţi erau convinşi că Troia nici nu existase. Asta până când Iliada şi Odissea au aprins imaginaţia unui puşti neamţ din secolul al XIX-lea, şi anume Heinrich Schliemann. Născut în Prusia anului 1822, fascinat de mic de războiul troian şi primind o educaţie solidă, cu o bună cunoaştere a limbilor clasice, precum latina sau greaca, Schliemann a devenit la maturitate un prosper om de afaceri, mai ales în zona Imperiului Ţarist, dar şi în Statele Unite, unde a deschis şi o mică bancă.
Negoţul şi afacerile care prosperau constant l-au făcut să aibă suficiente fonduri pentru a se dedica pasiunii sale, războiul troian. Dorea să arate tuturor că Troia a existat, aşa că a studiat numeroase documente şi, corelând anumite date, a ajuns la Isarlîk, o regiune pe coasta de vest a Anatoliei, Turcia de astăzi. Aici a efectuat pe cheltuială proprie cercetări arheologice şi a scos la iveală, între 1871 şi 1872, artefacte din epoca bronzului, dar şi urmele unei vechi aşezări fortificate. În 1876, a cercetat şi în Pelopones, Grecia continentală, descoperind practic, pentru prima dată, urmele civilizaţiei miceniene, contemporană cu Troia asiatică. În 1878 şi 1879, a continuat să cerceteze pe ţărmurile Asiei Mici şi a descoperit numeroase obiecte valoroase. Practic, a găsit Troia.
Troia de 10 ori
După Schliemann, au fost făcute numeroase alte cercetări la Isarlîk, de această dată sistematice şi moderne. Arheologii au descoperit nu mai puţin de nouă niveluri de locuire în această zonă. Conform studiilor mai recente, s-a stabilit că zona a fost locuită din anul 3000 îHr până în anul 1350 dHr.
” Nu este o singură Troie! Sunt cel puţin 10, aşa cum evidenţiază straturile succesive de locuire”, scrie Gert Jan van Wijngaarden, cercetător la Universitatea din Amsterdam în lucrarea "Troy: City, Homer and Turkey". Prima aşezare este modestă, dar înconjurată cu un zid de piatră nefinisată. Cea mai importantă fază a Troiei a început odată cu anul 2250 îHR, arată specialiştii. Mai mult decât atât cea care ar corespunde războioului troian este nivelul VII, datat pentru 1180 îHr, adică epoca bronzului.
”Zidurile erau de nouă metri înălţime şi bine întărite. Câteva turnuri de apărare erau încastrate în aceste ziduri, cel mai impunător fiind bastionul din partea de nord-est, care era folosit pentru a spori defensiva citadelei, dar şi pentru a oferi o viziune tactică asupra câmpiei din preajmă”, scrie Trevor Bryce în cartea sa "The Trojans and their Neighbours". Mai mult decât atât, specialistul olandez Wijngaarden aminteşte de edificii ample, precum o construcţie de tip megaron, în centrul unei citadele. Aria de locuire era de zece ori mai mare decât suprafaţa citadelei, făcând din Troia unul dintre cele mai mari oraşe ale Epocii Bronzului, în zona de confluenţă euro-asiatică.
Arheologul german Manfred Korfmann a efectuat cercetări la situl de la Isarlîk şi scria în "Troy: From Homer's Iliad to Hollywood Epic" că oraşul era format dintr-o citadelă, probabil destinată monarhului şi elitelor şi o zonă rezidenţială şi comercială destinată activităţilor economice, industriale, dar şi a locuitorilor de rând, plus mahalalele. În total, oraşul se întindea, spune arheologul german, pe o suprafaţă de peste 30 de hectare. ”Acest nivel al Troiei avea o zonă rezidenţială amplă, mai jos de citadela puternic fortificată. Din ceea ce ştim, citadela nu are echivalent în regiune, şi nici în toată zona sud-est europeană”, scria acesta.
A fost sau nu război?
Existenţa Troiei a fost demonstrată. Sau cel puţin a fost demonstrată existenţa unui oraş impresionant din Epoca Bronzului care să se potrivească descrierii oferite de Homer. Nu s-a ajuns la un consens însă privind războiul troienilor cu grecii. Este adevărat că la nivelul VII există urme clare ale unui război violent. Mai precis, schelete împrăştiate, resturi calcinate şi alte urme ale unor distrugeri de mari proporţii. Unii specialişti cred, de exemplu, că Troia lui Homer, adică cea de la nivelul VII, corespunzătoare anului 1180 îHR, a sfârşit în urma unui cutremur puternic. Acelaşi cutremur care a afectat civilizaţia Miceniană în Grecia continentală. Alţii sunt înclinaţi să creadă că a fost război în toată regula. Coincidenţă sau nu, nivelul VII al Troiei era contemporan cu perioada de maximă înflorire a civilizaţiei Miceniene în Grecia, o cultură războinică a triburilor de ahei.
Numeroasele cetăţi controlate de regi şi războinici ahei controlau militar şi politic mare parte din Pelopones. Aceştia au cunoscut o expansiune fără precendent reuşind să jefuiască şi insula Creta, dar şi să ocupe multe dintre insulele arhipelagului grecesc. O parte a specialiştilor cred că, în acest context, aheii au ajuns în conflict cu Troia, pe care au descoperit-o prin schimburi economice, mai ales că arheologii au găsit piese miceniene la Troia. Mai apoi au încercat să o cucerească, mai ales că Troia controla Hellespontul, dar şi o importantă zonă agrară renumită pentru creşterea berbecilor şi a cailor. La acea vreme, Troia, arată o serie de specialişti, era locuită de populaţii anatoliene din triburile luvienilor.
Mai mult decât atât Troia ar fi făcut parte, probabil fiind capitala, dintr-un regat numit Wilusa, aşa cum arată Trevor Bryce. Limba lor, aşa cum demonstrează un sigiliu găsit la Isarlîk, aparţinea acestui grup al luvienilor, atestaţi ca aliaţi ai hittiţilor. În orice caz, sunt specialişti care arată că Wilusa se afla sub control hittit, iar războiul ar fi fost, de fapt, între micenieni şi hittiţi, Troia fiind doar un punct strategic pe care războinicii micenieni l-au jefuit. Războiul de 10 ani al lui Homer, spun cei mai mulţi cercetători, este posibil să fi fost doar un raid, iniţiat de războinicii ahei, grupaţi într-o confederaţie împotriva regatului Wilusa, vasal al hitiţilor.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Chiril Moţpan: Un combatant a fost dus la poliţie în comă, era în sala de reanimare
Se încarcă comentariile...
