Revelaţia mamei unui băieţel cu autism: „Mi s-a strâns inima”. De ce copiii sunt adevăraţi terapeuţi
0
O experienţă profund emoţionantă a trăit mama unui copil cu autism, după ce a fost cu fiul ei într-o tabără. Femeia spune că cei mici s-au transformat în adevăraţi terapeuţi şi că au obţinut într-o săptămână rezultate pentru care ar fi avut nevoie de ani de terapie cu profesionişti.
Este cunoscut faptul că autismul la copii afectează modul în care aceştia interacţionează cu alţi copii, iar ameliorarea simptomelor este un target pentru orice părinte de copil cu această afecţiune.
Maria Romaniuc este mama unui copil de nouă ani ce a fost diagnosticat cu o formă severă de autism. Băieţelul face terapie de şapte ani, iar mama lui s-a calificat RBT (Registered Behavioral Technician, n.r.), tocmai pentru a-l ajuta. Sigur că au fost progrese, însă atât cât se poate, având în vedere afecţiunea lui. Mai mult, ea spune că la recomandarea specialiştilor nu a încercat niciodată terapia în zona de socializare. Cel mai probabil, de teama unui eşec, având în vedere forma gravă cu care a fost diagnosticat băieţelul. Ea a mai menţionat că, deşi vorbeşte, băieţelul este foarte greu de înţeles din cauza unor sechele în urma unui accident.
Acum însă a relatat o întâmplare din care mulţi ar putea învăţa ceva. Asta în special în contextul în care copiii cu diferite deficienţe se integrează greu în colectivitate, ca să nu mai vorbim despre bulling, care este deja un fenomen în creştere în toate şcolile din România, dar nu numai.
A răspuns sincer la curiozităţile copiilor
Totul a pornit de la faptul că mama, care-l însoţea pe băiat în tabără, a decis să răspundă la toate întrebările copiilor legate de comportamentul fiului ei, să le explice de ce este diferit şi, mai ales, cum pot ei proceda pentru a reuşi să interacţioneze cu el. Copiii sunt colegi de clasă la o şcoală din Bucureşti şi acum trec în clasa întâi.
„A fost o surpriză, pentru că nu mă aşteptam după un an de zile în care nu m-au întrebat nimic, să <mă bage în şedinţă>. Recunosc, iniţial mi s-a strâns inima, pentru că deja anticipam că nu vor mai dori să fie în preajma lui, nu vor mai dori să socializeze etc. Aveam deja doi colegi care se apropiaseră de Pitic în timpul anului şcolar şi temerea mea era că îi voi pierde şi pe aceia doi”, relatează acum Maria Romaniuc. „Am decis să le spun adevărul şi să le răspund cât se poate de sincer la toate întrebările lor, pentru că m-am gândit că la un moment dat tot va trebui discutat subiectul şi m-am gândit că mai bine de la bun început”, mai spune ea.
Iar reacţiile copiilor au fost mult peste aşteptări. Antoine, băieţelul de nouă ani diagnosticat cu formă severă de autism, a terminat clasa zero alături de colegii lui, care sunt mai mici ca vârstă biologică. Este lesne de înţeles că părinţii au întârziat cât s-a putut înscrierea la şcoală, pentru a-i da timp să mai câştige unele abilităţi, fiind înscris într-o şcoală de masă. Însă chiar şi aşa, emoţiile părinţilor nu au lipsit.
Învăţătoarea la clasă, rol determinant
Un rol important, mai spune mama, l-a avut învăţătoarea lor, care de la bun început a încercat să-i înveţe pe copii să fie uniţi şi să se accepte reciproc, fără a judeca. Atitudinea ei a fost ceea ce a stat la baza comportamentului celor mici. „De-a lungul timpului, le-a vorbit puţin câte puţin despre cât de diferiţi suntem noi toţi. Cum dumneaei este brunetă, dar şi-ar fi dorit spfie blondă. Asta nu înseamnă că dacă e diferită, e ceva greşit. Despre cât de frumos cântă Antoine la pian, sau despre cât de deosebit e colegul care face box, sau cel care face înot. Adică i-a integrat pe toţi foarte natural şi foarte firesc şi cumva le-a prezentat copiilor normalitatea noastră ca fiind ceva normal pentru noi toţi”, mai spune ea. Practic, ea a găsit câte o calitate la fiecare copil şi i-a făcut să-şi vadă fiecare unicitatea şi să o accepte pe a celuilalt, atitudine ce ar trebui să fie obligatorie la un dascăl.
Întrebările incomode ale copiilor
În tabăra ce a avut loc la începutul lunii iulie la Cornu, copiii au pus diferite întrebări despre afecţiunea colegului lor, întrebări la care mama a răspuns cu toată sinceritate. Una dintre fetiţe a fost curioasă cum ar trebui să procedeze, pentru ca Antoine să-i răspundă.
„M-au întrebat: de ce Antoine nu vrea să se joace cu noi, de ce Antoine nu vorbeşte ca noi, de ce se poartă diferit de noi, de ce nu ne răspunde, de ce nu îl înţeleg pe Antoine când vorbeşte şi ce limbă vorbeşte Antoine. Şi la toate răspunsul era: pentru că Antoine este autist”. Maria Romaniuc
Ba, chiar mai mult, ea a intrat în jocul lor, vorbind cu ei exact pe înţelesul lor. „Unul dintre ei a fost fabulos, reacţia lui a fost: woaaa, nu cred. Are el aşa ceva? Ca şi cum ar fi ştiut dintotdeauna. Şi i-am copiat şi eu cumva limbajul şi i-am spus: daa. Tu-ţi dai seama? După aceea am început să povestim”, mai relatează ea.
