Foștii CAP-iști au cele mai amărâte pensii

Foștii angajați ai colectivelor din Bistrița-Năsăud se chinuie cu pensii de 300 de lei. Cei care acum 50 de ani erau obligați să lucreze în CAP-uri supraviețuiesc azi din vânzarea de legume și zarzavaturi 

Vârstnicii care populează piața cu legume și zarzavaturi proaspete, dar și cu alte produse pe care le mai au prin gospodărie sunt, majoritatea, foști muncitori la „colectiv". Aceștia sunt oamenii care în anii '60 dădeau cu sapa, strângeau fânul și îngrijeau animalele în CAP-urile din Bistrița-Năsăud. După 20-30 de ani de muncă s-au ales cu pensii de 200-300 de lei. Veniți în Piața Decebal cu ridichi, spanac, mărar, pătrunjel, ouă și dulceață de casă, oamenii au ca principal subiect de discuție pensia din care se descurcă cu greu. „Să nu o taie, dă-o în biata ei de lume... de la niște oameni bătrâni... Cât e, să ne-o lase așa, să mai trăim câte zile mai avem", spune necăjită Maria Rebreanu, o femeie de 78 de ani din Florești. Este văduvă de peste 20 de ani și se descurcă dintr-o pensie de 300 de lei.

„Am spălat cozile la vaci"

„De 24 de ani sunt văduvă și mă îmblătesc ca un pește pe uscat. Am lucrat la colectiv din '60 până la Revoluție. La grajd am lucrat, la mărhăi (n.r. „vaci"), am spălat cozile la vaci", povestește Maria. Aceasta încearcă să-și momească cumpărătorii cu cele câteva legături de ceapă verde, mărar, pătrunjel și cu un maldăr de spanac, pe care le cară în fiecare dimineață, fie cu trenul, fie cu autobuzul, de la 30 de kilometri de oraș. Vânzarea de legume îi mărește bugetul cu câțiva zeci de lei. Banii îi dă pe mâncare, medicamente și își plătește un om să o ajute în gospodărie, pentru că nu are copii sau nepoți. Deși a rămas cu câteva hectare de pământ, nu mai are mare folos de pe urma lui. 

Bani pe medicamente și mâncare

Lângă ea, o altă bătrână, Viorica Crucian, în vârstă de 66 de ani, se necăjește să-și vândă ardeii pentru răsaduri, câteva ouă și o găletuță cu dulceață de prune. Locuiește în Tărpiu și de două zile își încearcă norocul în piață, pentru a-și completa pensia de 350 de lei. La fel ca Maria, a lucrat aproape 30 de ani la CAP. „Lucram ce trebuia, la cartofi, la secerat. N-am avut ce face, că ne lua grădina de sub casă. Acum venim cu toate buruienile astea aici și ne necăjim", povestește Viorica. Bolnavă de astm și abia recuperată după un accident vascular, bătrâna cheltuie lunar cel puțin 100 de lei pe medicamente, iar restul banilor se duc pe pâine, zahăr, ulei, apă, lemne și curent electric.