Povestea femeii care a trăit 40 de ani în aburi de pălincă. „Pe vremea lui Ceauşescu trebuia înregistrat tăt“
0
În Lăpuşel, judeţul Maramureş, toţi o cunosc pe Ecaterina Micle cu numele de „lelea Catiţa“ sau „lelea Tiţa“. Are 78 de ani şi lucrează de aproape jumătate de secol în pălincăria din sat. De altfel, este unul dintre puţinii distilatori care au mai rămas în Maramureş.
Într-o după-amiază de primăvară, când începe activitatea în orice gospodărie, o găsim pe Ecaterina Micle, zisă Lelea Catiţa în curte, cu treburile casnice. Intră uşor în vorbă cu noi şi ne povesteşte despre „pălincie“ şi despre licoarea atât de apreciată şi de români, şi de străini.
Lelea Catiţa e expertă: este supraveghetor de pălincărie, adică brener, de 40 de ani. Ce face un brener? El are cel mai important rol în procesul de fierbere a renumitei pălinci din Maramureş. Are grijă de foc, care trebuie să fie constant, şi urmăreşte procesul de distilare. Meseria asta a devenit a doua ei natură şi, în ciuda faptului că îi e din ce în ce mai greu, încă o mai practică. Este suficient să scoată dopul de la o sticlă şi să o apropie de nas pentru a-şi da seama de fructele din care este făcută.
Din munca la pălincărie, Lelea Catiţa şi-a întreţinut familia. Unica ei fiică şi ginerele sunt plecaţi cu treabă prin oraş. Acasă e doar nepoata ei, o tânără care nu pare să aibă multe în comun cu pălincăria în care care bunica ei încă munceşte. Cel mai probabil, ginerele ei se va ocupa de treaba asta, până la urmă, bărbătească. Însă de când i-a murit soţul, din ’97, cel mai adesea, singură a avut grijă de clienţi, fiica şi ginerele find prea ocupaţi cu munca la oraş şi lipsiţi de răbdarea necesară. „Amu’, ginerele meu se ocupă, da’ se bazează pă mine, ştiţi de ce? Că oamenii îs... numa’ cu oameni să n-ai de lucru. Mie mi-o plăcut să-i servesc, da’ să le spui şi adevăru’. Dacă am zâs că la ce oră să vie, apoi să se apropie de adevăr, cât de cât. Lumea mă cunoaşte că am pretenţia la corectitudine“, relatează femeia.
Cel mai slab an pentru pălincă
Producţia şi calitatea pălincii sunt condiţionate de recolta de prune, dacă a fost un an bun, dacă fructele au fost bine coapte sau dacă au stat suficient la fermentat, ne dezvăluie Ecaterina Micle din secretele meseriei. Anul trecut a fost unul slab, iar din cauza vremii, fructele nu au fost destul de dulci, prin urmare nici pălinca nu a fost de cea mai bună calitate.
„O fost secetă mare şi fructele s-or uscat pă creangă numa’ 5-6% or fost bune“, explică bătrâna. Asa înseamnă că din 100 de litri de fructe fermentate sau borhot, cum este denumit de localnici, s-au obţinut maximum 5-6 litri de pălincă. „Merele, la fel: 3-4%. Iar perele şi mai puţin: maximum 3%“, spune ea. Tocmai din acest motiv, pălinca de pere este mult mai valoroasă decât cea de prune, în ciuda părerii general valabile că pălinca de prună este cea mai bună. Despre anul acesta, breneriţa spune că va fi unul din cei mai slabi, din cauza îngheţului care a compromis întreaga pomicultură. Singurele fructe care ar putea avea o şansă sunt perele, pentru că aceşti pomi au înflorit într-o perioadă scurtă în care a fost mai cald şi au ieşit albinele.
Distilarea, pe înţelesul tuturor
Pentru a putea înţelege complexitatea muncii Ecaterinei Micle, Alexandru Buciuman, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Pălincă din Maramureş, explică procedeul de distilare a pălincii obţinute din fructele fermentate. „În cazanul de distilare primară, din care iese primul distilat, care are denumiri diverse – mursă, suslă sau votcă în alte părţi, acolo se pun fructele fermentate. Fructele fermentează cam în două săptămâni, dacă e cald afară, sunt coapte bine şi au zahăr, iar drojdia naturală, care este pe coaja fructelor, acţionează“, spune el.
