Cum au murit, de fapt, marii duhovnici: Arsenie Boca, iradiat de Securitate şi „răstignit în pădure”, părintele Argatu - otrăvit în repetate rânduri
0Cei mai mari duhovnici ai României au fost conduşi pe ultimul drum de mii de credincioşi. Unii au decedat după o lungă suferinţă, iar în cazul altora există controverse cu privire la moartea lor. Despre toţi, însă, se spune că au făcut minuni atât în timpul vieţii, cât şi după moarte.
Părintele Arsenie Boca, unul din cei mai mari duhovnici ai României, a murit pe 28 noiembrie 1989 şi a fost înmormântat, cinci zile mai târziu, la Prislop, în locul ales chiar de el, în prezenţa a 2.000 de oameni.
Despre moartea sa încă sunt multe taine şi lucruri neelucidate. Mulţi sunt convinşi că părintele a fost schingiuit de Securitate, că avea unghiile de la mâini smulse şi că înainte de a muri şi-ar fi avertizat călăii: "Spuneţi-i lui Ceauşescu că nu mai apucă Crăciunul”. Alţii, dimpotrivă, spun că acesta a murit de moarte bună, la Mânăstirea Sinaia, că slăbise din cauza muncii epuizante şi a numeroaselor boli. Cert este faptul că părintele Arsenie Boca a fost urmărit şi supravegheat de Securitate până la sfârşitul vieţii. A trecut la Domnul pe 28 noiembrie 1989, la Sinaia, unde avea un mic atelier, într-o casă unde câteva maici de la Prislop amenajaseră un aşezământ monahal.
Părintele Petru Vamvulescu, unul dintre ucenicii de taină ai Părintelui Arsenie, vorbeşte în cartea sa "Viaţa lui Arsenie Boca, fapte inedite" despre moartea marelui duhvonic. Ucenicul părintelui spune că acesta ar fi fost răstignit în pădurea de brazi de la Sinaia.
"El nu a murit numai din cauză că a fost iradiat, în toamna anului 1989. Vreau să fac o noua descoperire de care am fost înştiinţat: văzând că Părintele Arsenie s-a ridicat din moarte (n. r. adică şi-a revenit după iradiere, cel puţin parţial, conform spuselor preotului Vamvulescu), i-au dat ultima lovitură fatală (n. r. comuniştii). A fost dus în pădurea de brazi de la Sinaia şi răstignit. I-au înfricoşat (n. r. tot comuniştii) şi pe cei ce au aflat, ca să nu spună adevărul, şi s-a lăţit minciuna aceasta, că Părintele Arsenie a murit nu muceniceşte, ci de boală.
Trebuie să nu ascundem un alt lucru cutremurător: Părintele Arsenie a fost scos de trei ori din mormânt. Prima dată, la trei zile de la îngropare, fiindu-le frică la securişti să nu învieze, cum îi era frică lui Irod. A doua oară l-au scos după un an, fără explicaţii, iar a treia oară acum vreo şase ani. Atunci a ieşit un izvor de apă din mormântul Părintelui Arsenie, care n-a putut fi oprit. Capacul de sicriu a fost găsit dat într-o parte, iar oasele pline cu apă şi noroi. Au fost spălate şi aşezate într-un sicriu nou, din stejar. Am sărutat sfintele oase şi mai ales capul, care era înmiresmat".
Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa, unul din cei mai cunoscuţi duhovnici şi predicatori pe care i-a avut Mănăstirea Sihăstria şi Moldova s-a născut pe 10 aprilie 1912, în comuna Suliţa, din judeţul Botoşani, fiind botezat Constantin. Era al cincilea din cei zece copii pe care i-a avut familia Alexandru şi Ana Ilie. Părintele a murit pe data de 2 decembrie 1998, fiind condus pe ultimul drum de mii de credincioşi.
A fost ucenic al părintelui Paisie Olaru şi în 1929, la vârsta de 17 ani, s-a alăturat obştii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. Constantin a fost tuns în monahism în august 1937, primind numele Cleopa. Mai târziu a ajuns egumenul schitului şi apoi a fost făcut arhimandrit când lăcaşul s-a ridicat la rang de mănăstire.
În aceste condiţii, în primăvara anului 1959, Părintele Cleopa s-a retras pentru a treia oară în Munţii Neamţului, unde şi-a petrecut următorii cinci ani. S-a reîntors la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obşti.
„Mânca-v-ar Raiul!“, aşa îi binecuvânta părintele Cleopa pe toţi cei care îi cereau o vorbă pentru suflet.
Iustin Pârvu, recunoscut drept urmaş al părintelui Cleopa, s-a născut pe 10 februarie 1918, în satul Poiana Largului, comuna Călugăreni, judeţul Neamţ. În toamna anului 1991, duhovnicul a pus piatra de temelie a Mănăstirii ”Petru Vodă”, de călugări, iar din anul 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin, de maici. Din anul 2006, părintele Iustin nu a mai fost stareţ al mănăstirii Petru Vodă, la cererea sa. Părintele arhimandrit Iustin Pârvu a încetat din viaţă pe 16 iunie 2013, din cauza unei afecţiuni incurabile: cancer la stomac. Boala care l-a măcinat mulţi ani a fost pusă şi pe seama chinurilor şi suferinţei din cei 16 ani de temniţă la care l-au condamnat comuniştii, în perioada 1948-1964.
