Românul care vânează cu acte în regulă la vârsta de 92 de ani

Sâmboan Ioan este un fost mecanic din Beclenuţ (localitate situată la doi paşi de oraşul Beclean), care şi-a dedicat aproape 70 de ani vânătorii. La cei 92 ai săi încă mai merge la vânătoare, trecând cu brio şi de testarea periodică.

Pe Badea Nucu, aşa cum îi zic apropiaţii, l-am întâlnit la unul dintre cele mai importante evenimente dedicate vânătorilor din Bistriţa-Năsăud, concursul „Vânătoare la ceaun”, ce reuneşte anual, lângă Beclean, la Băile Figa, zeci de vânători din mai multe judeţe din ţară.

În ciuda faptului că are 92 de ani, Badea Nucu este un om jovial, reprezentând, încă de la prima ediţie a competiţiei, pata de culoare a asociaţiilor cinegetice din judeţ.

Permis eliberat în 1946

El îşi aminteşte şi acum în detaliu anul în care a ajuns vânător. Se întâmpla în 1946, când permisul i-a fost eliberat de Legiunea de Jandarmi Dej. Au trecut aproape 70 de ani de atunci, însă Badea Nucu încă mai merge la vânătoare, ultima ieşire având loc astă-primăvară. Anul acesta şi-a făcut şi testarea periodică, pe care a trecut-o cu brio. „Sunt sănătos tun, am trecut de testul psihologic şi am răspuns la cele peste 90 de întrebări”, completează Badea Nucu.

La viaţa lui a fost mecanic de profesie, însă meseria a fost lăsată mereu pe planul al doilea, după vânătoare. Niciunul dintre copii nu vânează, însă, la fel ca soţia sa, pe care a pierdut-o pe când avea 80 de ani, îi tolerează pasiunea nebună pentru vânătoare.

Soţia i-a acceptat pasiunea când a convins-o că vânătoarea este viaţa lui, fără de care nu poate trăi. Mai în glumă, mai în serios, ne spune că ar fi renunţat şi la soţie, dacă ea nu îi accepta în cele din urmă pasiunea, fiindcă pentru Badea Nucu „zilele de vânătoare sunt zile de sărbătoare”.

A vânat alături de Maurer

„Am fost născut pentru vânătoare. Mama mereu mi-a povestit că le spunea tuturor, înainte să mă aducă pe lume, că dacă va avea un copil vrea să-l facă vânător, pentru că bunicul a fost tot vânător”, zâmbeşte Ioan Sâmboan.

El a bătut la pas toate pădurile judeţului şi a fost preţ de mai multe decenii preşedinte al Filialei de Vânătoare şi Pescuit Beclean. Înainte de Revoluţie, Badea Nucu a avut ocazia să vâneze alături de Ion Gheorghe Maurer, fost prim-ministru al României în perioada 1961-1974, care a decedat în anul 2000.

 Îşi aminteşte că atunci Ion Gheorghe Maurer a plecat acasă cu o frumoasă vulpe vânată în pădurile din Bistriţa-Năsăud. „Maurer mi-a spus un lucru: <<La vânătoare e organizatorul, la fotbal e arbitrul, aici nu este rang>>. Astăzi, nu vă supăraţi, sunt mai multe ranguri decât vânători”, completează Ioan Sâmboan.

Badea Nucu spune că în cei 68 de ani de vânătoare mai degrabă a lipsit de la serviciu decât de la vânătoare. „Am lăsat motorul de la maşină să meargă şi am fugit în pădure, am împuşcat un porc mistreţ şi m-am întors la lucru, atât de mult îmi place treaba asta”, spune mândru vânătorul.

Deşi înainte de Revoluţie nu prea se obişnuia păstrarea şi conservarea trofeelor, din cauza costurilor ridicate, Badea Nucu are trei trofee de care este foarte mândru. Printre acestea se numără şi un căprior siberian.

În pădure, Badea Nucu uită de griji şi de supărări

Una dintre zonele preferate pentru vânătoare este pădurea din Munţii Ţibleşului şi nu datorită animalelor întâlnite acolo, ci datorită peisajelor, pe care un iubitor de natură precum Badea Nucu nu are cum să nu le aprecieze.

„După ce intru în pădure, după prima creangă de care trec, am scăpat de toate grijile şi supărările. Iubesc natura, pentru că în natură am avut ocazia să văd viaţa sălbăticiunilor”, spune vânătorul.
Sorin Gârjan, actualul preşedinte al filialei conduse în trecut de Badea Nucu, ni-l descrie pe cel mai bătrân vânător din ţară ca fiind îmbrăcat mereu cu ceva care face trimitere la pasiunea vieţii sale.

„Îi place tovărăşia vânătorilor, dar totodată simte cu tristeţe şi o oarecare înstrăinare a mai tinerilor purtători de puşcă de ceea ce a învăţat el că este şi, mai ales, că ar trebui să fie vânătoarea şi spiritul ei. Simte că rostul şi rosturile vânătorii nu mai sunt cele potrivite”, îl descrie Sorin Gârjan pe Ioan Sâmboan.

Sticla de Jagermeister

Badea Nucu apreciază atât de mult întâlnirile cu ceilalţi din breaslă, încât în fiecare an economiseşte din pensia sa pentru a cumpăra pentru cei prezenţi la „Vânătoare la ceaun” o sticlă de Jagermeister, băutură specifică vânătorilor germani.

„Acum doi ani m-a surprins o dată în plus când a ajuns la Băile Figa  cu bicicleta, într-o zi de august caniculară. Tot de atunci a început să ofere câte o sticlă de Jagermeister, ca să o degustăm noi. Ca să vă faceţi o idee despre preţul unui asemenea gest, vă spun că nici nu se termină bine o ediţie a festivalului, că el din pensia sa începe să adune bani pentru a comanda acest dar. E cadoul lui pe care-l ţine la loc de preţ şi pe care ni-l oferă cu o bucurie nemărginită”, completează Sorin Gârjan.

A dat pe puşcă echivalentul a trei vaci

Vânătorul de 92 de ani foloseşte încă puşca pe care a cumpărat-o după Revoluţie cu 250.000 de lei, echivalentul, la vremea aceea, a trei vaci. Este singura pe care o are şi nici nu consideră că ar avea nevoie de mai multe.

Pune preţ însă pe echipamentul de vânătoare, în care investeşte şi acum. Ultima sa achiziţie este o pălărie, pe care a cumpărat-o anul trecut cu 250 de lei. Din garderoba sa nu lipsesc nici bocancii de vânătoare, echipamentul clasic, dar nici trei costume de vânătoare, pe acre le are de câteva decenii bune.Unul dintre ele, preferatul său, este special făcut pentru bal, nelipsind bineînţeles elementele şi decoraţiunile specifice vânătorilor.