Gabriel Maur, inginerul de top fără auz. Are o carieră de succes, iar copiii și i-a crescut singur
0Gabriel Maur din Arad este unul dintre cei mai buni ingineri proiectanți și programatori din vestul țării, în ciuda unui handicap sever: este surd. Povestea lui este un exemplu extraordinar de voință și de reușită.
Gabriel Maur (57 ani) este unul dintre cei mai buni ingineri proiectanți din Arad, reușind să-și depășească un handicap teribil: lipsa totală a auzului. În ciuda acestui fapt, el a reușit să studieze, să aibă o carieră de succes, să-și întemeieze o familie și să-și crească, de la un moment dat, singur cei doi copii.
Cum să crești învingător
Deși nu aude, Gabriel Maur a urmat o școală normală și chiar o facultate. Înțelege ce i se spune, citind pe buze. Nu știe cum sună muzica sau ciripitul de păsărele. Nu știe cum este să fie strigat de copii „Tată“. „Eu nu cunosc deloc limbajul semnelor, deoarece nu aveam de unde învăța, eu aveam prieteni care auzeam”, spune Gabriel. Cu vorbitul nu are probleme. Nu i-a fost ușor niciodată în viață, însă nu s-a lăsat niciodată.
Nu știe de ce este surd, deoarece fiecare membru al familiei i-a spus altă poveste. S-a învățat însă cu defectul lui, acceptându-l și lăsându-l deoparte, să nu-i stea în cale.
„Nu aud din naștere - de fapt nu știu nici în prezent adevărul, din ce cauză nu am auzit vreodată, niciun fel de sunet nu am auzit. Tata îmi spunea versiunea lui, că am făcut febră de aproape 41 de grade Celsius cam pe la un an și a chemat salvarea și doctorița mi-a dat Kanamicina injectabil, ceea ce nu era recomandat pentru copii și așa mi-ar fi afectat nervul auditiv. L-am întrebat pe tata cum de și-a dat seama că nu auzeam, deoarece eram la o vârstă mică și mi-a zis ca eu știam înainte să pronunț cam 15 cuvinte și pe parcurs nu am mai dezvoltat cuvintele. M-a dus la medic, unde a aflat că nu aud deloc”, mărturisește Gabriel.
Bunica lui i-a zis versiunea ei, la fel și mama lui, total diferită de a tatălui. „Bunica a zis că mama era foarte răcită când era gravidă și a luat un antibiotic ce nu era recomandat. Mama mi-a zis că a avut o naștere foarte grea, că m-au scos greu și că atunci mi-au afectat auzul, alte neamuri au zis că am avut otită. Nu știu exact de ce nu aud, știu că nu este ereditar”, a mai spune Gabriel.
La Arad nu a fost primit la o grădiniță normală și l-au trimis la Cluj, unde a dat fel și fel de teste, să vadă dacă poate pronunța cuvinte.
„Am reușit să pronunț și m-a pus la o grupă cu vreo 7 copii unde am învățat să vorbim prin logopedie, iar restul copiilor care nu au reușit să pronunțe cuvintele i-au pus la grupul unde se învăța limbajul semnelor. Am învățat pe dinafară pronunția cuvintelor, fără să aud deloc. De la 3 ani până la 7 ani am fost acolo, iar după am urmat Liceul Pedagogic din Arad, la clasă normală, cu doamna învățătoare Mutu. În clasa a II-a trebuit să mă întorc la Cluj, deoarece nu vorbeam încă bine, am vrut să urmez o școală normală și după am fost zilnic la logoped, iar clasa a III-a și a IV-a le-am urmat la Școala Generală nr. 6 Arad, iar clasele V-VIII la Liceul de Artă din Arad, apoi la Liceul Industrial nr. 5”, adaugă Gabriel.
Surditatea l-a scăpat de armată
Armata nu a făcut-o din cauza handicapului. La comisariat nu l-au crezut că nu aude deloc, deoarece venea de la școli normale.
„Au zis că nici dacă sunt pila lui Ceaușescu nu scap de armată. A trebuit să le duc fișe medicale și așa am scăpat. Apoi m-am dus la Politehnică, la Timișoara să mă înscriu, însă nu au vrut, deoarece nu aveam aprobare pe fișa medicală că nu aud deloc. M-am dus cu mama la București, la Ministerul Muncii, unde am fost trimis la psiholog să mă verifice dacă pot vorbi și dacă sunt în deplinătatea facultăților mintale. Mi-a dat fel și fel de chestionare psihice și până la urmă m-a întrebat de ce vreau să devin inginer dacă nu aud și i-am zis că mi-ar plăcea să lucrez la proiectare, că nu este legată de auz. Mi-a aprobat și cu dovada m-am prezentat la facultate să mă înscriu”, mai mărturisește arădeanul.
Profesorii nu știau că nu aude
Gabriel Maur spune că nu i-a fost ușor niciodată, însă nu s-a lăsat și a vrut să se aleagă cu o meserie bună. În anul 1986, când a dat la facultate, la TCM (Tehnologia și Construcția de Mașini), era concurență mare. A dat trei examene scris că așa au dat toți.
Profesorii de la facultate nu știau că nu aude, abia apoi au aflat unii și s-au mirat că nu auzea deloc și că a trecut fără restanțe din primul an până în anul trei. Abia atunci a avut o restanță, deoarece nu a înțeles subiectul: s-a încurcat pe rânduri și coloane. Până la urmă a luat restanța în toamnă și de atunci a mers fără probleme.
A fost un student bun și a terminat cu media generală 8. La examenul de stat, comisia era formată din șapte profesori de la diferite specialități, nici ei nu au știut dinainte că Gabriel Maur nu aude. Când au aflat, au venit în fața lui și i-au pus întrebările în așa fel încât să le înțeleagă după buze. L-au felicitat pentru răspunsurile bune.
După facultate, Gabriel a lucrat ca inginer stagiar la Fabrica de Spirt și Drojdie (Indagrara), la proiectare. Apoi a dat o probă de lucru la firma Contor Zenner, unde a lucrat ca inginer programator CNC și proiectare timp de 13 ani. Însă firma a intrat în insolvență și de acolo tot prin probă de lucru a ajuns la firma româno-americană Scule Arad din Vladimirescu. Aici a lucrat aproximativ 8 ani, apoi a intrat la firma Feroneria, unde este și în prezent. Gabriel Maur este recunoscut în zona de Vest ca unul dintre cei mai buni ingineri.
Duce o viață obișnuită, spune el. Are doi copii sănătoși pe care i-a crescut singur: o fiică, Bianca, în vârstă de 25 de ani, care este instructor de înot, și un fiu, Victor, în vârstă de 16 ani.
Inginerul arădean Gabriel Maur este recunoscut drept un exemplu de cei din jur, mai ales pentru ambiția pe care a avut-o să ducă o viață perfect integrat în societate și chiar mai mult decât atât - cu rezultate remarcabile.
Se încarcă comentariile...
