Boala Lyme, afecţiunea provocată de înţepătura de căpuşe. Medic: „Atenţie la extragerea căpuşei, este periculos!“
0
Despre boala Lyme, medicul Răzvan Darea din Bucureşti vorbeşte pe înţelesul tuturor. El a explicat de ce e important să scoatem căpuşa cât mai repede când am găsit-o înfiptă pe suprafaţa corpului şi, de asemenea, cum se transmite boala.
Este plin sezon al căpuşelor, iar dincolo de disconfortul pe care îl poate da înţepătura lor, există riscul transmiterii bolii Lyme de la căpuşe. Boala poate avea o mulţime de manifestări şi poate ajunge la forme grave.
Dar până acolo e cale lungă. În primul rând, explică medicul, nu toate persoanele care sunt înţepate de căpuşe vor face boala Lyme. Potrivit unor statistici, sub 10% dintre cei muşcaţi de căpuşe ar putea face boala Lyme. Potrivit specialiştilor, numai căpuşele din genul Ixodes, insecta ce poarta o bacterie numita Borrelia burgdorferi, vor transmite boala.
„B. Burgdorferi este bacteria ce cauzeaza boala Lyme. Ciclul de viata al bacteriei este deosebit de complex, o parte a acestuia desfăşurându-se în interiorul căpuşei. Restul ciclului de viaţă se desfăşoară parazitând diverse mamifere precum şoarecii sau cerbii”, a explicat medicul Răzvan Darea, specialist în recuperare medicală - medicină fizică.
E nevoie de 17 ore pentru transmiterea bolii
El a mai arătat că, în cazul în care o persoană este înţepată de o căpuşă contaminată cu Borrelia, este nevoie ca parazitul să rămână ataşat cel puţin 17 ore pentru a reuşi să transmită boala. Am putea crede că e imposibil ca în cele 17 ore necesare pentru transmiterea bolii să nu simţi că te-a înţepat ceva. Însă în unele cazuri, acest lucru este posibil. „Problema este că acestea sunt mici şi pot fi greu de văzut cu ochiul liber. De exemplu, căpuşele tinere (sau nimfele) au dimensiunea unei seminţe de mac”, explică medicul.
„Cele 17 ore pentru infectare sunt necesare migrării bacteriilor din intestinul capuşei către glandele salivare ale acesteia, de aici fiind inoculate odată cu saliva la locul înţepăturii. Se ştie însă că infecţia (borrelioza) se transmite prin sânge, de la mamă la făt prin placentă”. Răzvan Darea
Cum se manifestă boala Lyme
Sub numele de Borrelia burgdorferi se găseşte, de fapt, un grup de mai multe genospecii, dintre care trei sunt cel mai frecvent implicate în patologia Lyme, mai spune medicul. „Omul nu face parte din ciclul de viaţă al bacteriei, dar se poate infecta în cazul în care este muşcat de o căpuşă”, mai explică medicul.
Medicul Răzvan Darea mai spune că pentru a evita înţepătura căpuşelor ar trebui să ne ferim de locurile în care acestea se dezvoltă. „Căpuşele trăiesc, de obicei, în sol umbrit, umed şi adesea se prind de iarba înaltă, de tufişuri, arbuşti şi crengile joase ale copacilor. Pajiştile şi grădinile pot adăposti căpuşe, mai ales cele de la marginile pădurilor şi cele din preajma vechilor pereţi de stâncă - zone în care trăiesc căprioarele şi şoarecii - gazdele primare ale căpuşei”, spune el.
„Pentru a preveni boala Lyme, trebuie evitat pe cât posibil contactul cu solul, frunzele şi vegetaţia, în special în lunile mai, iunie şi iulie, când căpuşele nu sunt încă mature şi sunt greu de observat”, mai arată el.
Diagnosticul de boala Lyme
„Diagnosticul de boală Lyme se stabileşte prin recunoaşterea tabloului clinic caracteristic, urmată de confirmare serologică – adică evidenţierea prezenţei anticorpilor împotriva Borrelia burgdorferi în sângele pacientului, ţînând întotdeauna cont şi de contextul epidemiologic“, spune medicul.
