Realități sfâșietoare din România interbelică. Cum a ajuns mama Ecaterinei Teodoroiu să cerșească pe străzile Capitalei
0Un articol publicat în 1928, în ziarul „Curentul”, dezvăluie situația în care ar fi ajuns răniții români în Primul Război Mondial, precum și unii dintre părinții celor morți. Despre mama Ecaterinei Teodoroiu se susținea că cerșea pe străzile Capitalei.
Articolul, intitulat „Rușinea Națională”, prezintă câteva dintre traiectoriile celor mutilați în Primul Război Mondial sau ale părinților celor care au murit pentru România, dincolo de fastul oficial.
„Mama Eroinei de la Jiu, cea care ne-a dat pe Ecaterina Teodoroiu, cerșește pe străzile Capitalei. A venit din fundul Gorjului să-și încaseze batjocoritoarea pensie de 5 lei pe zi, neprimită de 10 luni în urmă. Bineînțeles că ministerul i-a refuzat-o. Tatăl Eroinei zace și el în mizerie sfâșietoare de doi ani. Zilele bătrânilor, lipsiți de fiica lor, se scurg în înspăimântătoare chinuri”, scria autorul textului, Lorin Popescu.
Acesta susținea că ziarul a solicitat ajutorul „semenilor” pentru cei care au ajuns în sărăcie. „Dar sprijinul dat nici în parte n-a micșorat durerile sfârtecaților morți, manifestate prin amărăciunile cotidiene ale invalizilor, văduvelor și orfanilor de război. Mor de foame văduvele cu copii lor, milogesc pe uliță invalizii”, se mai suținea în articol.
Ziaristul continua să critice autoritățile statului: „Ne fusese dat să vedem cum mutilații războiului își vindeau picioarele de lemn pentru a-și cumpăra o pâine; am văzut cum orfani ai făuritorilor României slujeau ca văcari la trădătorii neamului; dar părinți ai eroilor naționali cerșind mila trecătorilor nu ne-am închipuit să vedem vreodată. Cum de se îngemănează pe acest pământ al României binecuvântate atâta tâmpenie și blestemăție națională! Cum pot fi lăsați să moară de foame părinții singurei eroine naționale!”.
Potrivit autorului, în 10 iunie 1928 s-a sărbătorit la Mărășești „jerfa zecilor de mii de inși cari dorm în Sf. Criptă, prin banchete și discursuri”.
„Sărmanele oseminte s-or fi frământat îndelung acolo sub glie. Căci oficialitățile benchetuiau, în timp ce copiii vitejilor se topeau în lipsuri. Dar ce-i pasă lumii că soarta e crud cu cei mai buni fii ai veții!”, conchidea Lorin Popescu. În anul 1928, România era administrată de un guvern condus de liberalul Vintilă I.C. Brătianu, al treilea fiu al Ion C. Brătianu.
Cine a fost Ecaterina Teodoroiu
Ecaterina Teodoroiu a fost o cercetașă și participantă la Primul Război Mondial, unde a murit la sfârșitul bătăliei de la Mărășești luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române.
Provenită dintr-o familie modestă din Oltenia, Ecaterina Teodoroiu a plecat la București pentru a deveni învățătoare, iar acolo a contribuit la înființarea primelor organizații de cercetași din țară. După intrarea României în Primul Război Mondial, a activat ca asistentă medicală pe frontul din regiunea natală. Din dorința de a-i răzbuna pe toți cei patru frați ai ei care muriseră în lupte, Ecaterina a cerut să fie transferată la o unitate de combatanți.
A fost luată prizonieră, a evadat și a fost rănită de două ori. În spital a fost decorată de casa regală și avansată la gradul de sublocotenent. Din această postură a participat la Bătălia de la Mărășești, unde a murit comandând un pluton de infanterie, ultimele ei vorbe fiind: „Luptați băieți! Apărați țara!”. A murit în 3 septembrie 1917, la vârsta de doar 22 de ani.
Celebrată ca eroină națională după terminarea războiului, imaginea ei a fost la început marginalizată și apoi distorsionată de regimul comunist.
Se încarcă comentariile...
