Tutunul ocupa zeci de hectare în comunism în Bistriţa-Năsăud, iar astăzi se întinde pe nici un hectar
0
Zeci de hectare erau cultivate cu tutun doar într-o singură localitate a judeţului pe vremea comunistă. Deşi după `90 stimulaţi de ajutoarele de la stat unii s-au mai încumetat să mai cultive tutun, plasând Bistriţa-Năsăud printre judeţele cu cel mai mare număr de cultivatori, astăzi a mai rămas doar unul.
Bistriţa-Năsăud se număra până acum câţiva ani printre judeţele unde se cultiva tutunul, iar numărul cultivatorilor nu era deloc mic. Cei care s-au încumetat să-i dea de cap acestei culturi din multe puncte de vedere pretenţioase erau în special din zona de câmpie.
Acum câţiva ani, stimulaţi de subvenţiile promise de statul român, dar şi de facilităţile oferite tot mai mulţi se apucau de cultivat tutun, numărul acestora trecând de 150 la nivel naţional, câteva zeci înregistrându-se doar în Bistriţa-Năsăud.
Deşi structurile centrale anunţau că printre judeţele în care încă mai este vie cultivarea tutunului se numără Bistriţa-Năsăud, APIA ne spune că defapt mai este un singur cultivator, care este mai degrabă motivat de un proiect cu finanţare europeană să ducă mai departe cultura şi nu de profitul adus.
Vasile Mureşan, primul cultivator de tutun din judeţ şi fratele singurului care a mai rămas, ne spune că a abandonat „lupta” cu tutunul anul trecut, asta din cauza „neseriozităţii statului”. Fratele său, Grigore Mureşan încă mai cultivă câte un hectar anual, asta pentru că a accesat fonduri europene, care îl obligă să menţină cultura cel puţin cinci ani.
Agricultorul din Apatiu, comuna Chiochiş ne povesteşte că a fost primul din familie şi probabil din judeţ care a început să cultive tutun în 1993-1994, folosindu-se de cunoştinţele părinţilor săi, care înainte de Revoluţie chiar lucraseră în domeniu. Mai mult, Vasile Mureşan ne spune că în satul Apatiu, culturile de tutun se întindeau înainte de `90 pe zeci de hectare, CAP-ul iniţiindu-i pe locuitori în tainele cultivării tutunului.
A cultivat tutun 7-8 ani şi a abandonat după ce s-a trezit că statul a înjumătăţit subvenţia oferită şi a întârziat peste un an cu plata. Aflând că seminţele şi folia nu mai sunt nici ele oferite gratuit de către ministerul Agriculturii, bărbatul a ajuns să nu mai recomande niciunui agricultor să se înhame la aşa ceva.
A abandonat şi s-a concentrat pe nutreţuri, care vin să-i hrănească animalele pe care le-a cumpărat în timp, constatând că tutunul nu va reuşi să îi mai întreţină familia.
Tot Vasile Mureşan a fost cel care a dat „tonul” în rândul cultivatorilor, chiar fraţii săi fiind motivaţi de profitul frumuşel dintr-un an sau doi să se apuce de cultivat.
La un hectar se scot în jur de 1000 de kilograme de tutun, care ajung la unul dintre puţinele centre de colectare din ţară unde se oferea 2,5-3 lei per kilogram. Statul oferă 2 euro per kilogramul de tutun produs, iar până acum un an sau doi a oferit inclusiv seminţe şi folie.
Cultivatorii au fost motivaţi să abandoneze lupta cu tutunul de neseriozitatea statului român, în timp ce tutunul şi băuturile alcoolice reprezintă peste 7% din totalul exporturilor, valoarea acestora ajungând la 2,4 miliarde de euro anual.
Cu privire la tutun, Vasile Mureşan ne spune că a devenit o cultură pretenţioasă în ultimii ani din cauza diferiţilor paraziţi care-l atacă şi îi înjumătăţesc producţia. Ceea ce descurajează este şi munca fizică intensă. Nici investiţia iniţială nu este de neglijat, fiind necesar un spaţiu de uscare închis şi aerisit corespunzător pentru o producţie decentă.
La cei care au investit în spaţii de depozitare şi poate şi utilaje, au cultivat un an, iar mai apoi au abandonat, constatând că profitul este minim este pierderea cea mai mare, precizează Vasile Mureşan.
Se încarcă comentariile...