Atitudinea adulţilor faţă de copii poate avea o influenţă foarte mare, chiar dacă adulţii ar putea crede că cei mici nici măcar nu îi iau în seamă.
Întrebările celor mici au continuat, iar una dintre fetiţe a „dat decisiva”.
„M-a întrebat: eu ce aş putea să fac să îl ajut? Mi s-a strâns stomacul”, mai spune mama, după care i-a explicat că trebuie să insiste, să-i atingă mâna cu mâna ei pentru a-i capta atenţia etc. „Şi exact asta au făcut. Şi vorbim totuşi de nişte copii de clasa pregătitoare şi nu m-aş fi aşteptat la asta. Ei chiar şi-au dorit, iar prin faptul că au respectat toate principiile acestea şi chiar au depus efortul ăsta, îmi spune că ei chiar şi-au dorit”, mai spune mama băieţelului.
Terapie cu efect prelungit
Astfel, prin geamurile cu oglindă prin care se vedea doar din interor în exterior, adulţii îi puteau urmări pe cei mici în curte, care şi-au intrat în rol şi au început să aplice tot ce au învăţat de la mama colegului lor. „Una dintre colegele lui era cu braţele larg deschise, era în faţa lui şi spunea: Antoine, vreau să te îmbrăţişez. Pot să te înbrăţişez? Şi doar aştepta. Nu făcea nimic. I-a zis de vreo două ori şi după aceea s-a dus la ea în braţe. Doamne, şi-l strânga atât de tare! M-a impresionat profund. Pentru că ei credeau că sunt doar ei, copiii, iar noi, adulţii, nu eram acolo. A făcut-o cumva sincer. Noi, oricum, nu le-am spus că i-am văzut”, mai relatează ea.
Astfel de comportamente au mai observat pe toată perioada cât au petrecut acolo şi au fost extrem de copleşitoare pentru mama lui Antoine, care şi-a văzut prima dată copilul socializând, lucru extrem de greu de obţinut la un copil cu afecţiunea lui.Copiii şi-au luar rolul în serios, pentru a-l integra pe antoine în colectivul lor.
Marea surpriză a fost că efectul acestei „terapii” cu copiii a avut efect şi după încheierea taberei, deoarece odată întorşi acasă, Antoine a mai avut disponibilitate de a socializa cu alţi copii, lucru care nu s-a mai întâmplat până atunci.
Explicaţia psihologului
Psihologul Cecilia Ardusătan spune că rolul decisiv a fost al învăţătoarei, care i-a învăţat ce înseamnă empatia. „Empatia de care a dat dovadă învăţătoarea s-a extrapolat copiilor. E precum o cloşcă cu pui. Dacă cloşca le transmite siguranţă, aceştia o vor percepe ca atare. Efectul de domino se întâmplă. Până la urmă, empatia şi acceptarea necondiţionată este darul moral cel mai de preţ pe care îl putem transmite copiilor. În acest caz, învăţătoarea a fost cea care a dat tonul, puii au mers după cum a setat ea să „cânte muzica”. De ce? Învăţătorul e surogat de mamă şi tată”, a explicat ea.
De asemenea, mai spune psihologul, iubirea, acceptarea sunt noţiuni pe care cei mici le au în mod natural, nealterate. „Copiii aceştia au împărtăşit ceea ce este natural şi specific lor fără să fie alterat: iubirea, compasiunea, acceptarea. Copiii vorbesc toate limbile pământului, ei s-au conectat cu acest băiat la alt nivel. La nivelul unde nu există judecată, ci doar acceptare şi iubire faţă de aproape. Ei nu au bariera limbajului, la nivelul ludicului nu există închisori, doar magie”, mai spune ea.
Ce este autismul
Autismul este o tulburare neurobiologică complexă care în mod normal durează de-a lungul întregii vieţi. Statisticile arată că afecţiunea are o incindenţă alarmantă şi în creştere, 1 din 66 de copii find afectat de acastă tulburare.
Una din caracteristicile principale este capacitatea scăzută de a intracţiona pe plan social, precum şi un comportament stereotip şi repetitiv.
Autismul afectează modul în care copilul percepe şi procesează informaţia senzorială, iar simptomele se manifestă în grade şi prin comportamente diferite la fiecare copil sau persoana cu autism, potrivit Asociaţia Autism Baia Mare.
Primele semne ale copilului cu autism sunt lipsa contactului vizual, nu răspunde când este strigat numele său, posturi neobişnuite ale coprului sau ecolalie (repetarea de cuvinte sau fraze care pot fi cuvinte ale persoanelor din jur sau fraze din desenele animate etc), nu are joc simbolic (acţiuni ludice în care foloseşte obiecte simbolice, de exemplu un capac de la o sticlă poate deveni o farfurie pentru păpuşă).
În ce priveşte relaţiile sociale, pare să nu observe când intră sau ies persoane din cameră, nu manifestă bucurie sau tristeţe şi nu iniţiază jocuri.
Pare că nu-l doare când se loveşte, îl pot speria zgomotele puternice, se joacă în acelaşi fel la nesfârşit. Îşi doreşte ca toate lucrurile să rămână exact aşa cum sunt.
Terapiile pentru autism sunt îndelungate şi efectele sunt lente. Cu multă muncă, se pot obţine ameliorări considerabile ale acestor simptome.
Vă recomandăm să mai citiţi şi:
O navă hidrografică a Ucrainei a sărit în aer în zona Gurilor Dunării
Se încarcă comentariile...
