Satul spectaculos din Transilvania, în imagini vechi de peste 100 de ani. Cum a evoluat viața la Rimetea
0O arhivă din Ungaria găzduiește fotografii vechi ale uneia dintre cele mai frumoase localități din Transilvania, Rimetea. Fotografiile, realizate în 1907, surprind aspecte ale vieții de zi cu zi din comună satul unde soarele răsare de două ori.
În cele opt secole de locuire neîntreruptă, Rimetea a cunoscut mai multe perioade antagonice, oscilând de la starea de sat medieval oarecare la aceea de oraș înfloritor în secolele XVII-XVIII și având parte de un lung declin de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la sfârșitul secolului al XX-lea, când reajunsese un sat oarecare de la poalele Munților Apuseni.
După 1990, satul a renăscut și oamenii au descoperit că pot utiliza minunatul peisaj natural, dar și arhitectura deosebită, în scop turistic. Datorită eforturilor de conservare depuse de localnici și de câteva ONG-uri, în anul 1999, localitatea Rimetea a fost distinsă cu premiul Europa Nostra al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural material. Proiectul de conservare a patrimoniului derulat la Rimetea a fost primul proiect de acest tip din România distins cu premiul Comisiei Europene.
Localitatea medievală este menționată pentru prima dată în 1257 cu numele de Toroczcko (Trascău) și devine în curând cunoscută datorită zăcămintelor de minereu de fier din zonă.
Exploatarea fierului și meșteșugul fierăritului au dus la o dezvoltare continuă pe parcursul a mai multor secole: în 1493 localitatea a primit rangul de târg (oppidum), iar în 1666, pe fondul dezvoltării extracției de minereu și a meșteșugului fierăritului, Rimetea devine oraș.
Dacă în secolul al XV-lea exista o singură fierărie în care se produceau unelte agricole, două secole mai târziu (în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII și în prima jumătate a secolului al XVIII), exploatarea minereului și prelucrarea fierului ajungeau la apogeu.
În anul 1716, datorită celor 16 cuptoare de topit minereu și celor 16 ciocane hidraulice, Rimetea era unul dintre principalele centre de prelucrare a fierului din Transilvania iar uneltele agricole produse aici erau cele mai renumite din principat și din estul regatului Ungariei, fiind vândute de negustori în piețe importante, precum Brașov, Bistrița, Arad și Debrețin.
Concurența topitoriilor din Hunedoara și Reșița (care s-au dezvoltat foarte mult în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea) și scăderea rezervelor de minereu (care au fost epuizate în secolul al XIX-lea) au determinat decăderea totala a fierăritului în Rimetea și alunecarea localității în ruralitate.
În prezent, cei aproape 600 de locuitori trăiesc exclusiv din turism. Situată în nordul Depresiunii Trascăului, la o altitudine medie de 550 de metri, localitatea este înconjurată de masive montane. Masivele calcaroase din jurul depresiunii sunt împadurite în partea vestică (Vf. Cornului - 1238 m, Ardașcheia - 1250 m, Dealul Băieșilor - 1010 m) și golașe în est, unde localitatea este dominată de Piatra Secuiului - 1128 m și de Tarșa - 999 m.
Masivul Piatra Secuiului este un masiv calcaros, golaș și alungit, împărțit în două părți de o „râpă”, ceea ce face ca, din mai până în septembrie, soarele să răsară de două ori pentru acei oameni care trăiesc în partea de nord a localității. Partea nordică a masivului, mai scundă, poartă și numele de „Colții Trascăului” și adăpostește ruinele unei fortărețe medievale.
Se încarcă comentariile...