„Închis la Aiud, la Gherla, la Periprava, «închis » în mănăstire, «îngropat în lume», părintele Iustin n-a făcut decât să reafirme, de fiecare dată, libertatea deplină pe care ţi-o dă credinţa. Din pilda sa şi a altora învăţăm să fim români şi creştini. Sacrificiul unei generaţii a demonstrat, de altfel, că singurul hotar de nezdruncinat al naţiei noastre a fost Credinţa“, spune poetul Adrian Alui Gheorghe în lucrarea sa „Părintele Iustin Pârvu: o misiune românească şi creştină“.
Iustin Pârvu, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României, s-a stins din viaţă, în iunie 2013. El a murit după o suferinţă de mai multe săptămâni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore de viaţă.
De la sfârşitul lunii martie 2013 cancerul de stomac pe care îl purta în taină de câţiva ani de zile a dezvoltat în metastază, care a adus cu sine complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, a murit. Peste 3.000 de credincioşi din toate zonele ţării au participat la slujba de pomenire de un an a părintelui Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă din Neamţ.
Arsenie Papacioc s-a născut la 15 august 1913, în comuna Perieţi, Ialomiţa. În anul 1949 a primit tunderea în monarhism la Mănăstirea Antim din Bucureşti. În 1980 a mers la mănăstirea din Techirghiol, unde a rămas până în ultima clipă de viaţă.
Părintele a încetat din viaţă la vârsta de 97 de ani, la data de 19 iulie 2011. El şi-a trăit ultimii ani din viaţă la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol. Supranumit Patriarhul Dobrogei, bătrânul părinte a fost duhovnicul Corinei Chiriac, al Mitropolitului Ardealului Bartolomeu Anania, decedat în luna februarie, al Elenei Frâncu, şefa Direcţiei de Sport Constanţa.
De la începutul anului 2011, părintele a fost de mai multe ori internat în Spitalul Judeţean Contanţa. În luna februarie a anului 2011 el a fost internat cu probleme urologie, apoi cardiologice. Cu toate că starea sa de sănătate a fost precară, acesta a primit până în ultimul moment credincioşi pentru a le da binecuvântarea sa.
Din anul 1976, era duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol. Părintele Papacioc a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu şi alţii. A fost arestat şi condamnat sub regimul mareşalului Ion Antonescu, în 1941, pentru participare la rebeliunea legionară şi apartenenţa la Mişcarea Legionară. S-a călugarit în 1946, după eliberare şi s-a nevoit la Mănăstirea Antim din Bucureşti până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru că facea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost graţiat în 1964 de la închisoarea Aiud. În 2006, Arsenie Papacioc a suferit o intervenţie chirurgicală, încheiată cu succes. A fost internat în urma unei hernii de disc.
Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu a murit la data de 31 ianuarie 2011. Aceste se afla internat într-o rezervă specială a Secţiei de Terapie Intensivă din cadrul Clinicii de Chirurgie nr. I din Cluj-Napoca. Decesul a fost anunţat oficial de Arhiepiscopia Vadului Feleacului şi Clujului. “Cu regret şi durere în suflet, dar cu nădejdea în mila şi mângâierea care vin de la Dumnezeu, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului anunţă că în ziua de 31 ianuarie 2011, la orele 19,25, Părintele nostru, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu ANANIA, şi-a început călătoria spre Împărăţia Cerurilor”, se spunea într-un comunicat remis de către Consiliu Eparhial.
La slujbă au de înmormântare au participat toţi marii ierarhi din ţară şi străinătate. După slujbă, trupul mitropolitului a fost scos din catedrală de preoţi şi a fost purtat într-o procesiune de înconjurare a bisericii. Alaiul funerar a ajuns apoi în faţa monumentului Ostaşului Român, unde mai mulţi ierarhi au mai ţinut o cuvântare, după care fanfara a intonat imnul naţional.
Apoi, trupul IPS Bartolomeu Anania a fost coborât în cripta ierarhilor, de sub altarul Catedralei Mitropolitane, unde a avut loc o altă ceremonie. În groapă, peste sicriul cu trupul IPS Bartolomeu a fost turnat pământ adus de la Mănăstirea Nicula, aşa cum şi-a exprimat dorinţa mitropolitul în testamentul pe care l-a lăsat. Peste pământ a fost pusă o piatră de mormânt simplă, pe care, conform reprezentaţilor Mitropoliei Clujului, mitropolitul Bartolomeu şi-a pregătit-o încă de acum 15 ani, cu banii pe care i-a primit ca premiu literar. La înmormântarea mitropolitului au fost prezente şi numeroase oficialităţi, dar şi mii de credincioşi.
