Comoara de acasă: un bistriţean şi-a transformat locuinţa într-un adevărat muzeu în care a strâns zeci de mii de bucăţele de istorie
0
Florin Coşoiu, din Bistriţa, are 64 de ani, este de meserie fotograf şi operator de imagine, dar este mai cunoscut din postura de colecţionar. Colecţiile sale impresionante, care adună sub acelaşi acoperiş mii de zadii, obiecte săseşti vechi, cărţi poştale şi chiar fiare de călcat şi mojare, l-au transformat pe bistriţean într-unul dintre cei mai importanţi colecţionari din Transilvania.
Florin Coşoiu are 64 de ani şi din 1981 locuieşte în Bistriţa. Este fotograf de meserie şi operator de imagine. Pasiunea pentru imagine a moştenit-o de la părinţii săi, şi ei fotografi de meserie. Tot părinţii săi i-au mai insuflat o pasiune: cea de colecţionar. Părinţii săi colecţionau fotografii, aceasta fiind o „obligaţie“ de serviciu, dar şi artă plastică, o parte dintre lucrări ajungând să facă parte din colecţia lui Florin Coşoiu.
Nici el nu s-a lăsat mai prejos. A început în copilărie, cu timbre, iar în timp, ceea ce la început părea o joacă de copii s-a transformat într-o colecţie impresionantă şi valoroasă. Acesta a fost doar începutul.
Momentan, Florin Coşoiu, cunoscut în oraş mai degrabă din perspectiva de colecţionar decât din cea de fotograf, a reuşit să adune, pe lângă zeci de mii de timbre, zeci de mii de cărţi poştale şi vederi, cărţi rare, 800 de lucrări de artă plastică, colecţie ce conţine şi artă europeană şi chiar islamică, dar şi o colecţie de obiecte uzuale săseşti, zadii – ţesături din lână în costumul popular din zonă – sau catrinţe, fiare de călcat cu cărbune, viniluri cu muzică tradiţională săsească şi mojare.
Nici colecţionarul nu mai ştie cu exactitate numărul precis al obiectelor pe care le-a adunat de-a lungul anilor. Întrebat cât de mari sunt colecţiile sale, Florin Coşoiu ne lămureşte: „Aş putea să fac câte o expoziţie lunară timp de 20 de ani cu tot ce am colecţionat“.
O ZADIE, PREŢUL UNEI EXTRACŢII DENTARE
În luna septembrie, stadionul municipal din Bistriţa a găzduit colecţia de zadii sau catrinţe a lui Florin Coşoiu. Colecţia, care conţine 2.500 de perechi de zadii, este cea mai mare de acest fel din ţară. 20% din zadii au peste un secol vechime, unele dintre ele sunt foarte valoroase, fiind lucrate cu fir de aur.
Interesantă este modalitatea prin care acestea au ajuns în colecţia fotografului bistriţean. El spune că a reuşit să adune un număr atât de mare de zadii cu ajutorul unui prieten dentist din comuna Rodna, care s-a angajat să dea o mână de ajutor în salvarea acestor elemente ale costumului tradiţional, care riscau să fie distruse de mucegai şi molii.
„Am ajuns la o înţelegere să le strângem, în încercarea de a le salva. Atunci, prietenul meu dentist a pus un afiş la cabinet pe care scria: «O extracţie = o pereche de zadii». Venea cu 10-20 de plase pline cu zadii săptămânal la mine“, povesteşte Florin Coşoiu.
Imediat după Revoluţie, preţ de doi ani, colecţionarul a reuşit să adune în jur de 1.500 de perechi de zadii. În ultimii ani i-a fost însă tot mai greu să pună mâna pe zadii, cele noi luând locul celor vechi, lucrate manual.
Colecţia de zadii a ajuns în administrarea Centrului Judeţean pentru Cultură şi nu este singura colecţie înstrăinată. Cu un an înainte de Revoluţie, Florin Coşoiu a mers în Germania şi a donat Muzeului Transilvănean din Gundersheim o colecţie impresionantă de obiecte care au aparţinut saşilor bistriţeni, formată din ceramică, pânzături, cărţi şi înscrisuri.
ROMÂNII NU AU PREŢUIT OBIECTELE SAŞILOR
Cu toate acestea, colecţionarului i-au mai rămas încă multe obiecte săseşti, începând de la cărţi poştale şi vederi şi terminând cu bucăţi de ceramică ce obişnuiau să le „îmbrace“ sobele saşilor, dar şi bibliile, care nu lipseau din casele în care locuiau saşii.
