Bullying-ul şi căutarea de like-uri. Ce influenţă au părinţii asupra popularităţii copiilor
0
Pare poate un aspect ciudat, dar pentru mulţi oameni lipsa popularităţii se numără printre cele mai mari frici. Psihoterapeuţii au evidenţiat că multe din schemele cognitive care stau la originea momentelor de mânie, depresie, dependenţă, îngrijorare sau disperare sunt corelate, la origine, cu popularitatea.
Potrivit psihoterapeuţilor, teama de a rămâne singuri, de a fi excluşi, de a pierde atenţia sau sprijinul celorlalţi, de a fi de neiubit sunt preocupări legate de popularitate care stau la baza stărilor de îngrijorare excesivă sau de reacţie exagerată.
„Un bun exemplu este cel al căutării disperate de <<like-uri>> pe reţelele de socializare. Facem acest lucru din încercarea de a trăi stări de euforie atunci când suntem văzuţi şi aprobaţi de cât mai mulţi oameni. Cu cât investim mai mult în vizibilitate, cu cât cerşim mai mult atenţia publică şi cu cât căutăm recompense sociale imediate (<<like>>), cu atât suntem mai disfuncţionali în formarea de legături sociale profunde. Astfel, suntem, fără să ne dăm seama, într-o competiţie, atât cu ceilalţi, cât şi cu noi înşine şi ajungem să ne evaluăm popularitatea în numărul de <<like-uri>>. Ajungem să credem că popularitatea este tot ceea ce contează”, a spus psihoterapeutul şi psihologul Cecilia Ardusătan.
Un alt exemplu al impactului popularităţii în viaţa noastră şi a copiilor noştri este „bullying-ul”. Sunt cunoscute cazurile în care copiii sunt agresaţi fizic şi verbal, sunt respinşi, sunt tachinaţi şi sunt umiliţi de către colegi. Iar în prezent această agresiune se poate realiza, atât anonim, în afara şcolii, cât şi în mediul online. Iar cei agresaţi, fie sunt împinşi spre sinucidere, fie caută modalităţi de răzbunare (cum sunt unele din atacurile armate din şcolile americane).
Influenţa părinţilor asupra popularităţii copiilor lor
Potrivit psihoterapeuţilor, părinţii pot influenţa popularitatea copiilor în mai multe moduri, unele putând fi controlate, în timp ce altele nu. Pe de o parte, genetica influenţează atractivitatea copiilor, frumuseţea fizică având un rol determinat, încă de la vârste fragede, în popularitatea copiilor. Preferinţa umană pentru frumuseţea fizică se manifestă încă de la naştere.
„Cunoaştem cu toţii răutăţile la care sunt supuşi cei mici dacă sunt obezi, dacă au semne fizice evidente sau chiar dacă nu sunt evaluaţi ca fiind frumoşi de către ceilalţi copii. În aceste situaţii, rolul părinţilor poate fi acela de a nu îi încuraja pe copiii lor să se implice în agresarea fizică sau verbală a celorlalţi copii, cu care natura nu a fost darnică din punct de vedere fizic. Tot genetic, pe lângă frumuseţea fizică, mai este transmisă şi cât de confortabil ne simţim atunci când interacţionăm cu ceilalţi. Chiar dacă copiii noştri sunt mai retraşi, mai inhibaţi în relaţia cu cei din jur, noi părinţii trebuie să fim conştienţi că fiecare interacţiune socială evitată este încă o ocazie pierdută ca aceştia să îşi dezvolte abilităţile sociale de care vor avea mare nevoie în viitor pentru a deveni acceptaţi şi plăcuţi de ceilalţi”, a mai spus Cecilia Ardusătan.
Pentru părinţi, factorul cheie este natura relaţiei acestora cu copiii lor, un schimb permanent între a da şi a primi, care este legat de modul în care se comportă părinţii şi de ceea ce aduce copilul în fiecare interacţiune socială. Astfel, părinţii hipersensibili la emoţiile copiilor şi cei excesivi de protectori reprezintă un factor puternic de prezicere a nepopularităţii.
„Acelaşi efect îl are şi implicarea excesivă în viaţa acestora, mai ales la vârsta adolescentină, şi în relaţiile pe care le are cu cei din generaţia sa. Cunoaştem cu toţii părinţi care efectiv devin asistenţii personali ai copiilor lor. Sau părinţi mânaţi de visuri de celebritate, care încearcă permanent să-şi facă populari copiii: să aibă cei mai mulţi prieteni, să fie invitaţi sau să organizeze cele mai cool petreceri, să fie primii în proiectele clasei. Dar şi aceste acţiuni ale părinţilor îi încurajează pe copii să aleagă statutul în detrimentul atractivităţii”, a spus psihoterapeutul şi psihologul Cecilia Ardusătan.