Părintele arhimandrit Teofil Părăian, duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus s-a stins din viaţă pe data de 29 octombrie 2009, la Spitalul Militar din Cluj-Napoca.
A plecat din aceasta viaţă cu nădejdea că Hristos îl va primi în împărăţia Sa: "Eu sunt sigur ca merg în Rai. Cineva poate să spuna că sunt mândru. Dar nu pentru faptele mele cred că merg în Rai, ci pentru bunatatea lui Dumnezeu. Nu se poate să fi făcut Dumnezeu Raiul ca să-l ţină gol. Trebuie să ne potrivim cu Raiul, să ne placa în Rai şi să ne silim să-l câştigam, şi-l vom câştiga. Căci Dumnezeu este Dumnezeul milei şi al îndurărilor. La slujbe auzim mereu că Dumnezeu bun şi iubitor de oameni este. Păi, de ce să nu credem că e bun şi iubitor, şi de ce să mă îndoiesc că mă va milui şi mântui şi pe mine?"
Părintele Teofil Părăian s-a născut fără vedere, pe 3 martie 1929, în satul Toparcea, din apropierea Sibiului. Mărturisea că atunci când dorea să-i arate ceva unui copil din jurul său, avea dorinţa ca acela să pună mâna pe ce-i arăta el, "pentru că eu aşa înţelegeam, aşa cunoşteam lucrurile, punând mâna". La 13 mai 1983 este hirotonit preot de către Mitropolitul Antonie Plamadeala. La această dată primeşte şi hirotesirea întru duhovnic. În anul 1986 este hirotesit protesinghel, iar în anul 1988 arhimandrit. A fost 7 ani monah simplu, 23 de ani diacon şi 23 de ani preot.
Părintele Ilarion Argatu s-a născut la 2 august 1913, în satul Valea Glodului, din judeţul Suceava. Primind la botez numele de Ioan. Părinţii săi se numeau Alexandru şi Maria Argatu. Se tragea dintr-o familie numeroasă de 15 copii, fiind prin tradiţie familie de preoţi (38 de preoti).
A urmat Şcoala primară (de 5 clase) în satul natal (Valea Glodului), apoi Seminarul Teologic din Dorohoi (de 8 ani), după absolvirea căruia a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi cu notă maximă. A fost propus de a urma cursurile de doctorat din Viena pe spesele Mitropoliei de Cernăuţi, bursă pentru candidaţii din Bucovina, dar pentru că s-a descoperit că Valea Glodului nu face parte din Bucovina bursa a fost dată altcuiva cu toate că media aceluia era sub ce a teologului Ioan Argatu.
La data de 18 iulie 1948, Părintele a părăsit familia şi parohia şi sub Acoperemântul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului, nu a putut fi găsit de securitate timp de 16 ani, minune şi lucru nemaiintâlnit pe timpul regimului comunist. (Redau faptele mai pe larg în articolul “Prigoana Părintelui Ilarion Argatu).
La 1 decembrie 1972 părintele pleacă la Mănăstirea Antim din Bucureşti, unde este tuns în monahism de către Părintele Stareţ Sofian Boghiu. În anul 1977 pleacă la Mănăstirea Căldăruşani, fiind mutat din cauza invidiei preoţilor de la Mănăstirea Antim, invidie izvorâtă din faptul că părintele era căutat zilnic de multă lume pentru sfaturi şi rugăciune.
În anul 1979, este mutat la Mănăstirea Cernica, din considerente de o mai bună supraveghere şi monitorizare a securităţii asupra activităţii părintelui Ilarion Argatu. Însă şi aici va avea mult de suferit din aceeaşi cauză (invidia preoţilor). Şi aici ca şi la Mănăstirea Antim a fost otrăvit în mai multe rânduri. Au fost trimise persoane dubioase care să-l arunce în lacul Cernica pentru a fi înnecat. De fiecare dată Dumnezeu şi Maica Domnului l-a scăpat, l-a acoperit şi l-a păzit. În mod regulat, când era plecat la slujbă în mănăstire, i se deschidea chilie şi i se făcea percheziţie. A fost iubit de mii de credincioşi din întreaga ţară şi de peste hotare. La 11 mai 1999, Părintele Ilarion este chemat la cele veşnice. A fost înmormântat în ctitoria sa, Biserica din Boroaia, participând la slujba de înmormântare doi ierarhi: Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Pimen şi Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Teodosie, un sobor numeros de preoţi, fiind condus de peste 2000 de credincioşi adunaţi din toată ţara, sute de monahi şi monahii de la diferite mănăstiri din ţară.
“La trecerea spre cele veşnice a Arhimandritului Ilarion, IPS Pimen Suceveanul, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor a spus printre altele: „... prin rugăciunile sale mulţi bolnavi s-au vindecat de diferite boli trupeşti sau sufleteşti”.
Se încarcă comentariile...