Pe acestea le mai expune din când în când la diverse evenimente în Bistriţa. Culmea, niciunul dintre aceste obiecte nu a fost achiziţionat de la saşi, ci de la românii care au ajuns să trăiască în casele etnicilor germani, după ce aceştia au părăsit ţara. Tocmai din cauza faptului că românii nu prea au preţuit obiectele lăsate de saşi, acestea sunt acum destul de valoroase.
TRUCURI DE CUMPĂRAT PIESE DE COLECŢIE
Chiar dacă la prima vedere pare foarte simplu, achiziţionatul obiectelor de colecţie impune o întreagă strategie, obiectului trebuie să-i faci curte, după cum dezvăluie colecţionarul: „Cu achiziţionatul obiectelor este o întreagă poezie. Fiecare colecţionar are un anumit stil de a proceda. Dacă vezi un obiect pe care îl vrei, insişti să primeşti un alt obiect pe care nu îl vrei. Persoana respectivă vede că insişti şi are impresia că este foarte valoros obiectul respectiv şi nu ţi-l dă. Atunci îi spui: «Bine, dacă nu mi-l dai pe ăla, dă-mi alt obiect» şi iei chiar obiectul pentru care ai venit, la un preţ bun“.
Unele obiecte sunt practic imposibil de achiziţionat, astfel că te vezi nevoit să aştepţi să moară proprietarul pentru a avea o şansă de a-l procura. Florin Coşoiu spune că nu a vândut nicio colecţie până acum, ci a făcut doar trocuri cu alţi colecţionari. E adevărat, puţine, dar s-au dovedit a fi avantajoase.
Obiectul pe care a dat cea mai mare sumă de bani este o statuie cu ceas de şemineu reprezentativă pentru mişcarea Art nouveau, care aparţine unui sculptor francez. Aceasta poate fi cumpărată momentan de la casele de licitaţii cu zeci de mii de dolari.
Cu toate acestea, cea mai dragă colecţie este cea de fotografii. „Nu ai cum să urmăreşti evoluţia omului – antropologic şi vestimentar – altfel decât prin fotografie. Familiile bogate mergeau cu copiii de două-trei ori pe an la fotograf. Atelierele erau la etajul superior, iar tavanul era din sticlă, ca să poată să intre lumina naturală, pentru expunere scurtă. Din păcate, în momentul de faţă, fotografia clasică a cam dispărut şi a rămas cea digitală“, spune colecţionarul.
Cum se îngrijesc colecţiile
O parte dintre colecţii sunt expuse chiar în casa fotografului, în special obiectele de artă. Altele sunt păstrate într-o anexă foarte bine aerisită, dar şi în alte două locuri închiriate, despre care nu vrea să spună foarte multe, pentru a le „păzi“ de hoţi.
Colecţiile, pe cât sunt de valoroase, pe atât pot să fie de fragile. Filatelia, de exemplu, trebuie ţinută în picioare, aerisită lunar. Fiecare exponat trebuie scos şi verificat. Pânzăturile şi zadiile trebuie aerisite în fiecare primăvară şi tratate cu substanţe care să le păzească de molii. Mai puţin pretenţioasă este însă feroneria, care nu are nevoie de condiţii speciale de depozitare.
Fotograful insistă ca doar bistriţenii să aibă privilegiul să îi admire colecţiile, motiv pentru care vrea să organizeze expoziţii doar în oraşul adoptiv.
Vă mai recomandăm:
O casă de la marginea oraşului Bistriţa adăposteşte o colecţie ieşită din comun: aproape 200 de vagoane şi locomotive nu mai mari de 15 centimetri. Colecţia aparţine inginerului Anton Tocaci, care adună trenuri de un sfert de secol.
Prima cutie de chibrituri care a pus bazele colecţiei profesorului de matematică Gheorghe Simionaş a venit tocmai din Brazilia. Au urmat sute de cutii de toate formele şi mărimile din toate colţurile lumii, care au compus în 45 de ani cea mai mare colecţie de cutii de chibrituri din lume.
Ziua Sfântului Patrick nu a fost uitată nici la Bistriţa. Cea mai înfocată susţinătoare a patronului spiritual al Irlandei şi Islandei este cu siguranţă Andreea Reman, care s-a îndrăgostit de trifoiul cu patru foi în copilărie. Iubirea pentru trifoi s-a materializat într-o colecţie impresionantă cu 60.000 de plante adunate din toate colţurile lumii.
Se încarcă comentariile...
