Cum arăta cel mai mare parc din Baia Mare, acum 100 de ani. Orașul era stațiune turistică
0Parcul Regina Maria din Baia Mare are peste 100 de ani și, din fericire, exista imagini de la începutul secolului trecut care îl ilustrează. Acestea sunt o mărturie a unui loc care astăzi este cel mai căutat de localnici, în special în zilele de sărbătoare.
Imaginile vechi de peste 100 de ani ce înfățișează parcul aparțin colecțiie Muzeului Județean de Istorie și Arheologie și au fost publicate pe rețelele sociale. Prezentarea muzeului ne transpune într-o lume de mult apusă, o călătorie de-a lungul istoriei orașului. Muzeografa Lucia Pop dă explicațiile pentru fotografiile expuse, de care este responsabil Zamfir Șomcutean, conservator.
Muzeografa vorbește despre perioada anlor 1920-1940, perioadă în care viața orașului s-a schimbat radical.
Ea detaliază transformările suferite în urma dezvoltării economice a orașului de la începutul secolului trecut, ca urmare a amplificării activității de minerit și a celor aferente în zonă. De altfel, acestea sunt activitățile care au scos orașul Baia Mare de pe lista stațiunilor turistice, statut obținut cu greu în perioada interbelică.
Parcul vechi, de peste 100 de ani
„Integrarea treptată a orașului în viața politică, economică și culturală a României Mari a însemnat pentru băimăreni un nou început care, de altfel, s-a făcut simțit în toate domeniile vieții comunitare. A urmat o dezvoltare industrială fără precedent, însoțită de toate consecințele inerente (mișcări sociale, criză economică), pe de altă parte orașul a beneficiat o bună bucată de timp (1930-1940) de privilegiile extraordinare ale statutului de stațiune climatică fapt care i-a adus și o binemeritată notorietate publică”, arată muzeografa Lucia Pop.
Imaginile ilustrează sumar viața băimărenilor din perioada interbelică, preocuparea pentru natură și socializare. Parcul Regina Maria era unul din locurile cele mai frecventate la acea vreme, ca și acum, de altfel.
„O importantă componentă a orașului Baia Mare este Parcul Municipal «Regina Maria», locul minunat, favorizat din plin de natură, în care băimărenii își petrec timpul liber de mai bine de 100 de ani”, mai arată muzeografa.
Parcul s-a numit la fel și înainte, dar a purtat și alte nume în timp. În perioada comunistă a avut o denumire specifică (23 August), iar dimensiunea la care este astăzi a fost câștigată pe parcursul timpului.
De la o „grădină a orașului”, la parcul de azi
Parcul a ajuns la această dimensiune după mai multe donații și achiziții de terenuri, care au început înainte de 1900, ajungând de la o „grădină a orașului” la un parc orășenesc în toată regula. În timpul administrației maghiare s-a numit „Parcul Széchenyi”.
„După o relativ scurtă perioadă de glorie, în contextul Primului Război Mondial, parcul a ajuns în paragină. Cu eforturi financiare, cu participarea locuitorilor, la mijlocul anului 1919 parcul a fost redat băimărenilor, dar și turiștilor, care erau din ce în ce mai mulți. De la această dată vorbim despre Parcul «Regina Maria». Ne putem ușor imagina concertele fanfarei minerilor sau concertele cu muzică de promenadă, în același loc în care azi se desfășoară diferite activități culturale”, mai arată muzeografa.
Potrivit ei, tot în anii interbelici a fost amenajat spațiul din jurul lacului - lac artificial construit din nevoia de a avea o sursă de apă necesară pentru întreținerea plantelor - și a fost instituită paza polițienească în tot parcul.
Orchestra de jazz a intelectualilor asigura atmosfera
Parcul este poziționat în zona deluroasă a orașului și are o întindere de 11 hectare. Accesul era strict reglementat, pe aleile care astăzi sunt paralele cu Câmpul Tineretului (Câmpul Claustrului la acea vreme). În incinta parcului funcționa un restaurant, iar muzica era asigurată de orchestra de jazz a intelectualilor din Baia Mare.
„Atmosfera era așadar foarte plăcută, iar azi, plimbându-ne prin Parcul Municipal «Regina Maria» descoperim multe elemente care ne trezesc acea stare plăcută de nostalgie, cu condiția să știm câte ceva din povestea de mult trecută a frumosului loc de odihnă, recreere și de ce nu, de reculegere”, mai spune Lucia Pop.
Se încarcă comentariile...