El mai vorbeşte despre testul ELISA pentru anticorpi anti-Borrelia şi testul Western Blot, de asemenea, pentru anticorpi anti-Borrelia. Cel de-al doilea este considerat mai precis, dar şi acesta poate să dea rezultate fals negative. „Faptul se explică prin aceea că, din varii motive, organismul nu produce suficienţi anticorpi anti-Borrelia. Bacteria are capacitatea de a induce în eroare sistemul imunitar prin faptul că îşi schimbă proteinele de pe suprafaţa sa la fiecare 2-3 zile. Când sunt pozitive, pot confirmă boala, dar când sunt negative nu o infirmă cu certitudine”, explică doctorul Darea.
Potrivit lui, cele mai precise analize de laborator rămân testul PCR şi microscopia în câmp întunecat: „Prin această din urmă se poate vedea la microscop bacteria în sânge sau în LCR (lichidul cefalo-rahidian).” În aceste cazuri însă, pot fi obţinute rezultate fals pozitive la pacienţii cu alte boli produse de spirochete - sifilis, febra recurentă, leptospiroză - sau în contextul unor boli autoimune. „Deşi nu se recomandă testarea de rutină pentru boală Lyme, o persoană muşcată de o căpuşă poate efectua testele serologice specifice “în dinamică“, adică unul imediat după muşcătură şi apoi, cel de-al doilea, peste cel puţin o lună, când se consideră că există şanse mai mari de a găsi anticorpii formaţi împotriva Borreliei.”
Etapele borreliozei
Medicii descriu trei etape ale bolii. Prima este reprezentată de o infecţie localizată, urmând apoi etapă de infecţie diseminată, culminând în final cu afectarea tardivă, cronică.
În stadiul I, mai descrie medicul, boala Lyme poate afecta diferite zone ale corpului, chiar şi unele mai greu observabile cum ar fi axila, zona inghinală sau cea poplitee (în spatele genunchiului). Primul semn al infecţiei este acea înroşire a zonei, care se formează ca un cerc şi se măreşte permanent. Medicii o numesc „eritem migrator”, însă spun că apare în numai 60-80% din cazuri. Cu toate acestea, absenţa lui nu înseamnă întotdeauna absenţa infecţiei.
Boala Lyme se manifestă la nivelul pielii Sursa foto: dr. Răzvan Darea
Eritemul migrator poate apărea oricând într-un interval de trei până la 30 de zile, de la momentul muşcăturii şi apare că o erupţie cutanata roşiatică, centrată la locul de ataşare a capusei. „În timp, acesta se extinde centrifug mărindu-şi suprafaţă, devenind o placă rotund-ovalară, deseori cu o clarificare, decolorare centrală – de aici şi aspectul de ”semn de tras la ţintă” sau de ”ochi de bou”. În majoritatea cazurilor, erupţia este asimptomatică, dar uneori poate fi însoţită de prurit sau de senzaţia de arsură”, descrie medicul.
Leziunile inelare care nu sunt eritem migrator
În această etapă, infecţia poate să aducă unele simptome false de gripă: febră, astenie, oboseală, dureri de cap, redoare sau dureri articulare, dureri musculare, limfadenopatii. Netratat, eritemul migrator dispare în câteva săptămâni.
Este important să nu se confunde cu leziunile inelare roşiatice, apărute la câteva ore după înţepătura căpuşei. „Apariţia lor nu însemană instalarea bolii Lyme”, mai arată medicul. Semnul distinctiv este că aceste inele roşiatice au diametrul mai mic de cinci centimetri, nu îşi măresc suprafaţa în timp şi dispar după una-două zile.
În stadiul al II-lea al bolii Lyme, la jumătate din cazurile netratate, la câteva zile după apariţia eritemului se pot observă erupţii secundare multiple. Acestea pot apărea în orice zonă a corpului şi semnifică faptul că Borrelia burgdorferi a diseminat hematogen (prin sânge). „Acestea marchează debutul celei de-a doua etape în evoluţia bolii Lyme, care va fi caracterizată şi de manifestări extracutanate. Stadiul II se poate instala la distanţă de câteva săptămâni sau chiar luni de la momentul muşcăturii de căpuşă”, spune medicul.
Simptomele specifice sunt: manifestări musculoscheletale - atralgii, artrite - dureri, tumefieri sau inflamaţii ale articulaţiilor. Neurologice: neuropatii de nervi cranieni – pareză facială, sau de nervi periferici, radiculopatii, meningită (semne ale iritatiei meningeale – redoare de ceafă, fotofobie), encefalopatie – stări confuzionale, tulburări de memorie, atenţie, somn, personalitate etc. Cardiace: tulburări de ritm şi de conducere la nivelul inimii, miocardita, pericardită – afectarea cardiacă putându-se manifestă prin stări de ameţeală, episoade de sincopă , palpitaţii, dispnee, dureri în piept.
