Deochiul, superstiţie sau afecţiune reală? Leacuri tradiţionale care alungau „vraja“ - explicaţia specialiştilor
0
Deochiul este o superstiţie potrivit căreia o persoană care priveşte prea intens, admirativ sau cu invidie, poate face rău persoanei privite. Superstiţie sau boală, deochiul este cunoscut în toată lumea şi are corespondent în mai toate culturile.
Deochiul este una din superstiţiile cele mai enigmatice din toate timpurile. Oricine a auzit de deochi, iar credinţa populară spune că o persoană care se uită prea insistent, invidios ori admirativ, poate face rău, doar privind. Însă ”poate face rău” se traduce prin afecţiune fizică, boală, propriu-zis. Iar cei care ar putea dezlega misterul acestei afecţiuni sunt puţini.
Etnologul Janeta Ciocan din cadrul Muzeului Judeţean de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare spune că în popor, deochiul era una din cele mai comune afecţiuni. Ea spune şi ce făceau mamele pentru a-şi feri copiii de deochi. ”Se consideră că există persoane care au puterea, doar cu privirea, să facă rău, pentru că deochiul se întâmplă doar cu privirea. Deci doar privind, atunci când au gânduri rele vizavi de o persoană, unii oameni pot deochea”, explică ea.
Rugăciunea ”Tatăl nostru”, descântecul care te scapă de deochi
”E ca un fel de boală care acţionează asupra peroanelor, creându-le o stare de rău, aparent inexplicabilă dar care, dacă nu se iau măsuri, se accentuează şi poate duce chiar la deces. În sat erau bătrânele în general care ştiau să descânte, dar pentru copiii lor, aproape fiecare mamă ştia descântecul cel mai simplu, cu cărbuni din sobă, stinşi într-un pahar cu apă şi cu o rugăciune simplă, Tatăl nostru”, mai spune etnologul Janeta Ciocan. ”Îl folosea toată lumea, în special la copii, atunci când erau agitaţi inexplicabil sau când aveau senzaţia că cineva l-a deocheat”, mai explică ea. De altfel, etnologul spune că are convingerea că privirea pătrunzătoare a unor persoane poate face rău. ”Este de fapt puterea gândului, pentru că de fapt, la asta se referă, la puterea gândului, care poate fi exprimată sau exteriorizată prin ochi, prin privire. În acel moment, exprimarea nu se face prin vorbe, ci doar prin privire. Unii oameni pot să îşi exteriorizeze mai profund aceste gânduri rele”, mai arată ea.
Puterea roşului, care ţine deochiul departe de copii
Cum prevenirea a fost întotdeauna mai bună decât tratarea, mamele îşi luau măsuri de prevenire a deochiului. Astfel, ele legau la mâna copilaşului, a bebeluşului, o aţă sau bendiţă roşie, despre care se credea că are puteri magice. Etnologul Janeta Ciocan explică şi credinţa în puterea roşului. ”Roşul purtat la mână de copii reprezintă puterea focului, care este purificator, are putere protectoare. Prin puterea purificatoare a focului este ţinută departe de copii dorinţa cuiva de a-i face rău, sau răul. Culoarea roşie îi purifică, practic, spaţiul din jur, ţinând departe orice este rău pentru copil”, explică etnologul. Psihologii, însă, spun că purtând ceva de culoare roşu aprins, practic se distrage privirea şi atenţia, prin urmare privirea nu mai poate fi insistentă şi deranjantă.
Despre cazurile mai grave, Janeta Ciocan spune că erau de fapt afecţiuni ale copiilor, dar pentru care părinţii apelau la practici magice, foarte apreciate cu secole în urmă. ”Uneori se credea că e vorba de o formă de deochi mai gravă, dar în unele cazuri, de fapt, era vorba despre afecţiuni serioase, de exemplu epilepsie, cazuri în care se apela la vrăjitoarea satului sau la doftoroaia satului, care aplica nişte descântece mai complicate. Aceste descântece au versuri în care se folosesc cifre de la 9 în jos, nouă fiind considerată cifră magică, ea conţinând în sine de 3 ori cifra 3, care semnifică Trinitatea”, mai explică etnologul.
Explicaţia unui medic, între ştiinţifică şi superstiţie
De la credinţa populară la explicaţia medicală, deşi pare a fi o cale lungă, medicul Gheorghe Lascu a găsit ”puntea”, legătura. Acesta explică ce se întâmplă, de fapt, din punct de vedere medical şi, chiar dacă nu recomandă să apelăm la descântece, el spune că acea apă în care s-au stins cărbuni şi asupra căreia se fac, de fapt, descântecele, nu poate niciun să facă rău. ”De la credinţa populară la ştiinţă, distanţa este foarte mare. Trebuie să luăm însă în considerare faptul că de-a lungul secolelor, deochiul a fost ceva prezent în cultura popoarelor nu numai la noi, ci şi la alte popoare. Deochiul nu există numai la noi, la români”, începe medicul. ”A apărut după ce oamenii au constatat că la privirea unei persoane care se uita ”cruciş”, cum se zice popular, sau a unei persoane care se uita prea insistent la un copil, la o femeie sau la oricine altcineva, pot să apară anumite tulburări digestive, de vedere, neurologice, dureri de cap etc. Evident că s-au încercat remedii populare şi cel mai cunoscut era stingerea de cărbuni sau tăciuni aprinşi (nu chibrituri şi paie cum se folosesc acuma, când nu mai avem sobe cu foc). Cât adevăr este în toată povestea asta, nu aş putea să spun”, conchide dr. Gheorghe Lascu.