Oamenii mai adaugă uneori zahăr şi drojdie, ca să fermenteze mai repede şi iese mai multă pălincă. Dar pălinca tradiţională e făcută doar din fructe puse la fermentat în vase de lemn, subliniază Buciuman. „Mai demult se foloseau vase din lemn de brad, pentru că era mai ieftin, în timp ce vasele din gorun erau scumpe. Acum se folosesc containere de plastic, însă potrivit prodcătorilor, acestea nu interacţionează cu acidul din borhot şi nu-i schimbă proprietăţile.“
Când se opreşte distilarea, procesul este de-a dreptul spectaculos: „Distilarea se opreşte atunci când ceea ce curge pe ţeavă nu mai arde pe comanac. Comanacul e acoperişul de la cazan. Se ia un păhărel din lichidul care curge, se aruncă pe comanacul fierbinte şi se dă foc cu o brichetă. Dacă arde şi scoate flacără albăstruie, se continuă distilarea. În momentul în care flacăra devine galbenă sau nu mai arde, se opreşte tot şi ceea ce curge de acum este reziduu şi se aruncă. Ceea ce s-a colectat se pune la a doua distilare“, explică preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Pălincă dn Maramureş.
La a doua distilare, nu mai e nevoie de agitator, iar pentru a obţine o pălincă de calitate, trebuie ca brenerul să fie un bun observator şi foarte atent. „Se distilează până când distilatul, «tistulaşu», cum i se spune, face mărgea. Adică în vasul de colectare, din ceea ce picură, se formează nişte mărgele care fug spre margine. Când nu mai fug mărgelele acelea, «se rupe din ţeavă», adică se distilează în continuare, dar ceea ce se colectează de acum se numeşte «cozi» sau «trinci», care vor fi folosite la o distilare ulterioară sau ca o băutură de proastă calitate. Distilarea merge în continuare până nu mai este alcool“, precizează specialistul.
„Lejea horincii“, pe vremea comunismului
Ecaterina Micle îşi aminteşte că cele mai grele vremuri pentru produs pălincă erau în comunism, fiindcă erau obligatorii nişte registre în care trebuia să noteze zilnic fiecare client. Iar în Maramureş, unde relieful se pretează la pomicultură, nu erau puţini nici cei care aduceau fructele fermentate să facă din ele băutura atât de apreciată pentru tăria ei. „Pe vremea lui Ceauşescu trebuia înregistrat tăt, de-a hir a păr, care cu cât borhot o intrat, câtă horincă o rezultat: atâta la stat, atâta la om – a nost – o parte mică. Ţân minte că, dacă ieşeau 50 de litri, 5 litri era uium. Acela era a nost pentru întreţinerea cazanelor – pântru strâcat, că doar să strâcau. Şi dădeai la om 14 litri, restu’ treceam la stat şi o plătea la om cu 3 lei lităra. Asta era lejea horincii. O fost on pic mai slobod după Revoluţie, că nu ne-o luat atâta la verificat“, povesteşte bătrâna. Ea a rămas una dintre puţinele breneriţe din judeţ, meseria fiind, oarecum, rezervată bărbaţilor.
O altă perioadă dificilă pentru Ecaterina Micle a fost după ce soţul ei a decedat, brusc, în 1997. Atunci a vrut să renunţe la activitate. „Bărbatu’ meu o murit rapid, de pe-o zâ pă alta. Şi am zâs că nu îmi mai trebe horincie, nici să nu aud. Am rămas tare supărată, da’ apoi n-am scăpat de oameni. Tăt o vinit la noi: «hai, fă-ne şi nouă». Şi apoi am făcut şi facem şi până în zua de astăzi. Atâta mă bucur că mă mai ţâne mintea“, mai spune ea glumind.
Aproximativ 200 de cazane înregistrate în Maramureş
Alexandru Buciuman spune că, potrivit legislaţiei, se poate produce o cantitate maximă de 50 de litri de alcool pur în gospodăria individuală, cu plata accizei la 50%. „Nu există în UE scutire de plata accizei. Suma este 10 euro/litru de alcool pur sau 5 euro/litru de pălincă de 50 de grade, cum e horinca noastră. Această pălincă nu este destinată comercializării“, spune el. De asemenea, micile distilerii care produc maximum 2.000 de litri de pălincă pe an plătesc acciză 50%. „Dar dacă au depăşit 2.000 de litri, vor plăti acciza integrală pentru toată producţia“, mai spune Buciuman. Legislaţia s-a modificat în ultima perioadă, astfel că, dacă până acum câţiva ani, toate distileriile erau sigilate la încheierea activităţii şi se desigilau, de către cei de la vamă, când se relua activitatea, acum nu se mai întâmplă acest lucru. „Cazanele sunt declarate la vamă, iar proprietarul anunţă când începe distilarea, la fel şi când încheie distilarea şi se duce şi plăteşte acciza“, mai arată Alexandru Buciuman. În prezent, sunt aproximativ 200 de cazane înregistrate în Maramureş.
Mai puteţi citi:
Sindicaliştii din administraţie, nemulţumiţi de legea salarizării. Azi şi mâine, grevă japoneză
Se încarcă comentariile...
