Cum se fac mucenicii în Maramureș. Obieciuri și tradiții legate de Sărbătoarea celor 40 de sfinți

Sărbătoarea celor 40 de sfinți are o însemnătate aparte datorit celor 40 de martiri care s-au jertfit pentru credința lor. În Maramureș, acest moment este marcat de vechi tradiții și obiceiuri care s-au suprapus peste sărbătoarea creștină.

Mucenici făcuți în Maramureș FOTO Felician Săteanu

„Această sărbătoare solară și agrară ne trimite cu gândul atât la Anul Nou din antichitate, ce se sărbătorea la 1 martie dar și la echinocțiul de primăvară care se sărbătorea la această dată, în calendarul iulian”, explică etnologul Corina Isabella Csiszár în Memoria Etnologică.

În Maramureș, acești mucenici poartă diferite denumiri și au diferite forme. De asemenea, sărbătoarea este marcată de mai multe ritualuri.

„Sărbătorirea Celor 40 de Sfinți marchează și ea tradiții mai vechi, o dovadă că și această sărbătoare s-a suprapus peste una mai străveche. Cercetătorii au subliniat ca trăsătură a acestei sărbători ofrandele specifice. Colacii de felurite forme, unele foarte vechi, precum cei în formă de opt, plăcintele, colăcuții numiți pupi, fac parte din categoria ofrandelor vegetariene consacrate unor zeități”, continuă etnologul.

Potrivit ei, dimineața, înainte de a mânca, oamenii aveau anumite ritualuri în această zi.  

Ritualuri pentru ziua celor 40 de sfinți

„Dimineaţa înainte de a mânca, oamenii făceau 40 de metanii, fiecare membru al familiei îşi lua patruzeci de grăunţe de porumb şi pe măsură ce făceau metanii scădeau din bobi pentru a se ţine minte numărul exact al lor. Se făceau patruzeci de turte sau scoverzi ce se consumau toate în aceeaşi zi. Se mai puteau mânca şi alte alimente de post în această zi, dacă familia era numeroasă, dar mai întâi, se mâncau aceste plăcinte”, mai spune ea într-o postare pe rețelele de socializare a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureș.

Plăcintele era date copiilor la școală, însă bătrânii își amintesc că ritualurile erau îndeplinite cu sfințenie, în trecut.

„Când eram mai mică, mă punea mama să fac câte patruzeci de mătănii, pentru fiecare sfânt câte o mătanie. Şi aşa se dădeau, patruzăci de sfinţi, patruzăci de pupi, pentru fiecare sfânt un pup. Aieştia se dădeau la prunci. Atuncia sfinţii ceia te-ajută să-ţi meargă bine, să-ţi înveţe copiii la şcoală, să fie sănătoşi. Pupii se făceau din făină de grâu şi aşa micuţi, cum se fac şi la Crăciun”, relatează etnologul din mărturiile bătrânilor.

„Sau când se făcea claca demult, la o femeie la care i-o murit bărbatu', mergeau oamenii s-o ajute cu carele şi femeia făcea patruzeci de plăcinte şi le dădea la tăţi bărbaţî să mănânce, de Patruzăci de Sfinţi. Pupii aieştia nu se sfinţeau, numa' dacă-i duceau la biserică”, mai spun bătrânii din sate.