”Puterea” cărbunelui combinată cu autosugestia, efect miraculos
De altfel, medicul mărturiseşte chiar faptul că el însuşi a avut de suferit din caza aceste afecţiuni, în copilărie. Ca şi în alte cazuri, cu ajutorul descântecului, dar şi a apei în care au fost stinşi cărbunii, durerea şi stare de rău au dispărut. Medicul însă, are o explicaţie a felului în care funcţionează aşa-zisul descântec. ”E vorba de rostirea câtorva vorbe, o rugăciune, menite sa alunge spiritele rele şi apoi e acea ungere cu apa din cana respectivă pe încheietura mâinii, mijloc de frunte etc, lucru care nu poate face rău. Dar se şi beau câteva înghiţituri din acea apă, de altfel, se ştie despre cărbunele activ că se foloseşte în diverse afecţiuni digestive, dar mai este un lucru foarte important: puterea de autosugestie. Fiecare dintre noi ne autosugestionăm în diferite situaţii, la fel este şi descântecul, e vorba de autosugestie. Sunt situaţii în care pentru persoanele acelea care suferă de diferite dureri ”închipuite”, se foloseşte metoda Placebo, care foloseşte pastile ce nu conţin nimic, sau lactoza sau ceva neimportant, tocmai în ideea că aceasta autosugestie este vindecătoare pentru anumite tipuri de afecţiuni de genul acesta”, justifică medicul Gheorghe Lascu.
Atenţie! Simptomele deochiului pot ascunde afecţiuni grave
Medicul, însă, nu recomandă ca metodă de tratare descântecele. ”Chiar dacă acea apă în care s-au stins cărbunii nu strică, asta nu înseamnă că trebuie să ne apucăm să facem vrăji, toată ziua, să ne întoarcem în epoca de acum câteva sute de ani. Dacă ne doare capul, sau avem tulburări de vedere, sau ameţeli, s-ar putea să fie o altă boală, o boală serioasă. Poate să fie un puseu de tensiune, fie insolaţie, că tot suntem în sezonul ăsta, fie un început de accident vascular cerebral, sau o boală mai banală, indigestia.Aşa că nu trebuie să apelăm la leacuri băbeşti şi să ne tratăm, trebuie să mergem la medic şi să ne tratăm cât mai repede dacă apar situaţii de genul ăsta”, sfătuieşte medicul de familie.
Afecţiune cu corespondent în mai multe culturi
Deochiul este o superstiţie sau afecţiune ce nu ţine strict de credinţele poporul român, ci are corespondent în mai multe culturi, religii. Cei care studiază cosmoenergia ar spune că e vorba de un aşa-zis ”atac energetic”, ei vorbesc despre persoane aşa numite ”vampiri energetici”, care practic dezechilibrează energia corpului cu o privire insistentă, deranjanta, sau încărcată negativă. ”Pe acest principiu se bazează acupunctura, medicina tradiţională chinezească, care spune că există două forţe, yin şi yang, care trebuie să fie în permanenţă în echilibru. Atunci când se produce un dezechilibru de acest fel, apare suferinţa şi trebuie intervenit, de aceea ei folosesc acele puncte de acupunctură, acele meridiane energetice. Având în vedere că ei au practicat acupunctura în urmă cu vreo 5000 de ani, nu pot să cred că nu este o metodă şi eficientă. Şi principiile fizicii spun că în natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă”, mai spune medicul Gheorghe Lascu.
Maria Matesz, o femeie trecută de 60 de ani, spune că deochiul este o parte din viaţa noastră de zi cu zi şi că nu e străină de această aşa-zisă afecţiune. ”Eu am fost deocheată şi mi-a fost foarte rău. Aveam o senzaţie de leşin şi mi-era atât de rîi încât aveam senzaţia că o să mor. Mi-a descântat o bătrână. Era încă pe vremea când aveam jăratec în sobă şi mi-a pus nouă cărbuni î apă şi a spus un descântec. Nu ştiu ce descântec mi-a făcut. Dar se stingeau cărbuni şi când nu erau deocheaţi, doar dacă se simţeau rău copiii, pentru că apa cu cărbune le făcea bine”, spiune Maria Matesz. ”Cred că e vorba de reacţia care se formează în apă, atunci câns se stinge, care e aduce o stare de bine”, mai spune ea.
Mai puteti citi:
Se încarcă comentariile...
