Cât de murdar vorbeau politicienii din perioada interbelică. Apelative precum „canalie“ şi „pungaş“, banalităţi în şedinţele Parlamentului
0
Şedinţele din Parlamentul României de acum 100 de ani nu erau cu mult diferite faţă de cele din zilele noastre, cel puţin când vine vorba despre jigniri şi „jocuri de culise”. Printre apelativele care nu lipseau din şedinţele Parlamentului se numărau „canalie“ sau „pungaş”.
Parlamentarii de acum 100 de ani nu erau cu mult diferiţi faţă de cei de acum. Aceştia nu evitau jignirile şi acuzele, nici măcar în şedinţele din Parlament, care, în cele mai tensionate momente, se transformau în adevărate spectacole.
O radiografie interesantă a lumii politice din perioada interbelică face deputatul Victor Moldovan, unul dintre cei mai longevivi parlamentari ai României interbelice. Acesta şi-a pus gândurile într-un jurnal, care, mai apoi s-a transformat într-o biografie.
„Teodor Mihali spune de Maniu că este un om inteligent şi cel mai înzestrat, dar că este o canalie. Un alt nemulţumit, dr. Amos Frâncu, preşedintele Partidului Ţărănesc şi Muncitoresc al Armoniei Sociale, îi face pe toţi pungaşi, spune că toţi au abjurat cu laşitate, că Vaida ar fi scris în contra tricolorului”, notează Victor Moldovan despre şedinţa din Parlament din data 3 decembrie 1919.
Parlametarii din perioada interbelică nu se mulţumeau cu a se jigni în şedinţele din Parlament, ci se folosesc şi de presa vremii pentru a-şi discredita colegii, după cum ne spune deputatul bistriţean:
„Brătianu nu se mulţumeşte cu acest spectacol ce o dă răfuiala de familie, ci porneşte şi el la o acţiune directă pentru a denigra pe adversarii săi. Prin Marele Cartier adună acte în contra miniştrilor ardeleni şi publică almanahul- calendar din 1917, cu acte de renegare a lui Vaida, Goldiş, Şt. C. Pop”.
Corupţia, la ea acasă şi în perioada interbelică
Deputatul bistriţean mai precizează în memoriile sale şi faptul că până şi în Guvern se intra pe pile, fiind mai important gradul de rudenie cu persoane sus puse decât trecutul politic al membrilor săi.
Nici corupţia nu era rar întâlnită. Victor Moldovan vorbeşte despre Aurel Lazăr, şeful de resort al Justiţiei din 1919, care a fost nevoit să-şi dea demisia, după ce s-a demonstrat că făcea trafic cu spirt.
„Consiliul a provocat mari nemulţumiri introducând sistemul permiselor, înlesnind astfel specula produselor de primă necesitate. Aşa numitul „oficiu de alimentare” a fost o oficină neruşinată prin care s-a traficat zahărul, porumbul, lemnele, petrolul, stofele, spirtul negru”, comentează Victor Moldovan una dintre măsurile Guvernului din acea perioadă.
Chiar deputatul bistriţean a bifat o reuşită din acest punct de vedere expunând „afacerea panamaua de paşapoarte”, din anii 1924 – 1925. Atunci, bistriţeanul a denunţat traficul de acte pentru emigrare făcut de miniştri sau oameni politici liberali.
Se încarcă comentariile...