Alegerea atractivităţii ca formă de popularitate
Încă din clasele mici, copiii ajung repede la concluzia că între ei sunt diferenţe şi ajung să îi aprecieze (nu în sensul bun, mai mult să îi invidieze) pe ceilalţi pentru telefonul, ghiozdanul, pantofii sau penarul pe care le deţin. Iar aceştia din urmă pentru a epata, se laudă cu ceea ce le-a cumpărat mămica şi tăticul, de parcă ar avea vreun merit personal că le deţin, în afară de a fi copilul lor cel răsfăţat.
„Încă din clasele mici, copiii sunt excluşi (sau consideraţi naşpa) pentru că au un telefon de o altă marcă în afară de Samsung sau Apple. Iar aceste stări sunt percepute şi întâlnite şi la vârsta adolescentină, la un cu totul alt nivel, şi la vârsta adultă, când ne cumpărăm, fără să gândim prea mult, şi uneori pe datorie, un nou model al mărcii preferate, doar pentru că este nou apărut, deşi telefonul precedent, achiziţionat cu maximum 2 ani în urmă, funcţionează perfect. Prin acest demers credem că ne vom satisface nevoia interioară de a fi popular, de a fi în trend cu ceilalţi, de a fi acceptaţi, dar nu este aşa”, spune Cecilia Ardusătan.
Cercetările efectuate au evidenţiat că urmărirea neîncetată a statutului, care nu are finalitate, întrucât întotdeauna se va găsi sau va apărea ceva mai bun şi mai nou decât ceea ce avem, ne supune riscului de a ne confrunta cu o largă varietate de probleme serioase în viaţă, printre care dependenţa, singurătatea şi depresia. Iar eforturile de a obţine un statut ridicat, care presupun comportamente de agresivitate, de ignorare a sentimentelor celorlalţi şi egoismul, nu ar trebui să fie ceea ce apreciem la noi înşine sau la societate. De aceea, trebuie să îi încurajăm pe copiii noştri să nu fie obsedaţi de statut.
Cum renunţăm la ideile adolescentine cu privire la ce înseamnă „cel mai popular” şi să punem atractivitatea mai presus de statut?
Răspunsul oferit de studii este acela că atractivitatea este aceea care ne face fericiţi. Unora le vine mai uşor să fie atractivi, iar altora mai greu. Unora, după ce o adolescenţă întreagă au fost excluşi, li se poate părea imposibil. Cu toate acestea, potrivit psihoterapeuţilor, toţi avem o şansă sau mai multe să devenim mai atractivi. Trebuie să renunţăm la ideile adolescentine cu privire la ce înseamnă „cel mai popular” şi să punem atractivitatea mai presus de statut. Cum putem face asta?
Potrivit psihoterapeuţilor, sunt mai multe modalităţi care ţin de alegerea noastră:
– să îi ajutăm pe ceilalţi în loc să fim egoişti şi să ne satisfacem doar propriile nevoi;
– să le arătăm mai mult interes celorlalţi în loc să ne întrecem pentru mai multă atenţie şi putere;
– să cultivăm mai mult relaţiile şi mai puţin „aprecierile”;
– să îi ajutăm pe ceilalţi să se simtă incluşi şi bine-veniţi, în loc să îi facem să se simtă inferiori;
– să promovăm armonia în relaţia cu ceilalţi şi să renunţăm la a ne concentra la a găsi moduri în care să îi dominăm pe aceştia;
– să fim mai mult timp autoreflexivi, să încercăm să înţelegem maniera în care experienţele trecute, chiar din adolescenţă, ne afectează comportamentul şi relaţiile din prezent.
Sfaturi pentru părinţi
Psihoterapeuţii îi încurajează pe părinţi îi înveţe pe copiii lor despre cele două tipuri de popularitate, despre diferenţa între statut şi atractivitate, şi, pe întreaga durată a copilăriei şi adolescenţei, să îi încurajeze să fie buni cu ceilalţi, să îi trateze corect pe cei din jur, să fie veseli, politicoşi, cu simţul umorului, răbdători şi să ştie să împartă.
De asemenea, alături de psihologi, trebuie să acorde mai multă atenţie modului în care îi ajută pe copii să gestioneze momentele în care sunt tachinaţi, excluşi, chinuiţi sau batjocoriţi de către colegii lor. Situaţiile stresante sunt interpretate diferit.
Citeşte şi
Jocurile copilăriei fără tabletă: Baba oarba, Lapte gros, De-a v-aţi ascunselea sau şotron
Cum combatem respiraţia urât mirositoare. Efectul vorbitului pentru o perioadă lungă de timp
Se încarcă comentariile...
