Tânărul român din Glasgow care a scris un roman psihologic inspirat de păţaniile din război povestite de unchiul veteran
0
Marian Octavian Leucuţa este un tânăr român de 25 de ani care locuieşte în Glasgow şi care a scris o carte bazată pe istorisirile unchiului său, Flore Zdrendea, un veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial care a trecut în nefiinţă în 2015.
Veteranul Flore Zdrendea (1919-2015) a locuit în satul Cintei, judeţul Arad. Bătrânul i-a spus nepotului o poveste de viaţă impresionantă. A lucrat ca slugă, zilier toată copilaria şi adolescenţa. Apoi a ajuns pe front, în război. Nepotul a ascultat toate poveştile, pe care unchiul său i le-a istorisit pe îndelete cât timp a fost în viaţă.
L-a înregistrat, iar mai apoi s-a gândit să scoată o carte. Marian Octavian Leucuţa spune că unchiul lui l-a inspirat să treacă peste grutăţi şi vrea să transmită şi altora acest lucru.
Tânărul va veni în ţară în octombrie şi va lansa cartea. Este vorba despre un roman psihologic.
Zdrendea a locuit în satul Cintei, judeţul Arad, acolo unde, Marian Octavian Leucuţa a avut bunici şi a copilărit până când a mers în clasa 1. Atunci l-au dus părinţii la Arad şi urma să mergă la ţară doar în vacanţe, în special în vara.
„Întâmplarea a făcut să mă mut în 2014 în Cintei împreună cu familia. Oamenii se schimbaseră. Mulţi erau plecaţi dintre noi şi alţii erau în locul lor”, spune Marian Octavian Leucuţa.
Aşa că Marian a întrebat în stanga şi-n dreapta dacă Puşulicu (Flore Zdrendea) mai trăieşte încă. Spre surprinderea lui, a primit o veste bună – trăia. Puşulicu era ununchi de-al lui, îndepărtăt, verişor de gradul 2 al străbunicii lui.
Era un personaj interesant al copilariei lui, deşi abia îl văzuse. În amintirile lui apare doar ca şezând pe banca din faţa casei lui şi ţinându-şi mâinile pe genunchi. La cei 6 ani ai tânărului se temea puţin de el pentru că avea o mână ciudată. Ulterior a aflat ca “mâna ciudată” e o proteză şi că dumnealui e veteran de război. Îşi pierduse mâna în război.
Flore Zdrendea 30 mai 1919 - 15 decembrie 2015. Poza este făcută după lăsarea la vatră. FOTO arhivă personală
Tânărul Marian Octavian Leucuţa cum avea înclinaţie spre istorie, la foarte scurt timp după mutarea lui în Cintei a decis să-l viziteze. Era curios ce fel de om era. Cine era omul acela care îl intimida în copilarie şi cei putea povesti din viaţa lui de 94 de ani (în momentul acela) şi mai ales din perioada de pe front.
„Am mers în vizită la el. Mi-a povestit foarte multe. Era un om mic de statură, senin, perfect lucid, iar memoria îi era fotografică! Avea şi un stil de a povesti nemaîntâlnit şi extrem de captivant. Povestea la persoana 1 şi la timpul prezent. Mă implica de fiecare dată în acţiune. Motiv pentru care am adoptat stilul lui de povestire cărţii mele. Au urmat nenumărate întâlniri ale noastre pe care le-am înregistrat video şi audio. Pot spune, deci, că am scris o carte bază în proporţie de 98% pe evenimente reale. Ne-am plăcut reciproc şi ne-am împrietenit din prima. Mi-a iubit mult familia şi ai mei l-au respectat pe dumnealui mult”, mai spune Marian.
Despre Flore Zdrendea, tânărul spune că a suferit mult la viaţa lui. A lucrat ca slugă, zilier toată copilaria şi toată adolescenţa. A fost încorporat la 15 februarie 1941 şi la 17 septembrie a plecat în război. A luptat la Odessa. A trecut prin Krivoi Rog, Dnipropetrovski, Zaporoja, a ajuns la răul Donet, de acolo a mers la Rostov şi mai departe, până a ajuns la 10 km de Volga şi de Stalingrad. În noaptea de 19/20 noiembrie 1942, ruşii au rupt frontal şi atunci el a fost ranit şi a fost scos de pe front.
„Stilul lui de a povesti m-a implicat foarte tare în actiune şi în amintirile dumnealui. M-a marcat această prietenie şi ceea ce am aflat de la dumnealui pentru că el îşi pierduse mâna la aceeaşi vârstă la care eu l-am căutat pe dumnealui: 23 de ani. Am scris această carte în memoria lui şi să inspire pe alţii cum m-a inspirat el pe mine. Din punctul meu de vedere, este o carte extraordinară pentru câte implica. E un roman psihologic deoarece urmăreşte viaţa dumnealui din tinereţe. Cartea este echilibrată în trei părţi. Prima parte descrie viaţa lui înainte de serviciu militar, a doua parte descrie viaţa pe front, iar a treia parte descrie viaţa dumnealui după lăsarea la vatră. Cartea aceasta este o altfel de istorie decât cea găsită în cărţile de specialitate deoarece este o istorie povestită de un om simplu, analfabet, cu frică de Dumnezeu, un om care şi-a pierdut mâna la 23 de ani şi a reuşit să fie un om bun şi glumeţ şi împăcat cu viaţa lui”, mai mărturiseşte tânărul arădean.
Flore Zdrendea a fost decorat cu medaliile: Virtutea Militară, Bărbăţieşi Credinţă clasa a II-a, Bărbăţieşi Credinţă clasa a III-a.
Marian Octavian Leucuţa a plănuit lansarea cărţii undeva la mijlocul lunii octombrie 2016. O va tipări pe cont propriu şi pe cheltuială proprie.
Cartea, cu numele „Puşulicu, veteran de război“, are o pagină de Facebook: https://www.facebook.com/PusulicuVeteran/.
Imagini neştiute din cel de-Al Doilea Război Mondial. Amintirile unui veteran român de pe cumplitul front din Răsărit
Se încarcă comentariile...