Stadiul cel mai greu de tratat
Cel de-al III-lea stadiu se poate instala la distanţă de câteva luni sau ani de la infecţia iniţială cu Borrelia burgdorferi. „La nivel cutanat se manifestă prin acrodermatită cronică atrofică, care afectează extremităţile (feţele dorsale ale mâinilor/picioarelor, coatele, genunchii). Iniţial tegumentele apar decolorate şi sunt inflamate, eritematoase, pentru că ulterior acestea să devină atrofice, la atingere semănând cu foile de ţigară. Encefalomielita din borrelioza Lyme este rară, dar extrem de gravă”, mai explică dr. Răzvan Darea.
Simptomele se pot intensifica continuu, gradual sau alternând cu momente de ameliorare între atacuri acute. Cele mai frecvente sunt: hemipareza, pierderea auzului, disfuncţîi ale vezicii urinare, convulsii, afectare cognitivă. De asemenea, poate evolua chiar şi cu parapareză spastică sau tetrapareză. Boală poate apărea treptat sau se poate instala „în episoade”, cu faze de remisie şi recidivă.
Tratarea bolii, eficientă în faze incipiente
Traramentul constă în administrarea de antibiotice, însă tipul antibioticului şi durata administrării - care poate varia de la câteva zile la câteva luni - va fi stabilită de medicul specialist. „Totuşi, indiferent de cât de bine a fost aleasă schemă terapeutică, pot apărea recidive, în aceste cazuri fiind necesară o a două cură”, atenţionează el.
În majoritatea cazurilor, mai spune specialistul, boala Lyme se vindecă cu antibioterapie, mai ales dacă pacientul se prezintă într-un stadiu precoce. „Se consideră că prognosticul celor trataţi în faza de eritem migrator este excelent. Din păcate, o predicţie asupra evoluţiei bolii dacă această este descoperită în stadii mai avansate este greu de făcut. În general, tratamentul tardiv presupune şi o perioada de convalescenţă mai îndelungată, iar anumite deficite neurologice sau cognitive, odată instalate, se pot dovedi mai greu de tratat – unele deficite nu se remit sub antibioterapie şi se pot permanentiza.”
Ce faci dacă eşti muşcat de o căpuşă
„NU intraţi în panică”, este primul sfat al medicului, care repetă că doar o mică parte dintre cei muşcaţi vor face această boală. „E foarte important să îndepărtaţi căpuşa cât mai repede posibil. Se consideră că agenţii patogeni pe care îi poate transmite o căpuşă pătrund în organismul nostru numai dacă respectivă căpuşă a stat ataşată de piele (prin muşcătura) timp de cel puţin 36-48 ore”,.
De asemeena, medicul nu recomandă folisirea metodelor „folclorice” pentru îndepărtarea insectei. Asta pentru că orice agresiune asupra ei o poate face să-şi deverseze conţinutul stomacului mai repede în organismul pe care s-a ataşat şi, odată cu el, posibilele virusuri sau bacterii.
„Ca să desprindem căpuşa avem nevoie de o pensetă. Trebuie să încercăm să fixăm pensetă pe capul căpuşei şi cât mai aproape de piele posibil. Scopul e să extragem căpuşa cu tot cu cleştii cu care s-a ataşat, nu numai corpul său. Restanţa capului la nivelul tegumentului poate duce la inflamaţie locală şi infecţie”, mai recomandă doctorul.
„Tragem cu atenţie, dintr-o singură mişcare, dar nu brusc şi fără să smulgem sau să răsucim căpuşa. Sub nicio formă nu trebuie să strivim corpul căpuşei, pentru a evita vărsarea conţinutului stomacal. După ce am eliminat căpuşa, ne spălăm pe mâini şi folosim tot apă şi săpun pentru a spală porţiunea de piele afectată, apoi aplicăm soluţie antiseptică. Se poate folosi local şi un unguent cu antibiotic.”, mai recomandă medicul Răzvan Darea.
Vă recomandăm să mai citiţi şi:
Deputat rus: Rusia poate scoate ţările baltice din NATO dacă renunţă la recunoaşterea suveranităţii lor
Se încarcă comentariile...
